Şedinţa publică din data de 21 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.06.2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 732 din 25 aprilie 2023, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Recurentul-reclamant consideră că prima instanţă a pronunţat o sentinţă cu interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prin considerentele expuse s-au adăugat condiţionări şi circumstanţieri contrare prevederilor sus-menţionate, dar şi scopului actului normativ incident şi jurisprudenţei în materie.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, toate notele informative furnizate de intimatul-pârât se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.
Atât comentariile negative la adresa conducerii de partid şi de stat şi a nivelului de trai, precum şi ascultarea posturilor de radio străine, sunt considerate ca atitudini potrivnice regimului comunist.
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu prezintă relevanţă motivul recrutării surselor şi cu atât mai puţin dacă acestea au respectat sau nu motivul recrutării.
În speţă, chiar dacă motivul recrutării intimatului-pârât are legătură cu desfăşurarea activităţii la locul de muncă, faptul că acesta a furnizat informaţii privind atitudini potrivnice regimului comunist, demonstrează zelul colaboratorului "B." în raporturile cu Securitatea şi faptul că nu au fost menajate interesele celor denunţaţi.
Caracterul benevol al colaborării rezultă din raportul datat 31.08.1984, pag. 5 din Nota de constatare, iar intimatul-pârât a inserat în notele sale informaţii privind atitudini potrivnice regimului comunist, motiv pentru care a şi fost recompensat, ceea ce dovedeşte raporturile cu Securitatea şi utilitatea informaţiilor furnizate ce nu sunt contestate.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, nu prezintă relevanţă pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, dacă aceasta, prin lucrătorul său consemnează sau nu măsuri privind persoana denunţată, cum nu prezintă însemnătate nici tipologia acestor măsuri.
Constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu este condiţionată de existenţa sau nu a măsurilor Securităţii, nu există un raport de tipul cauză-efect între conţinutul informativ al notei şi existenţa sau nu a consemnărilor ofiţerului de legătură pe notele informative, astfel că nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost utile, împrejurarea nu se încadrează în cauzele de exonerare prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În speţă, pe baza informaţiilor furnizate de intimatul-pârât au fost luate măsuri precum: includerea în baza de lucru, verificări pe linie de Securitate, documentarea activităţii, organizarea supravegherii informative, ce încălcau dreptul fundamental la viaţa privată şi la libera exprimare.
De asemenea, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcut conştient, în momentul furnizării informaţiilor persoana în cauză nu trebuia să cunoască dacă Securitatea avea cunoştinţă de situaţiile pre care acesta urma să le denunţe.
Nu este necesară încălcarea drepturilor fundamentale, ci este suficient ca informaţiile să vizeze încălcarea acestora, nefiind relevantă notorietatea informaţiilor transmise către Securitate, în acest sens prima instanţă a adăugat la lege.
Avându-se în vedere scopul ordonanţei de urgenţă, deconspirarea Securităţii, stabilirea calităţii de colaborator, nu este condiţionată de existenţa unei legături de cauzalitate între denunţarea atitudinilor potrivnice regimului comunist şi reacţia Securităţii împotriva persoanelor denunţate, nu se aplică principiile răspunderii delictuale.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analiza motivelor de casare
Potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Teza a II-a din acelaşi articol conţine cazurile de exceptare, respectiv nu este considerată colaborator al Securităţii, persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.
Din conţinutul normei sus-menţionate reiese faptul că este colaboratoare a Securităţii persoana care a furnizat informaţii (indiferent sub ce formă), prin care s-au denunţat activităţi/atitudini potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin urmare, considerentele instanţei de fond potrivit cărora, în contextul istoric al epocii, colaborarea cu organele de Securitate era dificil de înlăturat, notele informative să nu fie în percepţia autorului lor, simple acte de informare neutre, ci să existe intenţia de denunţare a persoanei şi reprezentarea că pe baza notei, organele Securităţii urmau să îngrădească/să încalce drepturi fundamentale ale persoanei denunţate, ori să se dispună măsuri împotriva acesteia, sunt contrare prevederilor legale incidente, iar soluţia primei instanţe este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Înalta Curte, prin jurisprudenţa constantă, exemplificată şi prin motivele de recurs, consideră că este colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii Securităţii, prin care se denunţau activităţi/atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste informaţii au vizat îngrădirea/încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei denunţate.
De asemenea, norma analizată nu conţine drept o condiţie pentru definirea noţiunii de colaborator ca informaţiile să nu fie cunoscute de către organele Securităţii, iar persoana în cauză să nu fie deja sub supraveghere ori să se consemneze măsurile ce vor fi luate.
Sunt irelevanţe şi motivele recrutării intimatului-pârât sau dacă acesta a respectat motivul recrutării.
În speţă, există un angajament dat de către intimatul-pârât, au fost furnizate informaţii pe care acesta le-a recunoscut şi pentru care a fost recompensat, din conţinutul cărora reiese că au fost denunţate activităţi potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, ratificat de România în anul 1974 şi a dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din acelaşi Pact.
Normele incidente nu prevăd ca toate informaţiile furnizate să conducă la îngrădirea/încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind suficient, per a contrario, ca o singură notă de informaţii să se încadreze în textul legal.
În speţă, sunt relevante Notele informative din 20.09.1985 şi 17.04.1986 în care se menţionează că numitul C. ascultă şi comentează ştirile postului Europa Liberă, precum şi Nota din 12.11.1985, unde se critică politica dusă de conducerea de partid şi de stat, toate acestea vizând în mod clar îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă exprimare.
Prin urmare, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât, iar acesta nu se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de fond pronunţând sentinţa atacată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material analizate.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se dispună admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 732 din 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A..
Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.