Şedinţa publică din data de 22 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 625 din 30.10.2023, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 260 din 12 decembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".
Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, solicitând pârâtei la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate calculate asupra indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, pentru perioada 01.01.2015- 31.12.2020, în cuantum de 10.056 RON; - obligarea pârâtei să plătească drepturile reprezentând actualizări cu indicele de inflaţie de la scadenţa lunară la data plăţii şi dobânzi legale penalizatoare aferente aceleiaşi perioade, calculate la sumele reţinute cu titlul de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, începând cu 01.01.2015; - obligarea pârâtei plata cheltuielilor de judecată.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate reţinută reclamantului face parte din contribuţiile la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru care legiuitorul a prevăzut aplicarea criteriului valoric pentru stabilirea competenţei materiale în cazul litigiilor ce privesc aceste contribuţii.
Prin urmare, se reţine că obiectul acţiunii îl constituie pretenţia reclamantului de restituire a contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate reţinute lunar, actualizate la data plăţii prin aplicarea indicelui de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale asupra sumelor astfel reţinute, care sunt sub pragul de 3.000.000 RON stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.