Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureţti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.05.2021, A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. x din 7 mai 2021emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciareîn dosarul nr. x.
Prin cererea completatoare formulată la data de 15.06.2021, reclamantul a solicitat şi anularea Rezoluţiei nr. x din 27 mai 2021 emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, în temeiul art. 451 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, prin care a fost respinsă plângerea formulată de reclamant împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1139/A din 19.04.2021, ca tardiv formulată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 405 din 4 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
(i) a respins excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, invocată de pârâtă, ca nefondată;
(ii) a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef din data de 7 mai 2021 emisă în dosarul nr. x, ca nefondată;
(iii) a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva Rezoluţiei din data de 27 mai 2021 emisă de Inspectorului Şefal Inspecţiei Judiciare în dosarul nr. x, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 405 din 4 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanţa de fond a discutat cererile de probatoriu, anterior punerii în discuţie a excepţiilor procesuale, iar după acest moment, s-a trecut la dezbaterea excepţiei
Astfel, recurentului, prezent la termenul de judecată, ru i s-a dat posibilitatea invocării vreunei excepţii procesuale.
În al doilea rând, sentinţa civilă a cărei casare o solicită, cuprinde motive contradictorii, şi totodată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
Nu se poate susţine faptul că pârâta din prezenta cauză nu cunoştea datele de identificare ale recurentuluii (autor al sesizării iniţiale, precum şi al plângerii pe care a formulat-o faţă de Rezoluţia de clasare) .
Cu atât mai puţin se poate accepta ideea ca plângerea pe care a adresat-o împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1139/A să fie respinsă, ţinând cont că data de 17.05.2021 când a depus-o la registratura Inspecţiei Judciară, se afla înăuntrul termenului de 20 de zile de la momentul înregistrării a exact aceleiaşi plângeri (primul exemplar transmis instituţiei) .
Contradictorii sunt reţinerile instanţei de fond şi soluţia dată în consecinţă, faţă de motivarea prin raportare la dispoziţia legală de la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 în forma aplicabilă la data înregistrării prezentei cauze, aspect care face referire la lipsa prevederilor din actul normativ menţionat, cu privire la condiţiile de formă ale plângerii împotriva rezoluţiei de clasare .
Evident este aspectul că dacă legiuitorul nu impune condiţii specifice de formă pentru plângeri (aşa cum a făcut o în privinţa sesizărilor iniţiale adresate Inspecţiei), acestea sunt valide inclusiv în cazul în care sunt trimise şi printr-un simplu email, ori după caz, fax -în ipoteza în care comunicarea între părţile respective s-a mai realizat pe aceste căi.
Atât situaţia de fapt descrisă în plângere, cât şi datele de identificare ale autorului acesteia, erau deja cunoscute la nivelul Inspecţiei Judiciară prin faptul că se realizase o analiză a speţei, finalizată printr-o rezoluţie de clasare .
În plus, semnătura existentă pe documentul scanat nu conducea la niciun fel de dubiu, aceasta putându-se observa că este identică cu cea de pe exemplarul sesizării iniţiale (petiţiei).
Este o deosebire majoră între o sesizare nesemnată şi una semnată, dar prezentată într-o copie scanată color.
Paralela dintre Inspecţia Judiciară şi o instanţă de judecată, expusă în considerentele sentinţei civile recurate (pag. 12-13), nu aminteşte nimic de faptul că orice document procedural este luat în considerare dacă este trimis în termen, urmând ca eventualele lipsuri să fie complinite, sub diverse sancţiuni, în funcţie de natura lor .
Mai arată recurentul că instanţa de fond a ignorat normele de drept substanţial conţinute de "Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară", act normativ care primează faţă de dispoziţiile din C. proc. civ. menţionate expres în considerentele sentinţei, cu privire la Rezoluţia inspectorului-şef nr. x din 07.05.202 .
Recurentul subliniază că a indicat aceste dispoziţii regulamentare în contestaţia pe care a adresat-o instanţei de judecată şi de asemenea s-a referit la ele şi la termenul din data de 26.01.2022, când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei.
Din ceea ce este prevăzut la alin. (5) al art. 12 al Regulamentului, rezultă faptul că plângerea pe care a formulat-o împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1139/A/19.04.2021, trebuia analizată pe fond şi soluţionată de către inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciară.
În drept, îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., precum şi pe prevederile legale invocate prin cererea de faţă, dar şi în faza judecării pe fond a cauzei .
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
Prin Rezoluţia nr. 1139/A emisă la data de 19.04.2021, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de recurent.
Prin Rezoluţia nr. x din data de 7 mai 2021 emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, în baza art. 451 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva Rezoluţiei nr. 1139/A emisă la data de 19.04.2021, cu motivarea că plângerea nu respectă condiţiile de probă sau de validitate prevăzute de lege.
Concret, s-a reţinut că plângerea a fost comunicată Inspecţiei Judiciare prin poştă electronică, fără a avea încorporată, ataşată sau asociată o semnătură electronică, iar cu privire la semnătura olografă a petentului aplicată pe documentul ataşat adresei transmise prin e-mail, veridicitatea acestora nu poate fi stabilită, nefiind un document original sub semnătură privată
Recurentul a formulat o nouă plângere prealabilă împotriva Rezoluţiei nr. 1139/A emisă la data de 19.04.2021, înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 17 mai 2021.
Prin Rezoluţia nr. x din data de 27 mai 2021 emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare s-a dispus respingerea acestei plângeri prealabile ca tardivă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de Rezoluţiile nr. x din data de 7 mai 2021 şi nr. x din data de 27 mai 2021, emise de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, considerând că acestea sunt nelegale.
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins contestaţia ca nefondată, reţinând, în esenţă, că în privinţa plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, legiuitorul nu a mai prevăzut expres condiţii de formă, însă este evident că acestea, în mod simetric, sunt cele aplicabile unei cereri de chemare în udecată.
Conform celor reţinute de judecătorul fondului, o plângere transmisă Inspecţiei Judiciare în format scanat nu îndeplineşte cerinţa de la art. 194 lit. f) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nesemnarea cererii, iar sancţiunea este anularea sesizării.
Recurentul-reclamant invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., criticile sale fiind îndreptate împotriva soluţiei instanţei de fond de menţinere a Rezoluţia nr. x din data de 7 mai 2021 emisă de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, de respingere a plângerii ca informă.
Verificând incidenţa în cauză a motivelor de recurs imvocate, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Aşadar, acest motiv de casare/nelegalitate este incident dacă prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, premisa aplicării textului legal menţionat constituind-o încălcarea unei reguli de procedură civilă.
Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul arată, în concret, că instanţa de fond a discutat cererile de probatoriu anterior punerii în discuţie a excepţiilor procesuale, iar după acest moment, s-a trecut la dezbaterea excepţie, astfel că recurentului ru i s-a dat posibilitatea invocării vreunei excepţii procesuale.
Înalta Curte constată însă că recurentul a fost prezent la termenul de judecată, astfel că avea posibilitatea invocării oricărei excepţii procesuale.
Mai mult, recurentul nu indică nici în recurs care excepţie procesuală ar fi dorit să o invoce şi nici nu a dovedit vreo vătămare cauzată prin pretinsa lipsă a posibilităţii de invocare a acesteia.
Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., lecturând sentinţa civilă atacată, Înalta Curte constată stabilirea în conţinutul acesteia a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor relevante ale părţilor, expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de prima instanţă sunt în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată şi soluţia pronunţată.
Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea de chemare în judecată în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.
Pe cale de consecinţă, pretinsa deficienţă în motivare imputată de partea recurentă sentinţei recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinută ca fiind fondată, prima instanţă arătând punctual de ce a respins acţiunea.
Este însă întemeiat motivul de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşită a nomelor de drept material şi care va fi incident atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Înalta Curte reţine că, în cauză, soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a disp. art. 45 alin. (1) şi (2), art. 451 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind aplicarea semnături electronice.
Instanţa de fond a identificat corect dispoziţiile legale incidente cauzei, însă acestea au fost aplicate greşit.
Mai întâi, Înalta Curte reţine că sesizarea reclamantului a fost transmisă prin email Inspecţiei Judiciare la data de 30.07.2020 şi a fost înregistrată în data de 03.08.2020.
În privinţa acestei sesizări, deşi a fost comunicată prin email şi purta o semnătură olografă, inspectorul judiciar nu a aplicat dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, nu a anulat cererea şi nu a dispus clasarea pentru acest motiv.
Plângerea formulată împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020 a fost transmisă inspectorului şef, în aceeaşi modalitate, prin e-mail.
De această dată, prin Rezoluţia din 15.12.2020, inspectorul şef a dispus respingerea plângerii, în temeiul art. 4 alin. (4) Cap. III din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, pentru faptul că înscrisul nu conţinea semnătura electronică prevăzută de art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Înalta Curte constată că atât inspectorul şef, cât şi prima instanţă au aplicat dispoziţiile legale incidente în litera şi nu în spiritul lor,
Având în vedere că sesizarea formulată iniţial a fost depusă exact în acelaşi mod, sancţiunea nulităţii plângerii adresate inspectorului şef, în aceleaşi condiţii, apare ca fiind excesivă.
În al doilea rând, s-a ignorat complet contextul formulării plângerii, în anii 2020-2021 fiind epidemie de COVID,
Instanţele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în toată această perioadă au acceptat ca cererile reprezentând acţiuni, întâmpinări, cereri de apel, recurs sau concluzii scrise să fie comunicate prin e-mail, cerând totodată părţilor să depună aceleaşi înscrisuri în original, tocmai pentru ca semnătura să fie olografă, pentru a da posibilitatea părţilor să îşi exercite drepturile conferite de lege, iar sancţiunea nulităţii intervine numai dacă petentul nu respectă disp. art. 196 din C. proc. civ.
Sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 intervine numai în cazul în care sesizarea este anonimă şi nu se aplică ipotezelor cazului de faţă, când există o semnătură olografă, dar aceasta nu respectă prevederile art. 196 C. proc. civ.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată, iar în rejudecare, urmează să să se admită în parte acţiunea, să se dispună anularea rezoluţiei inspectorului şef şi acesta să fie obligat să soluţioneze plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2821/A/15.09.2020, dată în lucrarea nr. 20-2821.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 405 din 4 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Admite contestaţia formulată de reclamantul A..
Anulează Rezoluţia x/07.05.2021 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare şi obligă pârâta să soluţioneze pe fond plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1139/A/19.04.2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 3 aprilie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.