Ședințe de judecată: Decembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1903/2024

Decizia nr. 1903

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Prin Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara, formulată de domnul judecător A..

2. Contestaţia formulată

Împotriva Hotărârii nr. 2024 din 13 iulie 2023 a formulat contestaţie A., solicitând anularea acesteia şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul său de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara.

În motivarea contestaţiei a arătat, în esenţă, că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea de transfer de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara, reţinându-se, că, în urma analizării comparative a situaţiei sale cu cea a domnului judecător B., în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, s-a acordat preferinţă cererii de transfer formulate de acesta din urmă. Considerentul avut în vedere de intimat a fost acela că B. avea o vechime mai mare în funcţia de judecător, respectiv 10 ani şi 7 luni, faţă de o vechime în funcţia de judecător de 9 ani şi 4 luni la data formulării cererilor de transfer a contestatorului.

Consideră contestatorul că hotărârea încalcă în materie, întrucât, pe de-o parte, s-a realizat o analiză incompletă a criteriilor instituite de legiuitor, iar, pe de altă parte, intimatul a uzat de un criteriu neprevăzut de lege, în condiţiile în care art. 192 lit. e) din Legea nr. 303/2022 dispune în sensul că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: (...) e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror; (…)". Or, precizează contestatorul, în cazul dnului B. în mod greşit s-a luat în considerare discreţionar şi perioada în care acesta a avut calitatea de auditor de justiţie, deoarece această perioadă nu constituie vechime efectivă în funcţia de judecător.

În continuare, contestatorul indică prevederile art. 294 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor conform cărora, "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dispoziţiile prezentei legi care privesc calculul vechimilor fără luarea în considerare a perioadei cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie, în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecţie prevăzute de prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2026. Până la această dată, în calculul vechimilor prevăzute de prezenta lege se ia în considerare perioada cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie." Şi consideră că excepţia, care este de strictă interpretare, nu se aplică şi în cazul transferurilor, ci doar în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecţie prevăzute de Legea nr. 303/2022 (situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege).

Şi, având în vedere că la data formulării cererii de transfer avea o vechime efectivă în funcţia de judecător de 9 ani şi 4 luni, superioară vechimii efective a domnului judecător B., care a fost numit în funcţie la data de 19 ianuarie 2016, consideră că hotărârea de respingere a cererii sale de transfer este nelegală.

De asemenea, a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi în raport de dispoziţiile art. 192 lit. c) din Legea nr. 303/2022, care prevăd criteriile referitoare la specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării, întrucât considerentele hotărârii nu relevă că ar fi fost efectuată o analiză comparativă a acestor criterii, în condiţiile în care a activat în materie penală încă de la momentul intrării în profesie, la momentul soluţionării cererii de transfer fiind judecător în cadrul secţiei penale a Tribunalului Timiş, în timp ce domnul judecător B., atât la data formulării cererii de transfer, cât şi la data soluţionării acesteia, activa în cadrul secţiei civile a Tribunalului Timiş.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată.

Intimatul a arătat, în esenţă, că Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2024/13.07.2023 respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

De asemenea, a arătat că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Contrar susţinerilor contestatorului, precizează că secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat situaţia instanţelor implicate în procedura transferului, astfel încât să fie asigurată buna desfăşurare a activităţii acestora.

Astfel, s-a avut în vedere că doi judecători au solicitat transferul de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara (contestatorul A. şi domnul judecător B.), sens în care a apreciat ca fiind oportună admiterea unei singure cereri de transfer de la Tribunalul Timiş, având în vedere gradul de ocupare a posturilor vacante atât din cadrul acestui tribunal, cât şi din cadrul Tribunalului Militar Timişoara, volumul de muncă al instanţelor implicate, precum şi posibilităţile de ocupare a posturilor pe termen scurt.

În acest context, secţia pentru judecători a analizat în mod obiectiv cea mai bună măsură pentru gestionarea resurselor umane fără a perturba activitatea unei instanţe pentru acoperirea întregii scheme de personal pentru cealaltă instanţă, în condiţiile în care schema de personal la Tribunalul Timiş era ocupată în proporţie de doar 84%, iar încărcătura cauzelor pe schemă s-a situat peste media naţională.

În continuare, procedând la o analiză comparativă a situaţiilor celor doi magistraţi de la Tribunalul Timiş în raport de criteriile prevăzute de lege, secţia pentru judecători a constatat faptul că ambii judecători au primit avize negative de la Tribunalul Timiş, motivat, în esenţă, de schema incompletă de judecători, fiind 8 locuri vacante din schema de 52 de posturi de judecător pe fondul unui volum mare de activitate.

S-a învederat că situaţia resurselor umane la Tribunalul Timiş era fără precedent întrucât, în mod constant, în ultimii doi ani, schema de judecători a avut 20% din posturi vacante şi instanţa s-a confruntat cu o fluctuaţie masivă de judecători, schimbându-se jumătate din colectiv. Pe lângă volumul mare de muncă generat de locurile vacante, judecătorii rămaşi au preluat şi dosarele aferente completelor desfiinţate.

Raportat la acest context, având în vedere volumul de activitate de la Tribunalul Militar Timişoara, dar şi situaţia de personal generată de cazurile în care cei doi judecători din cadrul instanţei au devenit incompatibili, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că nu se putea dispune transferul a 2 judecători din cadrul Tribunalului Timiş pentru a acoperi întreaga schemă de personal a Tribunalului Militar Timişoara, fiind posibilă admiterea unei singure cereri de transfer de la acest tribunal civil.

Reţinând concursul celor 2 cereri de transfer de la această instanţă în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care reclamau o analiză cumulativă, secţia pentru judecători a apreciat în mod corect ca fiind prioritară cererea formulată de domnul judecător B., care avea o vechime în funcţia de judecător mai mare decât cea a contestatorului.

Consideră neîntemeiate criticile contestatorului referitoare la greşita analiză a parcursului său profesional, având în vedere că în procedura transferului, prin prisma criteriilor legale, se dă relevanţă vechimii la instanţa de la care se solicită transferul, vechimii efective în funcţia de judecător sau procuror şi vechimii în gradul aferent instanţei sau parchetului la care s-a solicitat transferul care se coroborează cu celelalte criterii legale. Iar, analiza traseului profesional, astfel cum rezulta din evidenţele direcţiei de resort, a relevat că la data expirării termenului de depunere a cererilor de transfer, respectiv 15.05.2023, contestatorul avea o vechime de 9 ani şi 4 luni în funcţia de judecător, dintre care 6 luni la Tribunalul Timiş şi o vechime în gradul profesional de tribunal de 1 an şi 1 lună, în timp ce domnul judecător B. avea o vechime mai mare în funcţia de judecător, respectiv 10 ani şi 7 luni şi aceeaşi vechime la Tribunalul Timiş şi în grad profesional de tribunal.

În acest context, a precizat că în cuprinsul Legii nr. 303/2022 se foloseşte noţiunea de vechime în funcţia de judecător sau procuror, sens în care a indicat, exemplificativ, dispoziţiile art. 27 alin. (8), art. 175 alin. (3), art. 187 alin. (4), art. 192 alin. (1) lit. e), art. 196 alin. (3) lit. b), art. 200 alin. (2) din acest act normativ. A mai menţionat că noţiunea de vechime în funcţie se regăseşte, de asemenea, în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Potrivit Notei nr. 1 şi 3 din Cap. I lit. A) şi B) din Anexa V la Legea nr. 153/2017: "1. Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie".

Consideră intimatul, aşadar, că în mod corect a fost inclusă şi perioada în care B. a fost auditor de justiţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile Legii nr. 303/2022 în materia transferului judecătorilor nu fac vreo distincţie în sensul pretins de contestator, iar conform art. 27 alin. (8) din Legea nr. 303/2022 prevede că "Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror, în condiţiile legii".

De asemenea, a arătat că împrejurările referitoare la specializările magistraţilor nu constituie un argument suficient în sine pentru a conduce la admiterea cererii de transfer ce face obiectul cauzei de faţă, având în vedere pe de o parte faptul că cei doi magistraţi de la Tribunalul Timiş aveau aceeaşi vechime la instanţa de la care proveneau (6 luni) şi în gradul profesional de tribunal (1 an şi o lună) astfel încât să se contureze la nivelul tribunalului specializarea acestora, iar pe de altă parte, în analiza comparativă nu s-a evidenţiat o ordine de prioritate a criteriilor de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea 303/2022, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prin răspunsul la întâmpinare şi concluziile scrise depuse la data de 14.03.2024, contestatorul A. a reiterat aspectele invocate în contestaţia formulată.

Prin notele scrise depuse la 25.03.2024, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a subliniat că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind analizate şi corespunzător interpretate toate criteriile legale privind transferul judecătorilor de la instanţele civile la instanţele militare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că prezenta contestaţie este fondată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestaţie formulată împotriva Hotărârii nr. 2024 din 13 iulie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

În fapt, se reţine că prin Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a fost respinsă cererea de transfer de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara, formulată de domnul judecător A..

Pentru a se pronunţa această hotărâre, s-au reţinut, în esenţă, că în prezenta etapă, 2 judecători au solicitat transferul de la Tribunalul Timiş, respectiv domnul B. şi domnul A..

În raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, cu luarea în considerare a necesităţii păstrării echilibrului între interesele instanţelor implicate, dar şi între interesul public privind buna desfăşurare a activităţii instanţelor şi interesul privat al magistratului, văzând şi avizele şi punctele de vedere exprimate, secţia pentru judecători a constat că, deşi la nivelul Tribunalului Timiş, media cauzelor pe schemă şi a cauzelor pe judecător depăşesc mediile înregistrate la nivel naţional, totuşi, având m vedere situaţia schemei de judecători de la nivelul Tribunalului Militar Timişoara ce generează numeroase cazuri de incompatibilitate, fiind necesară desemnarea unei alte instanţe de la o distanţă foarte mare de instanţa în cauză, cu consecinţe grave asupra actului de justiţie, este oportună admiterea unei singure cereri de transfer formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Timiş.

Procedând la o analiză comparativă a situaţiilor celor doi solicitanţi în raport de criteriile prevăzute de lege, secţia pentru judecători a reţinut faptul că ambii solicitanţi au primit avize negative de la Tribunalul Timiş, motivat, în esenţă, de un volum de activitate ridicat raportat la un grad de ocupare scăzut al schemei de personal. Cu toate acestea, secţia pentru judecători nu a putut ignora faptul că Tribunalul Militar Timişoara funcţionează cu un număr de doar 2 judecători, împrejurare ce face dificilă desfăşurarea activităţii cu evitarea cazurilor de incompatibilitate.

De asemenea, secţia pentru judecători a reţinut faptul că domnul B. are o vechime mai mare în funcţia de judecător, respectiv 10 ani şi 7 luni, faţă de domnul judecător A., care are o vechime în funcţia de judecător de 9 ani şi 4 luni, astfel că va acorda preferinţă cererii formulate de către domnul judecător B. fon B., considerând că situaţia Tribunalului Timiş nu permite, cel puţin la acest moment, vacantarea a mai mult de 1 post de judecător.

În drept, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, conform cărora:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare,vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială".

În cauză, singurul criteriu ce pare a fi fost considerat decisiv de către intimat în soluţionarea concursului dintre cele două de cereri de transfer este cel de la art. 192 lit. e) din actul normativ menţionat.

În acord cu contestatorul, instanţa nu poate valida, însă, raţionamentul intimatului în ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de "vechime efectivă în funcţia de judecător", în sensul în care la soluţionarea cererilor de transfer ar putea fi avută în vedere perioada în care solicitantul a fost auditor de justiţie.

Astfel, deşi în cuprinsul Legii nr. 303/2022 se foloseşte noţiunea de vechime în funcţia de judecător sau procuror - art. 27 alin. (8), art. 175 alin. (3), art. 187 alin. (4), art. 192 alin. (1) lit. e), art. 196 alin. (3) lit. b), art. 200 alin. (2), în mod evident aceasta nu se identifică cu vechimea efectivă în funcţie, vizată expres de legiuitor în cuprinsul art. 192 lit. e).

Nici trimiterile intimatului la prevederi din legea salarizării nu conving, acestea neoperând cu noţiunea de vechime efectivă.

Dimpotrivă, după cum corect a sesizat contestatorul, art. 294 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care arată că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dispoziţiile prezentei legi care privesc calculul vechimilor fără luarea în considerare a perioadei cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie, în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecţie prevăzute de prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2026. Până la această dată, în calculul vechimilor prevăzute de prezenta lege se ia în considerare perioada cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie." constituie o excepţie, care este de strictă interpretare şi nu se aplică şi în cazul transferurilor.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 519/2023 pronunţată de Curtea Constituţională în cuprinsul căreia s-a reţinut că "23. (…). La rândul său, vechimea în funcţia de judecător şi/sau procuror poate fi efectivă, adică în exercitarea concretă a funcţiei de judecător şi/sau procuror, începând cu gradul de judecător/procuror stagiar, după promovarea examenului de absolvire a INM, aşa cum Legea nr. 303/2022 o impune în prezent, la art. 192 lit. e) şi art. 196 alin. (3) lit. b), drept criteriu pentru soluţionarea cererilor de transfer şi a cererilor de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi/sau din funcţia de procuror în funcţia de judecător, sau poate fi vechime în funcţia de judecător sau de procuror, după caz, aşa cum se consideră perioada (variabilă în timp) în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a INM [art. 27 alin. (8) din Legea nr. 303/2022 sau art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în redactarea criticată de autoarea excepţiei]." (subl. n.)

Raportat la considerentele expuse, având în vedere că la data formulării cererii de transfer contestatorul era cel care avea o vechime efectivă în funcţia de judecător de 9 ani şi 4 luni, superioară vechimii efective a domnului judecător B., de 8 ani şi 9 luni, iar acesta a fost singurul criteriu de departajare între cei doi solicitanţi, Înalta Curte va admite contestaţia şi va anula Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Va fi obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să dispună transferul domnului judecător A. de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul A..

Anulează Hotărârea nr. 2024 din 13 iulie 2023 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să dispună transferul domnului judecător A. de la Tribunalul Timiş la Tribunalul Militar Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 3 aprilie 2024.