Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.01.2021, în Dosarul nr. x/2021, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2570/A/24.08.2020 dată în Lucrarea nr. C20-2055 şi a Rezoluţiei din 15.12.2020 dată în lucrarea nr. C20-1590 de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, solicitând desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
Prin Rezoluţia de clasare nr. 2570/A/24.08.2020 dată în Lucrarea nr. C20-2055 s-a dispus, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, clasarea sesizării formulate de A. privind pe domnii judecători B., C. şi D. din cadrul Curţii de Apel Bacău, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv clasarea sesizării formulate de A. privind pe domnul judecător B. din cadrul Curţii de Apel Bacău, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Rezoluţia din 15.12.2020 dată în lucrarea nr. C20-1590 de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a fost respinsă plângerea formulată de doamna A. şi menţinută rezoluţia de clasare atacată, în temeiul dispoziţiilor art. 45l alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 1195 din 13 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, cu consecinţa desfiinţării rezoluţiei Inspecţiei Judiciare şi trimiterii cauzei pentru sancţionarea abaterii disciplinare.
În motivarea recursului, se arată că recurenta-reclamantă a formulat o sesizare împotriva judecătorilor ce au pronunţat Decizia nr. 746/2019, în Dosarul nr. 422/44/2 019 al Curţii de Apel Bacău, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.
Obiectul dosarului l-a reprezentat contestaţia în anulare întemeiată pe disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în sensul că la judecata recursului din Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, nu s-a analizat niciunul dintre motivele de recurs, făcându-se numai aprecieri cu caracter general.
Completul de judecată de la Curtea de Apel Bacău ce a soluţionat contestaţia în anulare respingând-o ca nefondată, a făcut referiri străine cauzei, generice, fără să analizeze în mod concret motivele contestaţiei în anulare, respectiv motivele de recurs şi eventualul răspuns la motivele de recurs.
De asemenea, mai arată că la momentul dezbaterilor din data de 09.10.2019, preşedintele completului a întrerupt pledoaria avocatului, a limitat expunerea motivelor contestaţiei în anulare şi a jurisprudenţei CEDO, iar în încheierea de şedinţă nu a fost prezentat acest incident procedural.
Recurenta-reclamantă consideră că sentinţa civilă nr. 1195/13.09.2021 este nelegală, din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă învederează că instanţa de fond a evitat să analizeze conţinutul abaterii disciplinare, a făcut referiri care nu au nicio legătură cu obiectul plângerii.
Instanţa de fond a considerat că nu poate fi cercetată abaterea disciplinară constând în neanalizarea motivelor de recurs, deoarece ar reprezenta o ingerinţă în actul de justiţie.
Prin urmare, în opinia recurentei-reclamante, sentinţa recurată este nemotivată, iar alegaţiile fără legătură cu obiectul pricinii, reprezintă o gravă încălcare a actului de justiţie.
Şi în jurisprudenţa CEDO s-a stabilit constant că obligaţia de a motiva în mod corespunzător hotărârea, prin analizarea argumentelor esenţiale ale părţilor, face parte din dreptul la un proces echitabil.
Prin abaterea disciplinară săvârşită, recurenta-reclamantă şi-a pierdut postul, deoarece motivele de recurs nu au fost analizate.
De altfel, nici Inspecţia Judiciară şi nici instanţa de fond nu au răspuns la problema fundamentală, dacă nemotivarea, în mod deliberat, a unei hotărâri, constituie sau nu abatere disciplinară.
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca temeinică şi legală.
Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analiza motivelor de casare
Din actele dosarului, reiese că recurenta-reclamantă a sesizat Inspecţia Judiciară în legătură cu săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în privinţa judecătorilor care au soluţionat contestaţia în anulare, prin Decizia nr. 746/2019, în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bacău.
Motivele sesizării şi săvârşirea abaterii disciplinare sunt date de neanalizarea motivelor de recurs şi aprecieri de ordin general, precum şi conduita unuia dintre judecători care, în şedinţa publică din data de 09.10.2019 a întrerupt apărarea avocatului părţii, fapt ce reprezintă o atitudine ireverenţioasă.
Inspecţia judiciară, prin Rezoluţia nr. 2570/24.08.2020 a dispus clasarea sesizării sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) şi art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
Prin rezoluţia inspectorului judiciar, s-a reţinut că Inspecţia Judiciară poate efectua verificările necesare pentru lămurirea aspectelor sesizate, conform art. 97 din Lege nr. 303/2004, însă nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, soluţionarea căilor de atac şi eventuala cenzurare a hotărârilor pronunţate fiind date în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată.
Răspunderea disciplinară a judecătorului poate fi atrasă în situaţia întrunirii elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, respectiv exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, or aspectele invocate reprezintă chestiuni care ţin de esenţa actului de judecată.
Prin rezoluţia inspectorului judiciar s-a arătat că nu se poate aprecia asupra lipsei justificării (motivării) soluţiei adoptate de judecători, ci dimpotrivă, hotărârea este argumentată în fapt şi în drept, însă în calea de atac a contestaţiei în anulare nu se pot analiza motive de nelegalitate ori de netemeinicie ale sentinţei ce face obiectul contestaţiei în anulare, decât în măsura în care se constată admisibilitatea contestaţiei în anulare, prin prisma motivelor prevăzute de lege.
Astfel, judecătorii care au soluţionat contestaţia în anulare au analizat motivele considerate admisibile, în această fază procesuală, respectiv omisiunea instanţei de recurs de a analiza motivul de casare referitor la nemotivarea sentinţei de fond, lipsa analizei instanţei de recurs a motivului de casare referitor la calificarea raportului juridic dintre părţi, lipsa analizării motivului trei de recurs, care se referea la atribuţiile expres prevăzute ale reclamantei în calitate de preşedinte executiv al comisiei de organizare a olimpiadei.
Totodată, s-a constatat că recursul declarat de reclamantă nu a fost structurat corespunzător prin indicarea motivelor de casare incidente, reţinându-se că există o critică întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar celelalte critici pot fi subsumate disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă lipsa unui răspuns din partea instanţei de recurs la toate susţinerile din cerere nu poate atrage incidenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 504 pct. 3 C. proc. civ.
Prin rezoluţia inspectorului judiciar, s-a constatat că, în raport de cele arătate, nu se poate reţine că judecătorii au nesocotit cu gravă neglijenţă sau rea-credinţă dispoziţiile legale incidente.
Cu privire la abaterea disciplinară întemeiată pe disp. art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, respectiv "atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii", prin rezoluţie s-a arătat că a fost solicitată copia înregistrării audio a dezbaterilor, dar prin aceasta nu se confirmă o conduită neadecvată a judecătorului, nu a fost limitată în timp intervenţia apărătorului petentei, ci doar s-a solicitat să se precizeze motivele care au fost omise în analiza instanţei de recurs.
Prin Rezoluţia Inspectorului şef al Inspecţiei judiciare nr. C20-1590/15.12.2020 s-a dispus respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate, reţinându-se că atât instanţa ce a pronunţat contestaţia în anulare, cât şi prin rezoluţia inspectorului judiciar s-au expus temeiurile de fapt şi de drept ce au condus la respingerea contestaţiei în anulare şi la clasarea sesizării.
Prin contestaţia formulată împotriva Rezoluţiei Inspectorului şef al Inspecţiei judiciare, recurenta-reclamantă consideră că cele două rezoluţii nu răspund punctual la motivele invocate, respectiv: neanalizarea motivelor de recurs şi de fond; se face referire la câteva aprecieri ale Curţii de Apel Galaţi care nu se corelează cu motivele de recurs susţinute cu documente; s-au făcut formulări cu caracter general care nu se coroborează cu motivele de recurs şi cu documentele depuse ca probă în dosar; unul dintre judecători a demonstrat o atitudine ireverenţioasă faţă de apărătorul părţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1195/13.09.2021, ce face obiectul prezentului recurs, s-a arătat că reclamanta pretinde inspectorului judiciar să răspundă concret la motivele sesizării, adică să analizeze înseşi considerentele Deciziei nr. 746/2019, însă nu prin filtrul competenţelor administrative ce revin Inspecţiei judiciare, ci prin filtrul unei instanţe de judecată pentru a ajunge la concluzia dorită de reclamantă.
Or, acest motiv de anulare a celor două rezoluţii a fost respins de prima instanţă, considerând că analiza pretinsă de reclamantă excede competenţelor legale ce revin Inspecţiei judiciare.
A mai arătat prima instanţă faptul că în rezoluţia de clasare s-a făcut o analiză detaliată a aspectelor sesizate, însă nu s-au reţinut indicii privind săvârşirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. t) şi c) din Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care decizia pronunţată conţine considerente ce justifică în fapt şi în drept soluţia de respingere a contestaţiei în anulare, iar preşedintele completului nu a manifestat o atitudine ireverenţioasă faţă de participanţii la proces.
Şi în privinţa rezoluţiei Inspectorului şef, instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia motivării actului administrativ, ce nu trebuie să cuprindă o motivare similară unei hotărâri judecătoreşti.
Motivarea în fapt şi în drept a actelor administrative reprezentate de rezoluţiile contestate implică prezentarea faptelor reclamate de titularul sesizării şi rezultatul verificărilor făcute de inspectorul judiciar asupra existenţei sau nu a indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare de către judecători, precum şi temeiul de drept din Legea nr. 317/2004 care conţine concluzia de clasare a sesizării, aspecte ce se regăsesc în rezoluţiile contestate.
Sentinţa civilă nr. 1195/13.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost recurată de către recurenta-reclamantă A. din perspectiva motivelor de casare prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă reclamă o lipsa de motivare a sentinţei primei instanţe, prin "formulări cu caracter general", fără o referire concretă la obiectul cauzei şi fără să se răspundă la problema fundamentală, dacă nemotivarea, în mod deliberat a unei hotărâri constituie sau nu abatere disciplinară.
Înalta Curte reţine că indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare şi constatarea întrunirii prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 se analizează în funcţie de motivele sesizării adresate Inspecţiei Judiciare şi a probelor administrate în cauză, neputându-se oferi un răspuns general, dacă nemotivarea, în mod deliberat (aspect ce trebuie dovedit şi nu doar invocat), reprezintă sau nu abatere disciplinară.
Din cuprinsul cererilor, sesizărilor şi hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, reluate în conţinutul prezentelor considerente în scopul de a se evidenţia etapele procedurale anterioare, se constată că recurenta-reclamantă a reclamat constant nemotivarea, fie a hotărârii judecătoreşti, fie a actelor administrative.
Nemotivarea susţinută de recurenta-reclamantă reprezintă, în realitate, o nemulţumire a acesteia faţă de faptul că nu s-a ajuns la concluzia pretinsă de aceasta, respectiv că faptele sesizate reprezintă abaterile disciplinare prevăzute de disp. art. 99 lit. t) şi c) din Legea nr. 303/2004.
Prin sesizarea şi plângerea formulate către Inspecţia Judiciară, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa ce a soluţionat contestaţia în anulare nu a motivat hotărârea pronunţată şi nu a luat în seamă că instanţa de recurs nu a răspuns la toate motivele de nelegalitate invocate.
Prin cele două rezoluţii ale inspecţiei judiciare, analizându-se motivele de recurs şi hotărârea asupra contestaţiei în anulare s-a constatat că instanţele s-au pronunţat asupra criticilor formulate, iar ceea ce solicită, în realitate, petenta este intervenţia asupra soluţiei instanţelor de judecată, în sensul solicitat de aceasta.
Abaterea disciplinară prevăzută de art. 98 lit. t) din Legea nr. 303/2004 exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă nu s-a confirmat, întrucât judecătorii au respectat normele de drept material ori procedural incidente, iar abaterea disciplinară prev. de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 este contrazisă de probele administrate, în timp ce modul personal al părţii de percepere a conduitei şi afirmaţiilor judecătorului, nu poate fundamenta, prin el însuşi, existenţa unor indicii ale abaterii disciplinare analizate.
Prin contestaţia formulată împotriva celor două rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare s-au reluat aceleaşi argumente şi aceleaşi critici, cerându-se a se constata şi nemotivarea actelor administrative.
Prin sentinţa instanţei de fond, recurată în prezentul dosar, cum deja s-a arătat, judecătorul a expus în considerente, în mod clar şi neechivoc situaţia de fapt, susţinerile şi apărările părţilor, arătând că, în realitate, ceea ce pretinde reclamanta prin "a se răspunde în mod concret la motivele sesizării" este analizarea chiar a considerentelor Deciziei nr. 746/2019 de către inspectorul judiciar.
Înalta Curte remarcă faptul că aceeaşi solicitare este pretinsă şi în raport cu soluţia primei instanţe, recurenta-reclamantă criticând lipsa unei motivări concrete, care reprezintă, aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, o cerere de a se relua judecata prin intermediul Inspecţiei judiciare, aspect ce excede competenţei acesteia.
Prin urmare, Înalta Curte va constata neîntrunirea motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că acesta a fost doar enunţat, fără să se realizeze o dezvoltare a argumentelor care să susţină interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, de către prima instanţă, ceea ce face imposibilă analizarea sa.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1195 din 13 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.