Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data 14.02.2022 sub nr. x/2022 s-a solicitat anularea H.G. nr. 684/13.08.1996, privind transmiterea unui teren situat în Municipiul Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, în administrarea Ministerului de Interne şi a anexelor ce fac parte integrantă din aceasta.
Parohia Romano - Catolică Şumuleu a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, solicitând anularea H.G. nr. 684/13.08.1996 pentru aceleaşi argumente de fapt şi de drept pentru care a formulat şi cererea principală înregistrată în Dosarul nr. x/2022, cerere care a fost conexată la prezenta cauză.
În dosarul menţionat A. a formulat cerere de intervenţie principală, susţinând aceleaşi argumente ce au fost dezvoltate şi prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022.
Totodată, Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor Guvernul României şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Harghita - U.M. 0586 Miercurea Ciuc
Prin sentinţa nr. 39 din 28 martie 2023 Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. şi pe cale de consecinţă:
Respinge ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul şi Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Harghita - UM 0586 Miercurea Ciuc .
Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta Parohia Romano Catolică Şumuleu şi, pe cale de consecinţă:
Respinge, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică Şumuleu în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Harghita - UM 0586 Miercurea Ciuc.
Respinge ca inadmisibile cererile de intervenţie principală formulate de A. şi Parohia Romano Catolică Şumuleu.
Admite cererile de intervenţie accesorie formulate de Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor".
2. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantele Parohia Romano-Catolică Şumuleu şi A., ambele criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
2.1. Recursul formulat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Şumuleu
Referitor la motivul de recurs reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că prima instanţă a ajuns la o concluzie ce se află în contradicţie cu ceea ce s-a solicitat şi cu probele administrate în privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Cu referire la Dosarul nr. x/2012, recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă, în mod nelegal, a constatat că data luării la cunoştinţă de existenţa actului atacat este anul 2014, când s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1354/2014 şi s-a reţinut că terenul de 5 ha se află în domeniul public al statului, conform H.G. nr. 684/1996.
În conformitate cu disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul de 30 de zile începe să curgă din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului şi nu de existenţa actului.
Faptul că instanţa de judecată, în cadrul considerentelor sentinţei civile nr. 1354/2014 face trimitere la H.G. nr. 684/1996, fără ca actul să fie depus în dosar şi fără să fie comunicat, nu satisface exigenţele prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu privire la cunoaşterea conţinutului.
Referitor la Dosarul nr. x/2021, este greşită constatarea instanţei de fond în sensul că recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de conţinutul actului atacat la data de 18.06.2021.
În data de 18.06.2021, OCPI Harghita a depus dosarul privind încheierea de reexaminare nr. 7026/23.02.2021, iar la 25.08.2021 s-a solicitat amânarea cauzei în vederea studierii documentelor depuse, când s-a constatat că H.G. nr. 684/1996 nu poate fi lecturată, deoarece era copiată şi scanată într-o formă ilizibilă.
Prin cererea formulată la 11.11.2021, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea OCPI să depună toate înscrisurile în formă lizibilă, cererea a fost încuviinţată de instanţă, iar la data de 07.12.2021, documentele au fost depuse la dosar.
Astfel, data la care s-a luat la cunoştinţă de conţinutul H.G. nr. 684/1996 este 07.12.2021 şi nu 18.06.2021, cum greşit a reţinut prima instanţă.
În data de 07.01.2022 s-a formulat plângerea prealabilă, iar la 04.03.2021 a fost introdusă acţiunea, în termen de 6 luni, în consecinţă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost admisă eronat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe s-a pronunţat cu aplicarea greşită a disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece termenul pentru formularea plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului, cum deja s-a arătat mai sus.
2.2. Recursul formulat de reclamanta A.
Referitor la motivul de recurs reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanţa de fond a ajuns la o concluzie ce se află în contradicţie cu solicitările şi probele administrate în dosar, în privinţa soluţionării excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Cu privire la Dosarul nr. x/2019, recurenta-reclamantă susţine că depunerea actului în data de 19.11.2019 nu îndeplineşte cerinţele art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul avea o formă diferită faţă de cea depusă în prezenta cauză, iar interesul său în atacarea H.G. nr. 684/1996 s-a născut ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1976/2020, prin care Comisia Locală a fost obligată să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. x/21.09.2005.
Interesul legitim al recurentei-reclamantă s-a născut prin emiterea încheierii nr. 524/11.01.2021 pronunţată de OCPI Harghita, însă hotărârea de Guvern a fost depusă pentru prima dată la 25.11.2021 în Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.
În data de 14.10.2021, s-a solicitat depunerea înscrisurilor într-o formă lizibilă, acestea fiind depuse la 25.11.2021.
Prin urmare, formularea plângerii prealabile la 20.12.2021 respectă exigenţele prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Răspunsul la plângerea prealabilă a fost dat în data de 16.02.2022, în timp ce acţiunea s-a depus pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la 14.02.2022.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine aplicarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum s-a arătat mai sus.
3. Apărările formulate de intimaţi
Intimatul-pârât Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Harghita şi intimaţii -intervenienţi Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
II. Soluţia instanţei de recurs Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Analiza motivelor de casare
Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a neformulării în termen, de la data luării la cunoştinţă a actului atacat, a plângerii prealabile, respectiv cu depăşirea atât a termenului de 30 zile, cât şi a celui de 6 luni, prevăzut de disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa reclamantei A., instanţa de fond a considerat că aceasta a luat la cunoştinţă de conţinutul actului, în Dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, în data de 19.11.2019, plângerea prealabilă a fost introdusă la 20.12.2022, iar acţiunea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată în data de 19.02.2022.
Cu privire la reclamanta Parohia Romano-Catolică, prima instanţă a considerat că aceasta a luat cunoştinţă de existenţa H.G. nr. 684/1996, încă din anul 2014, în condiţiile în care în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a menţionat despre acest act, aceeaşi menţiune fiind cuprinsă şi în considerentele sentinţei civile nr. 1354/15.05.2014.
Totodată, instanţa de fond consideră că în Dosarul nr. x/2021 al judecătoriei Miercurea Ciuc, partea a luat cunoştinţă de conţinutul actului, deoarece acesta a fost depus la dosar în data de 18.06.2021, iar plângerea prealabilă a fost formulată la 07.01.2022, cu depăşirea termenelor legale.
Înalta Curte reţine că recurentele-reclamante critică sentinţa de fond din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Argumentele aduse criticii de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se încadrează, în realitate, celor indicate la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Motivele contradictorii susţinute de recurentele-reclamante nu se subsumează pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., nu s-a invocat contradicţia între considerente şi dispozitiv sau între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este întemeiată.
Recurentele-reclamante susţin aplicarea greşită a disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr554/2004 în privinţa calculului termenelor de 30 de zile şi de 6 luni pentru formularea plângerii prealabile, cu referire la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului atacat.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă Parohia Romano-Catolică Şumuleu, din lecturarea Dosarelor nr. x/2012 şi nr. y/2021, înregistrate pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, se desprinde concluzia neîntrunirii motivelor de nelegalitate invocate de aceasta prin cererea de recurs.
Astfel, prima instanţă a acceptat că recurenta-reclamantă nu ar fi putut să cunoască conţinutul H.G. nr. 684/1996 în cadrul Dosarului nr. x/2012, prin urmare termenul de depunere a plângerii prealabile nu a fost calculat, luându-se în considerare actele depuse în această cauză.
Prima instanţă a reţinut că în Dosarul nr. x/2021, H.G. nr. 684/1996 şi anexa, au fost depuse în data de 18.06.2021, de la acest termen urmându-se să se realizeze procedura prealabilă, însă recurenta-reclamantă a formulat-o în data de 07.01.2022, cu depăşirea termenului de 30 de zile şi a celui de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta-reclamantă arată că documentele au fost redepuse la dosar, la solicitarea acesteia, în data de 07.12.2021, deoarece nu erau lizibile.
Înalta Curte, lecturând Dosarul nr. x/2021, reţine că H.G. nr. 684/1996 şi anexa au fost depuse în aceeaşi formă atât la 18.06.2021, cât şi în data de 07.12.2021, iar cererea de redepunere a înscrisurilor nu s-a întemeiat pe faptul că actul ce conţinea hotărârea de Guvern şi anexa nu pot fi studiate.
Prin urmare, data stabilirii de către prima instanţă, ca reprezentând momentul luării la cunoştinţă despre conţinutul actului atacat şi data formulării plângerii prealabile respectă disp. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, criticile urmând să fie respinse ca nefondate.
Cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă A., se observă din lecturarea Dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, că actul a fost depus la data de 19.11.2019, conţinutul său este clar, neavând relevanţă că în prezenta cauză acesta a fost depus într-o altă formă, cât timp cuprinsul său este identic.
De asemenea, invocarea inexistenţei interesului legitim pentru anularea actului nu este susţinută de însuşi obiectul acţiunii Dosarului nr. x/2019, obligarea Comisiei Municipiului Miercurea Ciuc pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de a reconstitui dreptul de proprietate al autorului reclamantei asupra suprafeţei de teren în litigiu.
În cadrul acestui dosar s-au depus înscrisurile din care reieşea faptul că terenul s-a transmis, fără plată, în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului de Interne, prin H.G. nr. 684/1996, ceea ce înseamnă că interesul legitim subzistă de la data de 19.11.2019, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Prin urmare, depunerea aceloraşi acte, ulterior şi în Dosarul nr. x/2021 nu are semnificaţia repunerii în termen a reclamantei cu privire la formularea plângerii prealabile, conţinutul actului atacat fiind cunoscut încă din data de 19.11.2019.
Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile formulate de reclamantele Parohia Romano-Catolică Şumuleu şi A. împotriva sentinţei nr. 39 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.