Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, la data de la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. J., K., L., M., N., O., P., Q., R. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime prin măsura reglementată de art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite, rezultate din punerea în aplicare a prevederilor din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială, nemodificate de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, mai exact obligarea pârâtei la înlăturarea plafonării instituite prin prevederile modificatoare ale O.U.G. nr. 59/20017, obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma lor iniţială, nemodificată de art. VII pct 2 din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 nemodificate de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să actualizeze soldele de grad şi reclamanţilor începând cu data de 13.01.2023, să fie obliagtă pârâta la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obţinute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor .
De asemenea, reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său prin care s-au modificat art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 79 alin. (1), art. 115 alin 4 şi 6 din Constituţie.
Prin sentinţa nr. 395 din 14 iunie 2023, Tribunalul Bacău – secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., G., L., P., D., H., M., Q., A., E., I., N., R., B., F., J. K., O., toti prin Asociaţia Cadrelor Militare şi în Retragere din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a constatat că, în raport de temeiul de drept invocat de reclamanţi, respectiv dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine instanţei de contencios administrativ. În concret, din punct de vedere al competenţei procesuale şi materiale, nu mai sunt incidente dispoziţiile speciale instituite prin art. 100-101 din Legea nr. 223/2015, raportat la art. 152 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ci cele ale art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză, întrucât partea invocă vătămarea unor drepturi subiective (dreptul la pensie) prin acte emise de o autoritate publică central - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne - în baza unor dispoziţii dintr-o ordonanţă şi în raport de care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu revine Curţii de Apel şi nu Tribunalului.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 113 din 19 octombrie 2023, Curtea de Apel Bacău – secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei privind cererea de chemare în judecată în materia contenciosului administrativ, formulată de către reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. K., L., M., N., O., P., Q., R., toţi reprezentaţi prin Asociaţia Cadrelor Militare şi în retragere din Administraţia Naţională a Penitenciarelor în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii competenţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a constatat că stabilirea competenţei materiale privind soluţionarea prezentei acţiuni depinde de determinarea naturii juridice a cauzei deduse judecăţii.
Din examinarea motivării în fapt a cererii de chemare în judecată, Curtea de Apel a reţinut că obiectul acţiunii introductive de instanţă priveşte dreptul la pensie al reclamanţilor care solicită recalcularea şi restituirea unor sume reţinute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative.
Chiar dacă reclamanţii au invocat ca temei în drept al acţiunii lor, printre altele, dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea de Apel a apreciat că acţiunea pendinte nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Pe cale de consecinţă, litigiul referitor la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se judecă conform procedurii determinată prin Legea nr. 223/2015 de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamanţii se consideră vătămaţi de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanţii C., G., L., P., D., H., M., Q., A., E., I., N., R., B., F., J. K., O., toti prin Asociaţia Cadrelor Militare şi în Retragere din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâta Casa De Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 18 ianuarie 2024.