Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre pensia netă cuvenită de 6956 RON lunar (aferentă pensiei brute cuvenită de 7507) şi pensia netă acordată de 4306 RON lunar de la data de 10.03.2021 la zi; obligarea pârâţilor la plata acestor diferenţe actualizate cu rata inflaţiei de la data datorării la data plăţii efective şi la daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, de la data trecerii în rezervă şi până la data plăţii efective.
Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul ei, prin raportare: la art. 79 şi art. 1, alin. (3) şi alin. (5) din Constituţia României, la art. 24 alineat l lit. a) şi alin. (2) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării aprobat prin H.G. nr. 561/2009, art. 9, alin. (2) din Legea nr. 24/2000, art. 29 punctul III lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ şi a dispoziţiilor art. VII punctul 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1, alin. (4), art. 47 alin. (2), art. 53, art. 61 şi art. 115, alin. (4) şi (6) din Constituţie.
De asemenea, în temeiul art. 413 alin. (1), punctul 1 C. proc. civ., reclamantul a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea de către CCR a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, deoarece modalitatea de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate poate influenţa soluţia pronunţată în cauza în care a fost invocată, măsura suspendării evitând pronunţarea unei hotărâri în temeiul unei norme de drept material ce face obiectul controlului de constituţionalitate.
Prin sentinţa nr. 648 din 22 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 413 din 02 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că acţiunea exercitată de reclamant priveşte plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, care se situează sub pragul de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 876 din 21 noiembrie 2023 a Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova este competentă material să soluţioneze litigiul în raport de rangul autorităţilor pârâte centrale chemate în judecată prin acţiune.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/04.08.2017, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ apreciat ca fiind neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. …
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamanta.
Reţine Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că: "Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.