Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I-a civilă la data de 22.02.2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1. Recunoaşterea existenţei drepturilor pretinse şi obligarea pârâtei ca potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, şi a dispoziţiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operaţiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare la salariul de funcţie, care de la 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10/%, potrivit dispoziţiilor art. II alin. (5) şi (7) din Legea nr. 152/2017 modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% faţă de nivelul salariului de funcţie acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
2. Efectuarea de către pârâtă a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 15.09.2017 (data când şi-a produs efecte O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1), din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, forma de bază;
3. Plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3, din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, începând cu data 16.02.2020 şi până la data plăţii efective;
4. Să se constate calitatea reclamatului, de creditor al pârâtei şi, în consecinţă, aceasta să fie obligată la plata diferenţelor de drepturi bănesti de pensie militară de serviciu, dintre sumele primite de reclamant şi sumele rezultate în urma actualizării;
5. Să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
6. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1030/PI din 28.09.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia I-a Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 şi repararea prejudiciului produs reclamantului prin restituirea sumelor de care ar fi beneficiat acesta, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificări faţă de care reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, a constatat că instanţa este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor şi drepturilor reclamantului prin dispoziţii din ordonanţe, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, fiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 9 şi 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 769 din 20.12.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a apreciat că excepţia de necompetenţă materială este întemeiată, motiv pentru care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş – secţia I Civilă, litigii de muncă şi asigurări sociale. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat soluţionarea cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul urmăreşte să obţină actualizarea pensiei, precum şi plata sumelor care îi reveneau, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi dobânda legală penalizatoare.
Astfel, a constatat că raportul juridic dedus judecăţii vizează dreptul la pensie al reclamantului, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că a fost afectat, şi nu un raport juridic de drept fiscal (actualizarea cuantumului pensiei neavând o natură fiscală ori asimilată acesteia).
Date fiind obiectul şi natura acţiunii deduse judecăţii, Curtea a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat deoarece litigiile care au ca obiect stabilirea şi plata drepturilor de pensii militare de stat, inclusiv revizuirea unei decizii prin care a fost stabilit un cuantum al acestei pensii, sunt atribuite de legiuitor în competenţa de primă instanţă a tribunalelor, în complete specializate a judeca în materie de asigurări sociale, şi a curţilor de apel pentru soluţionarea căii de atac a apelului, indiferent de temeiul de drept invocat în susţinerea acţiunii, instanţa fiind datoare a da calificarea corectă a cererii deduse judecăţii (potrivit disp. art. 22 alin. (4) noul C. proc. civ.).
De asemenea, faptul că reclamantul a înţeles să solicite şi sesizarea Curţii Constituţionale a României, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu este de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, în absenţa unui raport juridic de drept administrativ ori fiscal şi în condiţiile în care excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul instanţelor de judecată (potrivit disp. art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamantul urmăreşte să obţină repararea pagubei care consideră că i-a fost provocată prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017, care se produc direct asupra dreptului acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În speţă, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, în concluzie, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
Pe cale de consecinţă, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.