Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti din cadrul DGRFPB să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 173/07.05.2019 privind soluţionarea contestaţiei depusă de A. S.R.L. din Municipiul Bucureşti, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. x/09.08.2018 emisă de DGSC din perspectiva:
- soluţiei de respingere a contestaţiei administrativ-fiscale ca fiind nemotivată, pentru TVA în sumă de 1.529 de RON;
- soluţiei de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei administrativ-fiscale, pentru suma de 21.158.070 de RON, ce se constituie din:
- Impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor în sumă de 5.553.733 de RON;
- Contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator în sumă de 200.643 de RON;
- Contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi în sumă de 200.643 de RON;
- Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de 6.340.319 de RON;
- Contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi în sumă de 4.048.001 de RON;
- Contribuţia pentru asigurări de sănătate datorată de angajator în sumă de 2.086.687 de RON;
- Contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi în sumă de 2.204.365 de RON;
- Contribuţia de asigurări pentru concedii şi indemnizaţii de la persoane juridice şi fizice în sumă de 341.093 de RON;
- Contribuţia angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale în sumă de 100.322 de RON;
- Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator în sumă de 82.264 de RON.
- anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/31.05.2018, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.05.2018 emis de organele de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Covasna, în temeiul Acordului privind delegarea de competenţă nr. 135 din data de 26.01.2018, prin care a fost acordată delegarea de competenţă de la AFP Sector 3, ca instituţie ce deţine competenţa de administrare fiscală a Subscrisei şi anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.05.2018 ca operaţiune administrativă ce stă la baza emiterii Deciziei de impunere, în limitele menţionate în cadrul petitului 1 al acţiunii în anulare.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1383 din 6 septembrie 2022, a respins excepţia lipsei de interes, a admis contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a dispus anularea Deciziei de impunere nr. x/31.05.2018, a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/31.05.2018 şi a Deciziei nr. 173/07.05.2019 de soluţionare a contestaţiei emisă de DGSC şi a obligat pârâtele la plata sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursurilor se arată că niciun document aflat la dosarul cauzei şi care emană de la reclamantă nu cuprinde menţiuni referitoare la procedura de faliment în care s-a aflat A. S.R.L..
În opinia recurentelor reclamanta nu mai justifică existenţa unui interes actual şi direct în judecarea prezentei acţiuni în condiţiile în care, prin lege, s-a dispus anularea obligaţiilor fiscale principale şi accesorii, respectiv prin Legea nr. 72/2022.
În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
Ulterior, recurentele au depus la dosar dovada că societatea reclamantă a fost radiată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile au rămas fără interes.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenţii nu mai au interes în susţinerea recursurilor, având în vedere că societatea reclamantă a fost radiată.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi va respinge recursurile ca rămase fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu.
Respinge recursurile declarate de recurentele – pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1383 din 6 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămase fără interes.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.