Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General Pentru Imigrări - prin Biroul pentru Imigrări al Judeţului Covasna şi Inspectoratul General pentru Imigrări, a solicitat anularea Deciziei nr. x/15.03.2023 emisă de pârâta Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul Pentru Imigrări al Judeţului Covasna şi obligarea pârâtei la emiterea avizului de angajare pentru numita B..
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 84 din 13 iunie 2023, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - prin Biroul pentru Imigrări al Judeţului Covasna şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. x/15.03.2023 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să emită avizul de angajare pentru numita B. şi să plătească reclamantei a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Biroul pentru Imigrări al Judeţului Covasna din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct . . . . . . . . . .8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în cazul cetăţenei srilankeze s-a reţinut faptul că se afla în România din data de 30.11.2022, intrată în baza vizei de lungă şedere în scop de angajare în muncă nr. x, valabilă pentru o şedere de 90 de zile în perioada 14.11.2022 - 03.03.2023.
Se mai precizează că viza de intrare în România a fost acordată în baza unui aviz de angajare în muncă obţinut de un angajator persoană juridică cu sediul în România, însă numita B., după intrarea sa în România nu a mai încheiat contract individual de muncă cu angajatorul respectiv şi nu a solicitat prelungirea dreptului de şedere temporară în acest scop.
În cazul numitei B. s-a constatat că a încălcat prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, unde, la alin. (1) se prevede că străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.
În fapt, la data soluţionării cererii, s-a constatat că şederea în România a numitei B. a devenit ilegală din data de 04.03.2023 prin faptul că valabilitatea vizei de intrare în România expirase în data de 03.032023 şi străina a rămas în continuare pe teritoriul României.
Biroul pentru Imigrări al judeţului Covasna a refuzat eliberarea avizului de angajare în muncă solicitat, pentru motivul că străina nu îndeplinea obligaţia cu privire la valabilitatea dreptului de şedere.
În opinia recurentului, instanţa de fond a apreciat subiectiv situaţia dedusă judecăţii, analizând constatările instituţiei prin prisma principiului proporţionalităţii, faţă de situaţia străinei B. aflată în şedere ilegală pe teritoriul României începând cu data de 04.03.2023.
Astfel fiind, acordarea avizului de angajare pe teritoriul României nu s-ar fi putut materializa ulterior prin încheierea unui contract individual de muncă în condiţiile legii şi implicit nu ar fi putut conduce la acordarea unui drept de şedere în scop de angajare a străinei.
O altă interpretare, ar goli de conţinut dispoziţiile O.G. nr. 25/2014, permiţând străinilor şi angajatorilor acestora să eludeze dispoziţiile imperative care stabilesc expres condiţiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a putea beneficia de forţă de muncă străină în detrimentul forţei de munca autohtone.
În condiţiile date, rezultă faptul că individualizarea deciziei a fost stabilită corect, iar măsura de respingere a cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetăţeana B., este legală şi temeinică, îndeplinind toate condiţiile de fond şi formă, prevăzute de O.G 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, instituţia noastră menţinând decizia dispusă în cauză.
A anula actul administrativ nr. x/15.03.2023, emis de Biroul pentru Imigrări al Judeţului Covasna, presupune a considera fapta ca inexistentă, însă elementele pe care se bazează decizia sunt vădite şi libere de orice vicii. A absolvi de orice responsabilitate petenta, înseamnă a crea un precedent periculos în contextul actual al deficitului forţei de muncă pe piaţa internă.
Recurentul consideră greşită concluzia instanţei de fond privind anularea actul administrativ nr. x/15.03.2023, întrucât legiuitorul a condiţionat primirea la muncă a unui singur străin; or, petenta din prezenta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de O.G. nr. 25/2014.
Tocmai pentru a se evita producerea unor urmări vătămătoare este necesar ca astfel de fapte să fie depistate şi sancţionate corespunzător, astfel încât atât angajatorii, cât şi străinii, să fie descurajaţi să săvârşească contravenţii de acest gen.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, acesta se evaluează nu numai la nivel micro, dar şi la nivel macro, tolerarea săvârşirii unor fapte de acest gen şi nesancţionarea acestora putând determina agravarea fenomenului, dispoziţiile legale, nemaiatingându-şi finalitatea pentru care au fost edictate.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 03.02.2023 angajatorul S.C A. S.R.L. a depus cererea de eliberare a avizului de angajare în muncă pentru numita B. prin aplicaţia Portal- IGI primind programare pentru data de 17.02.2023 când un reprezentant al reclamantei s-a prezentat la ghişeul cu publicul, în vederea prezentării documentelor în original. La mapa cererii de aviz au fost solicitate şi prezentate de către angajator documentele prevăzute de art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 8 din O.G. nr. 25/2014.
Prin Decizia nr 5054080/15.03.2023 emisă de pârâta Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al judeţului Covasna s-a dispus neacordarea avizului de angajare pentru cetăţeana B., reţinându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborate cu art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, întrucât, începând cu data de 03.03.2023, numita B. se află în şedere ilegală pe teritoriul României.
Faţă de refuzul pârâtei BPI Covasna de acordare a avizului de muncă solicitat, reclamanta a apreciat că toate condiţiile au fost îndeplinite atât la data depunerii cererii de acordare a avizului de muncă (03.02.2023), cât şi la data prezentării documentelor în original (17.02.2023), astfel că a solicitat anularea deciziei.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 alin. (1) şi art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. Nr. 25/2014: (1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător. (2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: …..f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. . 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. . 11 şi art. . 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. . 8 alin. (1) lit. b) - d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.
În cauză, este de necontestat faptul că reclamanta S.C A. S.R.L. a formulat cerere de acordare a avizului de muncă pentru cetăţeana B., care a fost depusă prin mijloace electronice la data de 03.02.2022 şi înregistrată sub nr. x din 17.02.2023, astfel cum rezultă din corespondenţa electronică. La data de 17.02.2023, când cererea reclamantei a primit dată certă la instituţia pârâtă, documentaţia aferentă cererilor de eliberare avize de muncă era completă, fapt rezultat atât din documentele depuse la dosarul cauzei, cât şi din împrejurarea că, după depăşirea etapei de verificare, societăţii reclamante nu i s-a pus în vedere să completeze eventualele lipsuri.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că analiza fondului oricărei cereri adresate unei instituţii a Statului Român se realizează prin raportare la îndeplinirea condiţiilor de la momentul înregistrării la nivelul structurii teritoriale căreia i se adresează, în termenul legal de soluţionare stipulat de actele normative incidente, iar nu la data întocmirii actului final, în speţă a referatului cu propunerea de acordare sau neacordare a vizei.
De asemenea, în mod corect s-a constatat că, atât la data depunerii cererii, cât şi la data primirii datei certe din partea pârâtului, respectiv la data de 17.02.2023, şederea cetăţenei B. era legală, şederea devenind ilegală la data de 02.03.2023,astfel încât pârâtul ar fi trebuit să se raporteze la aceste date.
Prin urmare, la data depunerii cererii de acordare a avizului de muncă erau îndeplinite toate condiţiile, inclusiv cea prevăzute de art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborat cu art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002.
De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că pârâtul a interpretat în mod restrictiv prevederile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, negând posibilitatea reclamantei de a depune cererea de acordare a avizului de muncă pentru cetăţeana B. în format electronic, în condiţiile în care textul de lege menţionat anterior nu cuprinde o restricţie în ceea ce priveşte transmiterea prin mijloace electronice a cererilor.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în mod greşit prin Decizia nr. x/15.03.2023 pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul Pentru Imigrări al Judeţului Covasna a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 4 alin. (2), lit. f) din O.G. nr. 25/2014, coroborate cu art. 11 din O.U.G. nr. 194/2002.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât Biroul pentru Imigrări al Judeţului Covasna din Cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări împotriva sentinţei nr. 84 din 13 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.