Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat:
- anularea Hotărârii nr. 1866 din 28.06.2023 a secţiei pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 18.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea domnului A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Târgu-Jiu, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;
- suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut că, deşi au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcţia de judecător şi aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1866/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerinţele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege, hotărârea fiind, în egală măsură, neoportună.
Astfel, din chiar considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg, de la care provine solicitantul, este de 1104 cauze/procuror, peste media naţională, iar în ce priveşte gradul de ocupare a schemei de personal, se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg funcţionează efectiv cu 2 procurori, din care solicitantul ocupă prin delegare funcţia de prim-procuror, un alt procuror ocupând o funcţie de execuţie.
Art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022 nu acordă preferinţă în ce priveşte aceste două criterii analizate de secţia competentă a Consiliului Superior al Magistraturii între instanţele de judecată şi parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcţie în alta să nu se genereze disfuncţionalităţi la instanţa/parchetul de provenienţă al magistratului.
Hotărârea nr. 1866/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanţe şi parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menţionată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficienţă şi eficacitate în funcţionarea componentelor sale. Rezultatele aşteptate corelative acestui obiectiv - în ce priveşte parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal.
Prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum şi în funcţionarea unităţii respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracţionalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate şi într-un termen rezonabil. Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcţionând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuaţie de personal.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fond, contestatorul a susţinut că sunt îndeplinite cele două cerinţe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz temeinic justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secţia pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiţiei de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022 în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor umane şi volumul de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcţionează solicitantul.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului şi a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul arată că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu justifică legitimarea sa procesuală activă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, se arată că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acţiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acţiunii în anulare pe rolul instanţei.
Nu aceeaşi este situaţia în speţa de faţă, unde reclamantul a invocat în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce ţin de însăşi oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei şi care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Examinând Hotărârea nr. 1866 din 28.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Analizând cu prioritate, în raport cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022: "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Prin urmare, calitatea procesuală activă nu este rezervată de legiuitor doar magistratului vizat de respectiva hotărâri, ci oricărei persoane interesate, terminologie ce nu poate fi nejustificat îngrădită.
Or, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că justifică un interes, în accepţiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ce priveşte contestarea hotărârii menţionate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor şi de asigurare a independenţei funcţionale, sens în care dispoziţiile se răsfrâng asupra bunei funcţionări în ansamblu a Ministerului Public şi a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.
În fine, Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată sunt neîntemeiate.
Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 194- art. 196 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)"
În primul rând, Înalta Curte reţine că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg a avizat favorabil solicitarea formulată de domnul procuror A..
Or, în condiţiile în care contestatorul a justificat legitimarea sa procesuală activă tocmai prin atribuţiile sale de organizare şi control cu privire la parchetele de rang inferior, Înalta Curte reţine că în exercitarea acestor atribuţii contestatorul avea instrumentele de coordonare care să îi permită pe linie administrativ ierarhică să prevină avizarea favorabilă a unor cereri de transfer care ar fi perturbat grav activitatea unui parchet, dacă ar fi considerat că aceasta este situaţia.
Conducătorul unităţii de parchet unde activa solicitanta era cel mai în măsură să evalueze impactul şi riscurile potenţiale ale demersurilor efectuate de doamna procuror asupra modului de desfăşurare a activităţii în unitatea de parchet respectivă.
În măsura în care chiar parchetul a cărui activitate ar fi potenţial astfel preturbată a avizat pozitiv cererea, nu se mai poate susţine că s-ar fi comis un exces de putere de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin soluţionarea favorabilă a cererii de transfer, avizul parchetului de la care se solicită transferul având tocmai rolul de a preîntâmpina situaţii în care această instituţie ar fi grav afectată printr-o astfel de măsură, iar exprimarea acestui aviz infirmă teza contestatorului că activitatea parchetului ar fi astfel blocată. O eventuală carenţă în managementul resurselor umane ale unei unităţi de parchet nu poate fi acoperită prin invocarea unui exces de putere al secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului de la care se cere transferul şi a ţinut seama în hotărârea sa de acest aviz pozitiv.
În ceea ce priveşte analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată cuprinde, contrar celor susţinute de contestator, o analiză efectivă a acestora.
Înalta Curte reţine că vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp, precum şi motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat, aspecte verificate în cadrul unui interviu.
Or, această opţiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia.
Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenţei funcţionale a unităţii de parchet atâta vreme cât secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului de la care se cere transferul, iar acesta a fost unul pozitiv.
În ceea ce priveşte criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, inclusiv al transferului de la judecător la procuror sau invers rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.
În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul de la procuror la judecător, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.
Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.
Or, de vreme ce secţia pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege, a ţinut seama de avizul pozitiv al parchetului de la care s-a solicitat transferul şi şi-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cel privind volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, pe care l-a analizat însă prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.
În cauză, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer de la procuror la judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.
Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea până la soluţionarea contestaţiei, iar contestaţia a fost soluţionată la termenul de astăzi, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, va respinge contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1866 din 28 iunie 2023, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Respinge contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1866 din 28 iunie 2023, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.
Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.