Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 februarie 2022, pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, au solicitat anularea art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ prevăzute în Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 605/17.06.2021.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 263 din 19 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 263 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând greşita interpretare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 153/2017.
4. Cererea de repunere în termenul de declarare a recursului
4.1. Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2022, recurenţii-reclamanţi A., B. şi C., prin avocat, au solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului.
În motivarea cererii, au învederat că, potrivit dovezilor existente la dosar, sentinţa instanţei de fond nu este primită, la sediul cabinetului de avocat (domiciliu procesual ales), sub semnătura niciuneia dintre persoanele indicate în cuprinsul art. 162 C. proc. civ.
Au mai arătat recurenţii-reclamanţi că au luat cunoştinţă de hotărâre la data de 29 noiembrie 2022, prin verificarea dosarului electronic şi au declarat recurs în termen de 15 zile de la această dată, respectiv la data de 5 decembrie 2022.
4.2. La data de 29.12.2022, recurentul-reclamant A. a formulat, în nume propriu, cerere de repunere în termenul de recurs.
În motivarea cererii, recurentul-reclamant a învederat că reprezentantul său convenţional, avocat D., nu a acţionat în interesul său, acesta indicând instanţei sediul cabinetului de avocat ca domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură, deşi recurentul-reclamant i-a solicitat constant ca toate comunicările să fie efectuate la domiciliu său.
5. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
6. Cererile de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2024, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea nr. 153/2017, solicitând şi suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
Prin cererea înregistrată la data de 26 ianuarie 2024, recurentul-reclamant B. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, solicitând, de asemenea, suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
Pentru soluţionarea cererilor, s-a constituit dosarul asociat nr. x/2022, conform art. 104 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de declarare a recursului şi excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte cererea formulată în condiţiile art. 186 C. proc. civ. de repunere în termenul de declarare a recursului, recurenţii-reclamanţi au susţinut că au fost încălcate prevederile art. 162 alin. (1) C. proc. civ., întrucât comunicarea sentinţei instanţei de fond s-a făcut la sediul procesual ales al avocatului care îi reprezenta în prezenta cauză, însă dovada de înmânare nu poartă semnătura niciuneia dintre persoanele arătate în textul de lege amintit.
Dispoziţiile legale invocate de recurenţii-reclamanţi prevăd că, "(1) Înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 şi pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citaţiei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa."
Aceste dispoziţii se completează, însă, cu prevederile art. 163 alin. (3), (6), (7) şi (8) C. proc. civ., care reglementează situaţia comunicării actelor de procedură în cazul în care destinatarul lipseşte de la domiciliu.
Astfel, potrivit art. 163 alin. (6) şi (7) C. proc. civ., "(6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa. (7) Când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte.(...)", iar alin (8) al aceluiaşi text de lege statuează că, "În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) şi (7), precum şi atunci când acestea, deşi prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3) - (5).". Dispoziţiile la care se face trimitere, respectiv art. 163 alin. (3) C. proc. civ., prevăd că, "Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. În lipsa cutiei poştale, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare (...)".
În speţă, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de fond, sentinţa civilă nr. 263 din 19 octombrie 2022 a fost comunicată la domiciliul procesual ales indicat în cererea de chemare în judecată, reprezentat de sediul Cabinetului de Avocat E., agentul procedural indicând că actele au fost depuse la cutia poştală întrucât destinatarul sau persoana majoră din familie care locuieşte cu destinatarul/administratorul clădirii/portarul/agentul de pază (adică persoanele indicate la art. 162 alin. (1) şi art. 163 alin. (6) şi (7) C. proc. civ.) sunt absenţi.
În concluzie, comunicarea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond s-a făcut cu respectarea normelor de procedură, în lipsa oricărei persoane aflate la adresa indicată de recurenţii-reclamanţi comunicarea fiind realizată prin depunerea plicurilor la cutia poştală şi întocmirea procesului-verbal corespunzător. Înalta Curte mai reţine şi că dovezile de înmânare cuprind toate elemente prevăzute de art. 164 C. proc. civ., iar menţiunile agentului procedural fac dovada celor consemnate până la înlăturarea lor prin procedura înscrierii în fals, procedură de care recurenţii-reclamanţi nu au uzat în recurs.
Cât priveşte susţinerile recurentului-reclamant A., referitoare la nemulţumirile generate de relaţia profesională cu avocatul angajat să îl reprezinte în cauză, Înalta Curte constată că acestea nu sunt relevante în analiza modalităţii de comunicare a sentinţei de fond şi nici a termenului de declarare a recursului, împrejurări care se verifică doar în coordonatele statuate de prevederile art. 162 alin. (1) şi art. 163 alin. (3), (6), (7) şi (8) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi nefăcând dovada unor motive temeinic justificate, care i-ar fi împiedicat să formuleze calea de atac în termenul legal, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. privind repunerea în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată.
Procedând mai departe la analiza termenului de declarare a recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 263 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 1 noiembrie 2022, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 17 noiembrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin poşta electronică la data de 5 decembrie 2022 .
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 5 decembrie 2022, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 17 noiembrie 2022.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii declarării căii de atac, urmând a respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. privind repunerea în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 263 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.