Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
1.1. Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea - sectia civilă la data de 06 mai 2019, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. BAMS BP A3, anularea procesului-verbal nr. x/19 aprilie 2019.
În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu expertiza tehnică auto, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul B.. Prin încheierea din 21 aprilie 2021, instanţa a dispus majorarea onorariului expertului judiciar B. la suma de 2.371 RON, stabilind, prin dispoziţie executorie, suportarea acestuia de către petentă, în baza art. 339 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 7606 din 6 mai 2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă a respins plângerea contravenţională.
1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă la data de 18 mai 2021, expertul judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu petenta A. şi intimatul I.G.P.R. BAMS BP A3, completarea sentinţei civile nr. 7606 din 6 mai 2021 pronunţate de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2019, arătând că instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii de majorare a onorariului, formulată la data de 23 martie 2021.
Prin sentinţa civilă nr. 9742 din 16 iunie 2021, Judecătoria Buftea – secţia civilă a respins cererea de completare formulată de expertul judiciar B., ca neîntemeiată.
1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 9742 din 16 iunie 2021, pronunţate de Judecătoria Buftea, secţia civilă, a declarat apel expertul judiciar B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă.
La termenul de judecată din 14 martie 2022, apelantul (expertul judiciar) B. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 444 alin. (3) din C. proc. civ., apreciind că acestea contravin art. 21 şi art. 16 din Constituţia României.
Prin încheierea din 17 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
1.4. Împotriva încheierii din 17 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Ilfov – secţia Civilă, a declarat recurs apelantul (expert judiciar) B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 iunie 2022, sub nr. x/2019/a2.
La data de 16 septembrie 2022, recurentul a formulat două noi cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, prima vizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (3), art. 445 şi art. 446 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 21 şi art. 16 din Constituţie, iar cea de-a doua vizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text de lege considerat neconform cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 3152 din 21 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 445, art. 446 şi art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca inadmisibilă şi a respins recursul declarat de recurentul C., ca nefondat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 3152 din 21 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C., criticând soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 445, art. 446 şi art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că hotărârea judecătorească atacată nu i-a fost comunicată la adresa de corespondenţă pe care o utilizează în calitate de expert autorizat de Ministerul Justiţie, ci la o adresă greşită, respectiv la adresa de domiciliu.
Cât priveşte termenul de 48 de ore pentru declararea recursului, a susţinut că, întrucât hotărârea a fost comunicată vineri, pe 21.07.2023, termenul de 48 de ore se sfârşeşte duminică, pe 23.07.2023, ora 24:00. A solicitat a fi avut în vedere raţionamentul dezvoltat în jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi, în privinţa aplicării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar şi motivele pe care le-a invocat în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de procedură civilă, în sensul stabilirii începutului curgerii termenului de 48 de ore de la comunicare, iar nu de la pronunţare.
A mai arătat că, atât timp cât instanţa de fond nu a motivat hotărârea în termenul legal de 3 zile, nu se poate solicita justiţiabilului să verifice permanent corespondenţa, pe un termen nedefinit, sub sancţiunea considerării tardive a căii de atac formulate cu întârziere din motive neimputabile.
În ceea ce priveşte fondul căii de atac, recurentul prezintă critici referitoare la considerentele instanţei prin care s-a reţinut că acesta nu ar avea calitatea de a formula excepţii de neconstituţionalitate în cauză şi că cerea de sesizare a Curţii Constituţionale ar fi inadmisibilă întrucât nu este întrunită condiţia legăturii textelor de lege contestate cu soluţionarea cauzei.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât I.G.P.R. BAMS BP A3 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului declarat împotriva deciziei nr. 3152 din 21 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, îl reprezintă soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor dispoziţiilor art. 445, art. 446 şi art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regimul căii de atac fiind reglementat de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare…"
Aceste dispoziţii speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în cazul nerespectării termenului de declarare şi/sau motivare a recursului, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21 decembrie 2022, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 22 decembrie 2022 şi s-a împlinit pe data de 23 decembrie 2022, la ora 24:00.
Analizând recursul declarat de recurentul C., Înalta Curte constată că acesta a fost depus prin poşta electronică, la data de 23 iulie 2023, după expirarea termenului prevăzut de lege.
În justificarea depunerii cu întârziere a căii de atac, recurentul a susţinut că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 21 iulie 2023, la o altă adresă decât adresa de corespondenţă a expertului tehnic din evidenţele Ministerului Justiţiei. Deşi aceste susţineri sunt corecte, întrucât hotărârea a fost, într-adevăr, comunicată la altă adresă decât cea indicată la dosar pentru comunicarea actelor de procedură, totuşi această împrejurare nu prezintă relevanţă în stabilirea termenului de depunere a recursului, întrucât ceea ce se invocă în cauză nu este tardivitatea motivării căii de atac, ci tardivitatea declarării acesteia.
Înalta Curte constată că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 statuează asupra termenului de declarare a recursului, care trebuie să fie de 48 de ore de la pronunţare, fără nicio excepţie. În privinţa termenului de motivare a căii de atac, având în vedere că partea este încunoştiinţată ulterior de considerentele care susţin soluţia instanţei, de la comunicarea hotărârii atacate curge un alt termen de 48 de ore pentru formularea şi depunerea motivelor recursului, în raport de prevederile art. 470 alin. (5) raportat la art. 494 C. proc. civ.
Aşadar, recurentul trebuia să declare calea de atac în termen de 48 de ore de la pronunţare, adică până la 23 decembrie 2022, ora 24:00, având posibilitatea de a depune motivele recursului în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii instanţei. Ceea ce se impută recurentului nu este motivarea cu întârziere a recursului, ci declararea tardivă a căii de atac.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi, indicată de către recurent, din care acesta a citat un paragraf (decizia nr. 295/2017). Chestiunea de drept dezlegată în speţa respectivă privea termenul de motivare, iar nu termenul de declarare a recursului, fiind, astfel, greşite argumentele recurentului prin care acesta susţine că instanţa ar fi reţinut un alt moment al începerii curgerii termenului de declarare a căii de atac decât cel al pronunţării hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Nerelevante sunt şi argumentele recurentului prin care se susţine că termenul de 48 de ore nu ar putea fi respectat, câtă vreme momentul său de început ar fi într-o zi de vineri şi s-ar sfârşi duminică la ora 24:00, într-o zi liberă, anterior începerii programului cu publicul al instanţei.
În prim rând, această chestiune este invocată de recurent în raport de data comunicării hotărârii (21 iulie 2023), care, astfel cum s-a arătat anterior, nu prezintă relevanţă în analiza termenului de declarare a recursului.
În al doilea rând, decizia curţii de apel a fost pronunţată la 21 decembrie 2023, într-o zi de miercuri, astfel încât termenul a început să curgă de la ora zero a zilei de joi şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de vineri, recurentul având posibilitatea declarării recursului în ambele zile de joi şi vineri, în timpul programului cu publicul al instanţei.
În concluzie, având în vedere că termenul de declarare a recursului expira la data de 23 decembrie 2022, la ora 24:00, iar recurentul C. a formulat calea de atac la data de 23 iulie 2023, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată, recursul fiind depus cu nerespectarea termenului legal, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei nr. 3152 din 21 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în privinţa soluţiei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 445, art. 446 şi art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.