Şedinţa publică din data de 1 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României prin Premierul C. şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, precizând că acţiunea are ca obiect: "comunicarea de informaţii de interes public cf Lg 544/2001 şi despăgubiri", fiind scutită de orice taxă potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor de a comunica măsurile luate faţă de abuzurile administrative majore comise de ANRE şi intrarea imediată în legalitate prin comunicarea informaţiilor solicitate şi să le fie plătite de către pârâţi despăgubiri de 4.000.000 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia netimbrării şi a anulat cererea de recuzare formulată de petenţii A. şi B., ca netimbrată.
Prin sentinţa civilă nr. 338 din 23 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal.
3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii şi sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs reclamanţii A. şi B..
4. Apărările intimaţilor
4.1. Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
4.2. Legal citat, intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, fiind o hotărâre prin care instanţa de judecată şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.
În situaţia hotărârilor de declinare a competenţei sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă insatanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Aşadar, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, nu este supusă niciunei căi de atac.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.
Cât priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, prin care curtea de apel a respins cererea de recuzare, ca netimbrată, se reţine că, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
Având în vedere că hotărârea prin care s-a soluţionat cauza (sentinţa civilă nr. 338/23.02.2023) nu este o hotărâre definitivă, ci este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deoarece prin aceasta nu s-a soluţionat fondul cauzei, fiind o hotărâre de dezînvestire a instanţei în favoarea celei competente să soluţioneze fondul, instanţa de control constată că recurenţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate şi, prin urmare, recursul formulat împotriva acestei încheieri este, de asemenea, inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi B. împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 şi împotriva sentinţei civile nr. 338 din 23 februarie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 1 februarie 2024.