Şedinţa publică din data de 1 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul indexării, recalculării si actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea, recalcularea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 15.12.2017, şi aplicarea H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei alte decizii de pensie cu pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 valabila la data deschiderii drepturilor de pensie, 16.03.2022, fără modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017; să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea, recalcularea si actualizarea pensiei raportat Ia prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 3, art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, începând cu data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 16.03.2022 si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 si art. 2, conform gradului de Comisar de politie deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, daca este cazul, si a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, până la data efectuării plăţii si emiterii unei noi decizii de pensie.
A invocat reclamantul exceptia de neconstitutionalitate extrinsecă a disp. art. VII pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constitutie, care afectează Ordonanta de urgentä a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 630 din 15 mai 2023, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanţii urmăresc obligarea unei autorităţi publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a MAI) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.06.2023, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că obiectul litigiului este reprezentat de despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi, chiar dacă cererea de obligare la despăgubiri este formulată în contradictoriu inclusiv cu Guvernul României, competenţa de soluţionare nu aparţine curţii de apel.
Dacă voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul ca acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluţionate de secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în considerarea calităţii procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menţionat expres competenţa acestei instanţe. În schimb, art. 9 alin. (1) şi (2) operează cu sintagma "instanţa de contencios administrativ", fără nicio circumstanţiere. Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanţa de contencios administrativ competentă", ceea ce nu poate trimite, aşadar, decât la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi la criteriile de diferenţiere acolo redate.
Cum obiectul cauzei priveşte plata unor sume de bani în cuantum total până la 3.000.000 de RON, a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială în soluţionarea cauzei de faţă aparţine tribunalului – secţia de contencios administrativ.
Drept urmare, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.
Reclamantul este nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Astfel, în raport cu scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.
În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 1 februarie 2024.