Şedinţa publică din data de 1 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând:
I. obligarea pârâtului la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative constând în:
a. plata sumei de 4380 RON reprezentând echivalentul sumelor reţinute din pensie în perioada 01.012022 – 27.12.2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlu de contribuţie la asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflaţiei;
b. plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;
II. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necomptenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut în esenţă că, întrucât obiectul principal al acţiunii este reprezentat de cererea de despăgubiri, competenţa se stabileşte în raport de valoarea pretenţiilor invocate, dar şi prin raportare la titularul obligaţiei de restituire a ceea ce s-a reţinut în baza dispoziţiilor declarate neconstituţionale, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I şi II din Legea nr. 554/2004, conform cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe, impozite, contribuţii (...) de până la 3.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale (...)".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.07.2023, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Tribunalului Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 1359 din 2 noiembrie 2023, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că litigiul de faţă nu este unul care priveşte "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora", ci plata unei despăgubiri ca urmare a unei vătămări produse reclamantei printr-o ordonanţă de urgenţă.
Prin urmare, aplicând criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri şi nu cel valoric, tribunalul a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri de către pârâtul Guvernul României, ca urmare a punerii în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11, 12, 13, 16 şi 18 din O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.
Având în vedere cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă prin care acesta se consideră vătămată printr-o ordonanţă a Guvernului, devin incidente dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României care stabilesc că instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.
Totodată, faţă de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării.
Pentru toate aceste considerente, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar reclamanta având domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 1 februarie 2024.