Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantele A. şi A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), au solicitat anularea Deciziei nr. 31012/15.11.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.092016, emise de pârâtă.
2. Hotărârea instanţei de fond pronunţată în primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 40 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 31012/15.11.2016 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.09.2016, emise de pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual
Prin decizia nr. 6803 din 15 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) împotriva sentinţei civile nr. 40 din 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia sub nr. x/2017*.
4. Hotărârea atacată în cauză
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 24 martie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis în parte acţiunea în rejudecare, după casare, formulată de reclamantele A. şi A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale;
- a anulat Decizia nr. 31012/15.11.2016;
- a anulat în parte Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.09.2016, respectiv în ceea ce priveşte constatarea neregulii cod OLAF 1999 constând în nerespectarea criteriului general de eligibilitate EGl (nerespectarea de către beneficiar a creşterii şi menţinerii dimensiunii economice a exploataţiei cu cel puţin 4 UDE în anul finalizării investiţiei şi în cei 3 ani ulteriori), precum şi în ceea ce priveşte consecinţele constatării acestei nereguli (rezilierea contractului de finanţare şi stabilirea în sarcina beneficiarului a obligaţiei de restituire a sumei de 105.720 RON), menţinând constatările din procesul-verbal menţionat referitoare la modalitatea de identificare a stupilor, nerespectarea de către beneficiar a previziunilor detaliate în planul de afaceri şi existenţa unei contabilităţi incorecte;
- a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 1.050 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primul ciclu procesual.
5. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 24 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei recurate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 226/2015.
Aceasta a mai menţionat şi că, în analizarea susţinerilor părţilor, instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire perioada în care a fost efectuat controlul autorităţii, respectiv 14 iulie 2016 – 12 septembrie 2016, respectiv data vizitei pe teren, 22 iulie 2016, însuşindu-şi argumentele reclamantei care făceau referire la perioada septembrie- octombrie 2016, aşadar la o perioadă ulterioară controlului autorităţii contractante, iar în acest sens urmând a fi avut în vedere şi faptul că reclamanta nu neagă existenţa neregulilor, ci prezintă justificări pentru acţiunile întreprinse.
A doua critică vizează aprecierile instanţei de fond referitoare la neaplicarea principiului proporţionalităţii, iar în acest sens are în vedere şi faptul că motivarea sentinţei recurate reprezintă o preluare aproape integrală a motivelor din sentinţa civilă nr. 40/15.03.2018.
Recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 16 alin. (3) din contractul de finanţare, învederând că, în raport de teza finală a acestui articol, în speţă, avem de-a face cu un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, modul de redactare al acestei prevederi fiind fără echivoc în sensul forţei sale juridice de pact comisoriu expres, astfel că instanţa trebuie doar să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.
Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.
Totodată, obligaţia sa cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese, printre altele, din prevederile art. 5 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2) lit. c) şi d), art. 26 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 65/2011.
Având în vedere prevederile legale şi contractuale asumate de reclamantă, este evident, în opinia recurentei-pârâte, faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecinţa nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale şi contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale autoritatea contractantă având dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat.
Aşa fiind, rezultă că în mod temeinic şi legal a emis actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligaţii legale şi cu respectarea clauzelor contractuale, dar şi a legislaţiei naţionale şi comunitare incidente în speţă, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat motivele contradictorii pe care se întemeiază în opinia sa sentinţa recurată.
Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut existenţa neregulilor în implementarea proiectului beneficiarei, a dispus anularea actelor administrative contestate.
Dincolo de aprecierile cu privire la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, care nu aduce clarificările necesare soluţionării cauzei, recurenta-pârâtă a susţinut că în prezenta cauză verificările la locul de implementare al proiectului au fost făcute în plin anotimp de vară cu mult înaintea anotimpului de iarnă, deci concluziile expertului tehnic nu pot fi primite întrucât se raportează la un alt cadru decât cel real.
Mai mult, în pofida faptului că beneficiarul nu a prezentat niciun document din care să reiasă pierderile şi cauza acesteia în rândul familiilor de albine, respectiv un document din partea unei autorităţi abilitate să constate situaţiile invocate, instanţa de fond preia integral concluzia raportului de expertiză în sprijinul susţinerilor reclamantelor.
În acest sens, a apreciat şi că beneficiarul avea obligaţia de a anunţa imediat Autoritatea Contractantă de situaţia creată, maxim 5 zilei, fapt ce nu s-a întâmplat la niciunul din cele două evenimente.
Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a criticat aprecierile instanţei de fond referitoare la "formalismul autorităţii" în stabilirea neregulii, ignorând obligativitatea respectării criteriilor de eligibilitate EG1, a căror nerespectarea atrage retragerea finanţării comunitare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatele-reclamante A. şi A. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
Criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, subsumate motivelor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.
În fapt, ca urmare a Contractului de finanţare nr. x, pârâta AFIR a acordat beneficiarului A., un sprijin financiar nerambursabil în valoare de 176.200 RON. Prima tranşă, în sumă de 105.720 RON, a fost acordată în luna august 2015, iar la data de 16 iunie 2016, A. a depus cerere de plată pentru tranşa a doua. Deşi cererea de plată a fost declarată eligibilă la data de 30 iunie 2016 întocmindu-se şi formalităţile de plată, plata celei de-a doua tranşe a fost suspendată, pârâta invocând o suspiciune de nereguli şi dispunând efectuarea unor verificări în scopul evitării decontării aceloraşi bunuri în cadrul mai multor proiecte.
Ca rezultat al controlului dispus pârâta a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.09.2016 reţinând că nu se confirmă suspiciunea de neregulă privind decontarea aceloraşi bunuri în cadrul mai multor proiecte. Prin acelaşi proces-verbal au fost reţinute însă următoarele abateri de la dispoziţiile legale aplicabile:
1. nereguli privind modalitatea de identificare a stupilor, plăcuţele de identificare fiind amplasate pe capacele stupilor, iar nu pe corpul de bază,
2. nerespectarea, de către beneficiar, a previziunilor detaliate în planul de afaceri (capitolul X), în sensul că nu a recoltat şi comercializat produse apicole în conformitate cu planul, de la înfiinţare şi până la data controlului nefiind emisă nicio factură pentru produsele apicole vândute,
3. virarea unei sume din contul beneficiarului către persoana fizică A., fără a se oferi vreo explicaţie şi fără ca suma să figureze în registrul jurnal de încasări şi plăţi din anul 2015.
4. nerespectarea de către beneficiar a creşterii şi menţinerii dimensiunii economice a exploataţiei cu cel puţin 4 UDE în anul finalizării investiţiei şi în cei 3 ani ulteriori.
Analizând abaterile arătate mai sus echipa de control a concluzionat că acestea întrunesc elementele constitutive a două nereguli:
- neregula cu cod cf OLAF 1999 alte nereguli, constând în aceea că beneficiarul nu a menţinut criteriul de eligibilitate EG1 conform obligaţiilor din contractul de finanţare; prin procesul-verbal s-a constatat că această neregulă are consecinţe financiare, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (11) (3) impunându-se recuperarea tranşei 1 de plată;
- neregula cu cod cf OLAF 1399- alte cazuri de contabilitate incorectă. Cu privire la această neregulă nu s-a specificat în procesul-verbal producerea unor consecinţe financiare.
Consecventă cu aceste constatări, întocmind capitolul concluzii din procesul-verbal, echipa de control a propus, raportat strict la această neregulă (fila x paragraful 2 rezilierea contractului de finanţare şi, ca sancţiune, restituirea de către beneficiar a întregii finanţări acordate până la acel moment (105.720 RON), în termen de 30 zile de la data comunicării procesului – verbal.
Învestită cu cererea în anulare a Deciziei nr. 31012/15.11.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.09.2016, instanţa de fond a dispus anularea acestora, reţinând ca nelegale constatările echipei de control în ceea ce priveşte nerespectarea criteriului de eligibilitate EG1.
Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată cererii în anulare a Deciziei nr. 31012/15.11.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.09.2016, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
Astfel, reclamanta s-a obligat prin Planul de afaceri să îndeplinească obiectivul economico-financiar al investiţiei reprezentat de reducerea costurilor de producţie şi creşterea rentabilităţii economice a exploataţiei apicole, creşterea viabilităţii economice, respectiv creşterea venitului.
În acest sens, "investiţia realizată pentru restructurare şi modernizare în vederea realizării conformităţii cu standardele europene, reprezintă 34,23%, respectiv 60.750 RON urmare a achiziţionării unui număr de 135 stupi Dadanţi, din care 55 stupi vor fi folosiţi pentru creşterea cu cele 55 de familii de albine, iar restul de 80 pentru înlocuirea stupilor existenţi, care au un grad avansat şi nu sunt performaţi. Diferenţa de sprijin financiar va fi folosită, de asemenea, pentru extinderea şi modernizarea fermei apicole."
De asemenea, în Capitolul V al Planului de afaceri, intitulat Tipul şi cantitatea produselor obţinute în timpul şi după restructurare,inclusiv oportunităţile de piaţă, beneficiara şi-a propus să ajungă în anul trei la 230 de stupi, plecând de la un număr de 175 de stupi, evident crescând şi cantitatea de miere de la 3.500 kg la 4.600 kg.
Prin urmare, toate activităţile pe care solicitantul s-a angajat să le efectueze în cadrul Planului de afaceri şi pentru care a primit punctaj la selecţie, au devenit condiţii obligatorii pentru obţinerea sprijinului şi pe toată perioada contractului de finanţare.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare:
"În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.
În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din Anexa I la contractual de finanţare".
Conform art. 16 alin. (3): "În cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii. Autoritatea Contractantă va stabili penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalităţile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanţa competentă în vederea declanşării executării silite, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare."
Ca urmare a vizitei pe teren efectuată în data de 22 iulie 2016 şi a verificărilor documentare s-a constatat ca neregulă faptul că beneficiarul nu a menţinut criteriul de eligibilitate EG1, conform obligaţiilor din contractul de finanţare: "Beneficiarul trebuie să prezinte un plan de afaceri prin care să demonstreze îmbunătăţirea performanţei generale a exploataţiei agricole şi creşterea dimensiunii cu minimum 4 UDE; beneficiarul are obligaţia să respecte, pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare".
S-a apreciat astfel că neregula prezintă consecinţe financiare, care impun recuperarea tranşei I de plată în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (11)(3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare.
În dezacord cu opinia judecătorului fondului, instanţa de recurs constată că fapta imputată beneficiarului, constând în aceea că, la momentul controlului, din totalul de 230 identificaţi în stupină, 16 erau nepopulaţi, ceea ce reprezintă descreştere a dimensiunii fermei odată ce procentul de creştere a devenit 2,964 UDE faţă de obiectivul de creştere minimă de 4 UDE, confirmă concluzia autorităţii contractante privind existenţa unei modificări substanţiale a obiectivelor prevăzute în planul de afaceri, situaţie faţă de care se impunea ca pârâta să dispună măsurile contestate în cauză.
Astfel, deşi instanţa de fond reţine că nu i se poate imputa reclamantei faptul că a luat o măsură temporară, în scopul reducerii riscurilor inerente ale activităţii apicole şi al evitării pierderilor de material biologic în perioada iernii, Înalta Curte constată că aceste concluzii nu se corelează cu situaţia de fapt reţinută în cauză şi cu concluziile expertizei tehnice de specialitate efectuată în dosarul dedus judecăţii.
Conform raportului de expertiză apicolă "perioada de unificare, cea clasică este în perioada septembrie – octombrie şi accidental dacă se mai poate în luna noiembrie; tot accidental se mai poate face şi primăvara (martie- aprilie) pentru a le salva de la moarte" or, vizita pe teren şi constatarea faptului că 16 din cei 230 de stupi asumaţi de beneficiar ca obiectiv erau nepopulaţi a avut loc la sfârşitul lunii iulie, respectiv în afara perioadelor în care expertul a stabilit că ar putea fi efectuată o astfel de măsură.
Totodată, deşi s-a reţinut că anul 2016 a fost un an nefavorabil apiculturii, situaţie care a impus măsura de unificare a roiurilor pe perioada iernii, acest aspect nu poate justifica neîndeplinirea obiectivului asumat de beneficiar la momentul semnării contractului de finanţare, respectiv anul 2015, un an care, potrivit raportului de expertiză, a fost unul cu cea mai mică producţie de miere din ultimii 30 ani şi mai puţin bun decât anul 2016.
Aşadar, semnarea contractului de finanţare s-a realizat pe fondul unei perioade mai puţin propice pentru apicultură, cunoscută de beneficiar, care, cu toate acestea, s-a angajat să îmbunătăţească performanţa generală a exploataţiei agricole, precum şi să îi crească dimensiunea cu minimum 4 UDE.
Totodată, instanţa de control judiciar are în vedere şi faptul că, chiar dacă s-ar lua în considerare că scăderea numărului de stupi a fost consecinţa efectuării măsurii de unificare, din concluziile raportului de expertiză, nu reiese că aceasta ar fi avut ca rezultat creşterea ulterioară a materialului biologic, această măsură având ca principal scop în cel mai bun caz salvgardarea efectivului de albine de la acel moment, iar nu creşterea acestuia.
Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar nu poate valida nici concluziile primei instanţe referitoare la nerespectarea de către autoritatea pârâtă a principiului proporţionalităţii.
Astfel, în condiţiile în care în cauză au fost reţinute mai multe nereguli în sarcina intimatei-reclamante, o parte dintre acestea nefiind contestate nici măcar de aceasta, măsura rezilierii contractului de finanţare şi, ca sancţiune, restituirea de către beneficiar a întregii finanţări acordate până la acel moment, a fost stabilită în raport de gravitatea abaterilor constatate, cu respectarea principiului proporţionalităţii, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.
În acest sens, se are în vedere şi că, în cauză, nu s-ar putea reţine că măsura dispusă de autoritatea contractantă ar fi fost luată cu nerespectarea principiului proporţionalităţii, şi în raport de faptul că obiectivul asumat de beneficiar privind creşterea rentabilităţii economice a exploataţiei apicole, respectiv creşterea venitului, nu a fost îndeplinit, în condiţiile în care în registrele jurnal de încasări şi plăţi din anii 2015 şi 2016, depuse de beneficiar la dosarul cererii de plată, tranşa a II-a, înregistrat la OJFIR Bacău cu nr. R3 – 115/16.06.2016, nu sunt înregistrate vânzări de produse apicole de la înfiinţarea întreprinderii şi până la data depunerii DCP.
Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 24 din 24 martie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casarea, în parte, a sentinţei recurate şi rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 24 din 24 martie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.