Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 aprilie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 413/14.10.2019, emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei formulate de A. S.R.L., înregistrată la AJFP Sibiu sub nr. x/27.06.2019,
- anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale, nr. x/07.05.2019, emisă de AJFP Covasna,
- anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, nr. 134534 din 28 mai 2019, emisă de AJFP Sibiu,
- anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare, nr. 134534 din 28 mai 2019, emisă de AJFP Sibiu,
- anularea Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/07.05.2019, emis de AJFP Covasna,
- exonerarea de obligaţia de a achita obligaţiile fiscale principale stabilite suplimentar şi a obligaţiilor fiscale accesorii stabilite prin deciziile atacate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 202 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepţia lipsei de interes invocată de intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi în consecinţă a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu;
- a obligat intimatele la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 14.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 202 din 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu.
3.1. Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea soluţiei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că soluţia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 453 şi ale art. 454 din C. proc. civ., în condiţiile în care nu s-a aflat în culpă procesuală, nu a dat dovadă de rea-credinţă, comportare neglijentă pe parcursul derulării procesului şi nici nu şi-a exercitat abuziv drepturile procesuale.
Totodată, intimata-reclamantă avea reprezentarea emiterii unui act legislativ de scutire de plata obligaţiilor de această natură şi a accesoriilor atâta timp cât a fost de acord cu suspendarea soluţionării cauzei, aşa că nu există dovada relei credinţe a organului fiscal în iniţierea acestui litigiu, mai ales că actele administrative emise de aceasta nu au fost verificate de instanţa de fond de contencios numai sub aspectul accesoriilor care urmează soarta debitului.
3.2. Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea soluţiei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că soluţia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., în condiţiile în care, în cauză, nu se poate reţine nici culpa procesuală şi nici îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală, în contextul în care soluţia primei instanţe a avut la bază intervenirea amnistiei fiscale.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, apreciind, în esenţă, că erau îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parţială a acesteia, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
Prin Decizia de impunere nr. x/07.05.2019 au fost stabilite suplimentar în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligaţii fiscale principale aferente perioadei iulie 2015 - decembrie 2018 în suma totală de 12.508.954 RON.
Prin Decizia nr. 134534/28.05.2019 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, s-au stabilit obligaţii de plată în sumă totală de 1.462.379 RON, din care: dobânzi - 1.429.143 RON şi penalităţi de întârziere - 33.236 RON.
Prin Decizia nr. 134534/28.05.2019 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare au fost stabilite obligaţii de plată în sumă de 5.451.132 RON.
Intimata-reclamantă a formulat contestaţie împotriva acestor Decizii de impunere cu Anexe, înregistrată la AJFP Sibiu sub nr. x/27.06.2019, însă prin Decizia nr. 413/14.10.2019, emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, contestaţia a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa cu o cerere de anulare a acestor acte administrativ-fiscale, iar pe durata soluţionării litigiului, respectiv la data de 03 aprilie 2022 a intrat în vigoare Legea nr. 72/30.03.2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, care la art. 1 stipulează următoarele:
"(1) Se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizaţii sau orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada delegării, detaşării sau desfăşurării activităţii pe teritoriul altei ţări, de către angajaţi ai angajatorilor români care şi-au desfăşurat activitate pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, şi neachitate.
(3) Diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor prevăzute la alin. (1), aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, stinse prin orice modalitate prevăzută la art. 22 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se restituie contribuabililor. Restituirea se face la cererea contribuabililor.
(4) Termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea pentru sumele prevăzute la alin. (3) începe să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Anularea obligaţiilor fiscale prevăzute la alin. (1) se efectuează din oficiu de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligaţiilor fiscale, care se comunică contribuabilului.(…)"
În aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea amnistiei fiscale nr. 72/2022, recurentele-pârâte, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, au emis la data de 14 iulie 2022 Decizia nr. 148010/2022 şi Decizia nr. 148011/2022 privind anularea obligaţiilor fiscale stabilite prin titlurile de creanţă fiscală, obiect a prezentei acţiuni în anulare, astfel cum se confirmă prin înscrisurile înregistrate la dosarul cauzei la data de 27 septembrie 2022 .
De asemenea, la termenul de judecată din data de 28 septembrie 2022, intimata-reclamantă a confirmat emiterea actelor de anulare a obligaţiilor fiscale, inclusiv restituirea unei părţi din obligaţiile fiscale.
Criticile de nelegalitate ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de ambele recurente-pârâte privesc chestiunea litigioasă a interpretării şi aplicării de către instanţa de fond a prevederilor art. 453 alin. (1) şi ale art. 454 din C. proc. civ., sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Conform prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispoziţiilor art. 454 din acelaşi act normativ, "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau de afla de drept în întârziere (…)".
Aşadar, conţinutul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. consacră drept fundament al plăţii cheltuielilor de judecată culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziţiei legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia.
Având în vedere că, în cauză, deciziile de impunere contestate nu au fost nici anulate, nici revocate de către recurentele-pârâte, ci doar obligaţiile fiscale au fost înlăturate de la executare, urmare a amnistiei fiscale intervenite pe parcursul soluţionării prezentului dosar, Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, reţine că nu poate fi reţinută o culpă procesuală în sarcina pârâtelor.
Prin urmare, faptul că pe parcursul derulării procesului a intervenit amnistia fiscală, care a avut drept urmare anularea obligaţiei de plată a creanţelor fiscale nu presupune că pârâtele sunt partea căzută în pretenţii sau că acestea au manifestat o conduită care să determine în mod culpabil un efort procesual din partea intimatei-reclamante constând în efectuarea cheltuielilor de judecată.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că nu poate fi reţinută culpa procesuală a ambelor autorităţi pârâte, acestea acţionând în marja conferită de dispoziţiile legale în vigoare atât la momentul emiterii deciziilor contestate, cât şi la momentul emiterii deciziilor privind anularea obligaţiilor fiscale stabilite prin titlurile de creanţă fiscală, obiect a prezentei acţiuni în anulare.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluţia atacată, prin care s-a dispus admiterea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor 453 alin. (1) din C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinţei sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de obligare a intimatelor la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 202 din 12 octombrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge cererea de obligare a intimatelor la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.