Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal la data de 19 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, contestaţie împotriva Deciziei nr. 86/25.01.2021, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care a solicitat anularea Deciziei de Sancţionare privind sancţionarea cu amendă în cuantum de 450.000 RON şi, în subsidiar, înlocuirea amenzii (art. 163 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 237/2015) cu sancţiunea avertismentului (art. 163 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 237/2015), întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015, pentru aplicarea sancţiunii cu amenda şi, în al doilea subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la nivelul minim de 10.000 RON prevăzut de art. 163 (4) lit. b) din Legea nr. 237/2015, cu obligarea ASF la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1054 din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. - Preşedinte B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară "ASF", a anulat în parte Decizia ASF nr. 86/25.01.2021 şi a dispus reducerea cuantumului amenzii stabilit prin Decizia ASF nr. 86/25.01.2021 la 45.000 RON, respingând în rest cererea.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei sentinţei civile nr. 1054 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantul A. - Preşedinte B. S.A. şi pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.
3.1. Recurentul-reclamant A. - Preşedinte B. S.A. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
3.2. Recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.
4. Apărările formulate în cauză
Recurentul-reclamant A. - Preşedinte B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă, ca nefondat.
Recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamant, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură. Aceste dispoziţii sunt aplicabile pe tot parcursul judecăţii, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluţionării cererii/căii de atac.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 29 noiembrie 2022, conform certificatului de deces seria x nr. x/02.12.2022 . Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin contestaţia formulată împotriva deciziei de sancţionare cu amendă putând fi executată doar faţă de reclamant, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor reclamantului decedat.
În raport de dispoziţiile art. 40 C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea actul făcut de o persoană fără capacitate procesuală, Înalta Curte constată că motivul de recurs de ordine publică este fondat, consecinţa fiind aceea a admiterii recursurilor declarate de reclamant şi de pârâtă şi rejudecării cauzei din perspectiva lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului. Astfel fiind, nu mai este necesară examinarea criticilor de nelegalitate invocate în cererile de recurs, câtă vreme constatarea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului reprezintă un fine de neprimire care împiedică analiza de fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 40 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamantul A. - Preşedinte B. S.A. şi de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - Preşedinte B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul A. - Preşedinte B. S.A. şi de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1054 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. - Preşedinte B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.