Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucuresti - sectia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13 august 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport, a solicitat anularea Deciziei nr. 68/09.07.2021 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.05.2021, prin care pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport a stabilit o corecţie financiară în valoare de 176.339.346,27 RON, reprezentând de 10% din valoarea Contractului de lucrări nr. x/19.05.2017 care a avut ca obiect realizarea lucrării "Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan - European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, tronsonul 2 Km 614-Simeria, subtronsonul 2b: Cap Y Bârzava - Cap Y Ilteu" - Lot x (ID contract x) din cadrul proiectului "Reabilitarea liniei de cale ferată Frontiera-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan- European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: Km 614-Gurasada şi Tronsonul 3: Gurasada-Simeria" (cod SMIS2014+117677).
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 31 ianuarie 2022, Tribunalul Bucuresti - sectia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus trimiterea dosarului la această instanţă, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 02 martie 2022, sub acelaşi număr.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 785 din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate - CFR – S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), a anulat Decizia nr. 68/09.07.2021 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.05.2021, emise de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Direcţia Generala Organismul Intermediar pentru Transport şi a respins ca neîntemeiat capătul accesoriu având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 785 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
Recurentul-pârât a învederat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă de judecată a stabilit că situaţia din speţă se încadrează la poziţia 5 din Raportul follow-up al DG Regio ARES nr. (2021)754530 şi că nu se impune aplicarea de corecţii financiare.
În felul acesta, sentinţa civilă atacată cu recurs încalcă normele de drept material prevăzute de art. 34 din Directiva nr. 17/2004 a Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene şi de art. 2 şi 35 din Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, precum şi normele de interpretare a contractelor.
Prima instanţă de judecată a interpretat greşit Raportul follow-up al DG Regio ARES nr. (2021)754530, fără să observe că, pe de o parte, decizia Comisiei Europene cuprinde o recomandare şi nu o regulă imperativă de drept, iar pe de altă parte, recomandarea principală este ca toate contractele să fie evaluate de la caz la caz, fiind lăsată la latitudinea autorităţilor naţionale aplicarea corecţiilor financiare în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte.
Nu în ultimul rând, recurentul-pârât a mai susţinut şi că în mod greşit instanţa de fond a stabilit că echipa de control nu a luat în considerare elemente de tipul celor exemplificate, la evaluarea cazului şi a nivelului corecţiei aplicate: în speţă, au fost depuse şi evaluate 3 oferte, dintre care doar 1 ofertă a fost declarată admisibilă şi, deşi au fost solicitate clarificări cu privire la standarde, autoritatea contractantă a menţinut specificaţiile cu trimitere la standardele specificate. Din acest motiv, s-a considerat ca nu sunt aplicabile circumstanţele atenuante pentru aplicarea unei corecţii de 5%.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, în baza Raportului final de audit al CE (2020) 3973914/28.07.2020, precum şi a observaţiilor finale transmise de Comisie prin Follow- up of Audit nr. x din 29.01.2021, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin structura sa cu competenţe de verificare şi control, a iniţiat Misiunea de control conform mandatului nr. x/22.04.2021, pentru verificarea suspiciunii de neregulă nr. 15982/16.04.2021, întocmită ca urmare a notificării nr. x/16.04.2021.
Suspiciunea de neregulă nr. 15982/16.04.2021, a privit procedura de atribuire prin licitaţie deschisă a Contractului de execuţie lucrări nr. x/19.05.2017 care a avut ca obiect realizarea lucrării "Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan -European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, tronsonul 2 Km 614-Simeria, subtronsonul 2b: Cap Y Bârzava - Cap Y Ilteu" - Lot x (ID contract x), constând în includerea unor standarde în specificaţiile tehnice din cadrul caietelor de sarcini, fără a fi însoţite de menţiunea "sau echivalent".
Echipa de control a considerat că abaterea are o gravitate medie, motiv pentru care a aplicat o corecţie financiară de 10% din valoarea Contractului de execuţie lucrări nr. x/19.05.2017, respectiv echivalentul a 176.339.346,27 RON, prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operationale în cadrul obiectivului convergenţă, încheiată la 14 mai 2021.
Reclamanta CNCF "CFR" S.A. a formulat contestaţie administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa, încheiată la 14 mai 2021, iar pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Direcţia Generală Organismul Intermediar Transport a respins contestaţia prin Decizia nr. 68/09.07.2021.
Criticile recurentului-pârât referitoare la greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, sunt nefondate.
Instanţa de recurs are în vedere că cerinţele tehnice trebuie să permită accesul egal al ofertanţilor şi să nu aibă efectul de a crea obstacole nejustificate în calea deschiderii către concurenţă a achiziţiilor publice.
În cauză, documentaţia de atribuire a fost verificată şi avizată, iar procedura de atribuire s-a desfăşurat cu respectarea tuturor principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind restricţionat accesul la procedură al niciunui operator economic, mai mult nefiind respinsă nicio oferta ca urmare a constatării acestei neconformităţi.
Contrar criticilor recurentului-pârât, chiar dacă în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 alin. (1) teza finală din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale, conform cărora fiecare trimitere din documentaţia de atribuire la cerinţele tehnice definite la standarde naţionale sau internaţionale este însoţită de cuvintele "sau echivalent", se reţine că, în absenţa unor plângeri din partea ofertanţilor împotriva standardelor menţionate în documentaţia de atribuire şi în absenţa unor respingeri nejustificate ale ofertelor pe motivul că nu aplică standardele prevăzute, precum şi luând în considerare posibilitatea de a aplica standarde echivalente alternative în etapa de implementare, încălcarea este considerată de natură formală şi nu este necesar să se aplice o corecţie financiară în cazul acestor contracte.
În acest context se are în vedere că, deşi recurentul-pârât susţine că prima instanţă ar fi interpretat greşit Raportul follow-up al DG Regio ARES nr. (2021)754530, în cauză rezultă că instanţa de fond a procedat la evaluarea în concret a necesităţii aplicării corecţiei financiare, iar în acest sens, în raport de probele administrate în speţă, a reţinut în mod corect că nu reiese în niciun fel faptul că în cadrul procedurii de atribuire a acestui contract de achiziţie publică, bazat pe regulile FIDIC, ar fi existat astfel de plângeri din partea unor operatori economici, care ar fi dorit să participe la aceasta procedură se atribuire, sau din partea unor ofertanţi, pe motivul că aceştia ar fi fost dezavantajaţi sau prejudiciaţi ca urmare a faptului că nu s-a utilizat sintagma "sau echivalent", atunci când în cerinţele achiziţiei s-a făcut referire la anumite specificaţii tehnice sau standarde în domeniul feroviar.
Astfel, întrucât prevederile acestui contract de achiziţie publică sunt de tip FIDIC, iar orice modificare de lucrare din punct de vedere al calităţii sau a altor caracteristici implică actualizarea sa, conform standardelor/normativelor/actelor de reglementare actuale la momentul acceptării modificării, lucrările efectuate în baza specificaţiilor tehnice din documentaţia de atribuire nu au avut niciun impact negativ din punct de vedere al echivalenţei.
În aceste condiţii, având în vedere faptul că neutilizarea sintagmei "sau echivalent" nu a avut ca efect denaturarea concurenţei între operatorii economici participanţi, fiind astfel asigurat un nivel optim de concurenţă, iar încălcarea este astfel una de natură formală, instanţa de fond în mod corect a considerat că nu este necesar să se aplice o corecţie financiară în cazul Contractului nr. x/19.05.2017.
Soluţia contrară înseamnă a nesocoti principiile generale aplicabile în materie de fiscalitate, relevate şi în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, respectiv principiul certitudinii impunerii, principiul proporţionalităţii şi principiul prevalenţei substanţei asupra formei.
Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură luată de o autoritate publică, care afectează drepturile indivizilor, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp, cea mai rezonabilă.
În jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a statuat că principiul proporţionalităţii face parte dintre principiile generale ale dreptului comunitar şi impune ca mijloacele puse în aplicare printr-o dispoziţie de drept comunitar să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora.
În aplicarea acestui principiu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că sancţiunile din dreptul intern trebuie să fie întotdeauna proporţionale cu gravitatea abuzului (cauza C-146/05, Hotărârea din 27 septembrie 2007, Collee KG şi Finanzanet) iar "măsura să nu depăşească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit" (cauza C-45/2006).
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Transport împotriva sentinţei civile nr. 785 din 19 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.