Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat anularea Ordinului Inspectorului General nr. 566/G/08.05.2020 prin care s-a respins contestaţia nr. 32027/27.04.2020 formulată de reclamant împotriva deciziei de neacordare a compensaţiei lunare pentru chirie şi a procesului-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de ISU Horea al Jud. Mureş prin care s-a propus respingerea contestaţiei şi obligarea pârâtului să emită decizie de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie începând cu data de 21 februarie 2020, astfel cum a fost solicitată prin raportul personal nr. x/21.02.2020 şi în continuare pe toată perioada în care îndeplineşte cerinţele legale în acest sens.
Prin încheierea din data de 15 decembrie 2020 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al judeţului Mureş.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MAI - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş, a anulat Ordinul Inspectoratului General nr. 566/G/08.05.2020 şi procesul-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de IGSU şi a a obligat ISU "Horea" al Judeţul Mureş să emită decizia de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie începând cu data înregistrării raportului nr. x/21.02.2020 şi în continuare pe toată perioada în care reclamantul îndeplineşte condiţiile legale, obligând totodată pârâţii în solidar la plata sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 20 din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş.
3.1 Pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 201din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 2 din H.G. nr. 1867/2005, instanţa de fond considerând în mod greşit că neîndeplinirea condiţiei de la art. 2 lit. f) din H.G. nr. 1867/2005 s-a făcut în mod eronat de către comisia de verificare.
În acest sens, a mai arătat şi că potrivit H.G. nr. 1867/2005, condiţiile la care se raportează comisia pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie, stabilită conform art. 1 alin. (4) din hotărârea ante-menţionată, sunt cele pentru soluţionarea situaţiei locative a cadrului militar în localitatea/garnizoana în care a fost numit în prima funcţie/mutat în interesul serviciului, fiind de la sine înţeles că locuinţa închiriată trebuie să se situeze în respectiva localitate/garnizoană, raportat la art. 201din Legea nr. 80/1995.
Un argument în plus în susţinerea acestui motiv de casare este, în opinia recurentului, acela că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 7 alin. (1), omiţând să coroboreze aceste dispoziţii cu cele ale art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1867/2005, care stabilesc că obligaţia alocării şi scoaterii de la plata compensaţiei lunare pentru chirie se face prin ordin de zi pe unitate al unităţii în care este încadrat cadrul militar. Astfel, în lumina prevederilor mai sus menţionate instanţa de fond a anulat doar Ordinul Inspectoratului General nr. 566/IG/08.05.2020 şi procesul-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de I.G.S.U, nu şi procesul-verbal nr. x din 18 martie 2020, întocmit de I.S.U. Mureş, fiind actul administrativ care produce efecte juridice, generând neacordarea "compensaţiei lunare pentru chirie" intimatului-reclamant, instanţa de fond neatingându-şi astfel o finalitate prin hotărârea pronunţată, în sensul de a anula actele administrative ce au stat la baza neacordării dreptului solicitat de către intimatul - reclamant.
Totodată, a susţinut şi că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 114/1996 - Legea locuinţei, cu modificările şi completările ulterioare, şi totodată, prevederile Anexei 1 - exigenţe minimale pentru locuinţe, pct. B -Suprafeţe minimale, care stabilesc că locuinţa este alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii (pentru o familie de 4 persoane suprafaţa utilă este de 74 mp utili).
Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a învederat, în esenţă, că judecătorul nu se poate substitui instituţiei publice, legal sesizate în condiţiile H.G. nr. 1867/2005 cu o cerere de acordare a compensaţiei pentru chirie, respectiv nu poate delibera asupra acestor aspecte care implică un drept de apreciere recunoscut de lege în favoarea unor organisme administrative.
Astfel, stabilirea dreptului de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie revine în totalitate comisiei constituită în acest scop, respectiv comisia prevăzută la art. 1 alin. (4) din hotărârea de guvern în discuţie, instanţa de judecată neputându-se substitui în atribuţii respectivei comisii.
3.2 Pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş a învederat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 201din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 2 din H.G. nr. 1867/2005.
Acesta a mai susţinut şi că instanţa de fond a încălcat şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti, prin subrogarea în atribuţiile comisiilor şi prin analizarea situaţiei cadrului militar numai din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 2 lit. a) şi f) din H.G. nr. 1867/2005, aceasta analizând doar 2 dintre cele 7 condiţii cumulative ce trebuie îndeplinite pentru acordarea compensaţiei de chirie.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.
Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare, prin care a învederat că achiesează apărărilor invocate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş prin recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş sunt fondate, pentru considerentele următoare:
Cu prioritate, Înalta Curte, constatând similitudinea criticilor invocate prin cererile de recurs formulate în cauză, urmează să procedeze la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată şi să le analizeze împreună.
Criticile vizând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, încadrate de recurenţii-pârâţi în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt nefondate.
Înalta Curte are în vedere că acest motiv de casare priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
Astfel, instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, posibilitatea şi limitele exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative fiind reglementată atât la art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, cât şi în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar actul administrativ care face obiectul cauzei nu se încadrează în actele ce nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrative prevăzute la art. 5 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, criticile recurenţilor-pârâţi vizează în concret încălcarea şi aplicarea greşită a legii de instanţa de fond, însă aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate în acest context.
Criticile ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate.
Astfel, reclamantul era la momentul declanşării litigiului ofiţer specialist II la Serviciul Resurse Umane din cadrul ISU "Horea" al Judeţului Mureş, situat în Municipiul Târgu-Mureş, str. x.
În temeiul prevederilor art. 201 din Legea nr. 80/1995, acesta a solicitat prin raportul personal nr. x/21.02.2020, acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, respectiv pentru apartamentul închiriat în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. x/18.02.2020 la DGFP Mureş, situat în Reghin, str. x, apartament compus din 2 camere şi dependinţe.
Prin Adresa nr. x/18.03.2020 întocmită de ISU "Horea" al Judeţului Mureş, respectiv de comisia constituită în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de H.G. nr. 1862/2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie cadrelor militare, în activitate, a fost respinsă solicitarea reclamantului, arătându-se în motivare faptul că nu este oportună efectuarea deplasării de la locuinţa închiriată (situată în mun. Reghin) la locul de muncă (Municipiul Târgu-Mureş) în condiţiile în care aceasta se efectuează în condiţii de stres, pe un drum aglomerat şi contra cronometrului pentru a ajunge în cel mai scurt timp şi în siguranţă la serviciu, în cazul creşterii capacităţii operaţionale a unităţii.
Un alt motiv de respingere a fost acela că nu a fost prezentată în declaraţiile pe propria răspundere ale reclamantului şi soţiei, notificarea de eliberare a spaţiului, deşi anterioară datei declaraţiilor, iar ulteriorul motiv a fost acela că suprafaţa apartamentului este mai mică decât suprafaţa minimă prevăzută în Legea nr. 114/1996.
Reclamantul a formulat contestaţie, care a fost soluţionată prin procesul-verbal nr. x/04.05.2020, în cuprinsul căruia s-a reţinut faptul că reclamantul are locuinţa închiriată în localitatea Reghin şi domiciliul în judeţul Mureş, care nu fac parte din garnizoana Târgu-Mureş.
Soluţia de respingere a contestaţiei propusă prin p.v. nr. 32124/04.05.2020 a fost cuprinsă în Ordinul Inspectorului General nr. 566/G/08.05.2020 .
Preliminar, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurenţilor-pârâţi, că era suficientă anularea Ordinului Inspectoratului General nr. 566/G/08.05.2020 şi a procesului-verbal nr. x/04.05.2020 întocmit de IGSU pentru a produce efecte juridice în sensul celor solicitate de reclamant şi, implicit, în mod corect s-a raportat instanţa de fond exclusiv la motivele pentru care i-a fost respinsă contestaţia administrativă.
Criticile privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 201din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 2 din H.G. nr. 1867/2005 sunt, în schimb, întemeiate.
Potrivit art. 201din Legea nr. 80/1995:
"(1) Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie/mutate în interesul serviciului, detaşate şi/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care îşi au domiciliul şi care nu deţin locuinţă proprietate personală în acea garnizoană, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, au dreptul la o compensaţie lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară."
Conform art. 2 din H.G. nr. 1867/2005:
"Cadrul militar în activitate numit în prima funcţie, mutat în interesul serviciului, detaşat şi/sau împuternicit într-o altă garnizoană/localitate decât cea în care îşi are domiciliul beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) nu efectuează naveta la şi de la locul de muncă. Această condiţie nu se ia în calcul în cazul în care naveta se efectuează la şi de la locuinţa închiriată;
b) cadrul militar în activitate ori soţia/soţul acestuia nu deţine o locuinţă proprietate personală în garnizoana/localitatea în care a fost numit în prima funcţie, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detaşat şi/sau împuternicit;
b1) soţul/soţia încadrat/încadrată în altă autoritate sau instituţie publică nu beneficiază de spaţiu de locuit asigurat de aceasta în aceeaşi garnizoană/localitate sau de compensaţie pentru chirie/decontarea chiriei pentru locuinţă închiriată în aceeaşi garnizoană/localitate;
c) nu i se asigură de către Ministerul Apărării un spaţiu de locuit corespunzător potrivit prevederilor legale, pentru acesta şi, după caz, pentru el şi pentru membrii de familie;
d) nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata subvenţionată a chiriei, nici el şi nici soţul/soţia, o locuinţă din fondul locativ de stat în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcţie, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detaşat şi/sau împuternicit;
e) prezintă un contract de închiriere a unui spaţiu de locuit încheiat în nume propriu sau în numele soţului/soţiei, altul decât cel prevăzut la lit. d). Nu se acordă compensaţia lunară pentru chirie în situaţia în care contractul de închiriere a fost încheiat cu copiii/părinţii cadrului militar în activitate ori ai soţului/soţiei acesteia/acestuia;
f) locuinţa închiriată să fie astfel situată încât să îi permită îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Aprecierea îndeplinirii acestei condiţii se face de către comisia prevăzută la art. 1 alin. (4), iar pentru comandant aprecierea se face de către comisia stabilită la eşalonul imediat superior.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior enunţate, care sunt incidente în cauză, instanţa de recurs apreciază că în mod greşit judecătorul fondului a cenzurat modalitatea de interpretare a acestora folosită de autoritatea pârâtă, ca adăugând la lege.
Din interpretarea teleologică a acestor prevederi legale rezultă că autorităţile pârâte au în primul rând obligaţia de a asigura cadrului militar un spaţiu de locuit corespunzător în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcţie, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detaşat şi/sau împuternicit şi numai în situaţia în care nu i se poate asigura un spaţiu de locuit corespunzător potrivit prevederilor legale şi nici să i se atribuie, prin contract de închiriere cu plata subvenţionată a chiriei, o locuinţă din fondul locativ de stat în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcţie, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detaşat şi/sau împuternicit, i se poate acorda o compensaţie lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară, care nu poate avea ca obiect decât o locuinţă care se află tot în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcţie, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detaşat şi/sau împuternicit.
Dreptul intimatului-reclamant de a beneficia de compensaţia lunară a chiriei nu poate fi contestat, dar acesta trebuie corelat cu scopul urmărit de legiuitor atunci când a fost propusă acordarea acestuia, respectiv ca locuinţa închiriată să fie situată în garnizoana/localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, acest drept fiind în directă legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Aşadar, în dezacord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale incidente de către autorităţile pârâte este legală şi temeinică şi nu denaturează scopul urmărit de legiuitor atunci când a reglementat această compensaţie pentru cadrele militare, în raport de obiectul activităţii pe care acestea îl prestează şi în directă legătură cu îndeplinirea acestuia, nefiind de natură să îi afecteze dreptul intimatului-reclamant de a beneficia de compensaţia lunară a chiriei, ci doar de a înlătura situaţii care ar putea reprezenta un abuz de drept care ar trebui sancţionat.
Pentru toate acestea, în baza art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş împotriva sentinţei civile nr. 20 din 30 martie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Horea" al Judeţului Mureş, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.