Şedinţa publică din data de 1 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:
I. anularea OMEC nr. 3105/22.01.2020 de modificare a anexelor la OMEC 5560/12.12.2019, ca fiind emis ilegal, cu reinterpretarea arbitrară şi discriminatorie a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 1/2011;
II. obligarea pârâtului să achite reclamantului stimulentul financiar în cuantum de 3.785 de RON, pentru calitatea de profesor pregătitor al elevului B., care a obţinut medalia de Argint la Balcaniada de Informatică pentru Juniori, ediţia 2019, în conformitate cu anexa 2, poziţia 178 din OMEC nr. 5560/12.12.2019;
III. anularea prevederilor discriminatorii ale art. 3 alin. (2) din OMEC 5560/12.12.2019, astfel încât profesorii pregătitori, la fel ca şi elevii şi unităţile şcolare, să poată cumula mai multe stimulente financiare, dacă au pregătit mai mulţi elevi care au obţinut mai multe distincţii la competiţiile şcolare internaţionale;
IV.obligarea pârâtului să achite stimulentele financiare în cuantum de:
- 2.220 de RON, pentru calitatea de profesor pregătitor al elevului C., care a obţinut medalia de Aur la Balcaniada de Informatică pentru Juniori, ediţia 2019, în conformitate cu anexa 2, poziţia 176 din OMEC nr. 5560/12.12.2019;
- 2.220 de RON, pentru calitatea de profesor pregătitor al elevului C., care a obţinut medalia de Aur la Olimpiada Europeană de Informatică pentru Juniori, ediţia 2019, în conformitate cu anexa 2, poziţia 177 din OMEC nr. 5560/12.12.2019.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 976 din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lisei de interes ca nefondată şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 976 din 22 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011.
În acest sens, a arătat şi că sentinţa civilă nr. 2005/22.12.2021, pronunţată într-o speţă similară, în dosarul nr. x/2021, tot între acesta şi intimat, tot pe chestiunea acordării sau neacordării stimulentelor financiare prevăzute de art. 57 alin. (4) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, dar pentru distincţiile acordate în alt an şcolar (2019-2020), este cea care interpretează corect prevederile art. 57 alin. (4) din Legea Educaţiei nr. 1/2011.
Totodată, instanţa de fond, pornind de la concluzia greşită că nu are calitatea de profesor, a invocat şi admis neexplicit excepţia lipsei de interes în privinţa capetelor III şi IV din cererea de chemare în judecată, astfel că sentinţa atacată este incomplet motivată deoarece instanţa de fond nu se pronunţă pe fond în privinţa capetelor de cerere III şi IV.
Recurentul-reclamant a mai susţinut şi că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la argumentaţia sa din cadrul dezbaterilor pe fond deşi aceasta, dacă ar fi fost apreciată drept temeinică, ar fi condus la admiterea capetelor I şi II de cerere, fără a mai fi necesar să se pună în discuţie interpretarea noţiunii de profesor.
Astfel, intimatul-pârât a emis OMEC 3105/22.01.2020 prin care a revocat unilateral dreptul său la stimulentul financiar în cuantum de 3.785 de RON, în ciuda faptului că OMEC 5560/12.12.2019 devenise executoriu şi că între acesta şi intimat se născuse un raport juridic de creditor-debitor, încălcând astfel principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice şi prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Contrar aprecierii instanţei de fond, apreciază că este îndreptăţit să solicite anularea OMEC nr. 3105/22.01.2020 fără să fie obligat să demonstreze legalitatea OMEC 5560/12.12.2019, bazându-se pe prezumţia de legalitate de care acesta din urmă se bucură.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") este nefondat.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.
Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.
Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza D. împotriva României:
"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."
Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, în raport de obiectul cauzei, instanţa are de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Or, prima instanţă a procedat la această analiză, inclusiv din perspectiva verificării existenţei unei posibile vătămări a dreptului sau interesului legitim al reclamantului, concluzionând în mod just că această situaţie nu se regăseşte în cauză.
Faptul că recurentul-reclamant este nemulţumit de raţionamentul instanţei de fond sau de concluzia la care aceasta a ajuns nu se poate circumscrie în niciun caz motivului de recurs invocat, cu atât mai mult cu cât, în concordanţă cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. civ., în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, judecătorul va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel principiul legalităţii.
Nu în ultimul rând, instanţa de recurs constată că, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a formulat critici care privesc, în concret, modul de aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, pe care le va analiza din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În consecinţă, motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de parte, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, acesta este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, prin OMEC nr. 5560/12.12.2019 a fost aprobată lista elevilor care au primit distincţii la competiţiile şcolare internaţionale desfăşurate în anul 2019, a profesorilor care i-au pregătit şi a unităţilor de învăţământ de provenienţă a elevilor (art. 1), dispunându-se acordarea unor stimulente financiare acestora (art. 2).
La art. 3 al ordinului s-a stabilit că:
"(1) Fiecărui profesor care a pregătit un elev pentru obţinerea distincţiei la o competiţie internaţională i se acordă un singur stimulent financiar egal cu cuantumul aferent distincţiei obţinute de elev, împărţită la numărul de profesori care l-au pregătit pe acesta pentru respectiva competiţie.
(2) Pentru profesorul care a pregătit mai mulţi elevi se acordă un singur premiu constând din stimulentul financiar, în cuantumul cel mai mare prevăzut pentru unul dintre elevii săi premiaţi".
Reclamantul se regăseşte în lista profesorilor premiaţi prevăzută în Anexa nr. 2 la ordin, nr. crt. 176 şi 178 .
Prin Ordinul nr. 3105/22.01.2020 au fost modificate şi completate Anexele 1, 2 şi 3 la Ordinul nr. 5560/12.12.2019, iar ca urmare a emiterii acestui ordin, reclamantul nu se mai regăseşte în lista profesorilor premiaţi.
Aşa cum rezultă din Referatul de aprobare a ordinului în discuţie, demersul emitentului a fost justificat de împrejurarea că persoanele care au pregătit elevii nu au statutul de profesor în contextul definit de Legea nr. 1/2011, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea stimulentelor financiare în baza prevederilor art. 57 alin. (4) din lege.
Criticile recurentului-reclamant referitoare la greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, sunt nefondate.
Astfel, demersul emitentului Ordinului nr. 3105/22.01.2020, prin care au fost modificate şi completate Anexele 1, 2 şi 3 la Ordinul nr. 5560/12.12.2019, a fost justificat de autoritatea pârâtă pe împrejurarea că, potrivit cadrului legislativ care reprezintă temeiul emiterii ordinului, premierea se acordă doar persoanelor care îndeplineau condiţiile legale care să ateste statutul de profesor, respectiv cadru didactic încadrat în învăţământ în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată/determinată.
Or, împrejurarea că recurentul-reclamant nu este încadrat în muncă la niciuna dintre unităţile de învăţământ din subordinea pârâtului, neavând funcţia de profesor/cadru didactic, nu poate fi contestată, instanţa de fond făcând o analiză exhaustivă a funcţiilor didactice din perspectiva art. 247 din Legea 1/2011 şi în raport de împrejurarea că reclamantul desfăşoară activităţi de pregătire conform Certificatului de înregistrare nr. x/2014 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti -"A. Persoană Fizică Autorizată", cod CAEN: 8559- Alte forme de învăţământ n/c/a (instruire în domeniul calculatoarelor).
Totodată, se reţine că potrivit articolului 57 alin. (4) din Legea nr. 1/2011: "Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte, Ministerul Educaţiei şi Cercetării organizează competiţii şcolare, extraşcolare şi extracurriculare, tabere de profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material şi financiar. Normele metodologice privind cheltuielile cu organizarea şi desfăşurarea competiţiilor şcolare, extraşcolare şi extracurriculare, cuantumul stimulentelor financiare acordate elevilor premiaţi, profesorilor care i-au pregătit şi unităţilor şcolare de provenienţă a premianţilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului."
Prin art. 5 din H.G. nr. 536/2016 privind stimularea performanţei şcolare înalte din învăţământul preuniversitar s-au stabilit cuantumurile stimulentelor financiare, acordate individual, în funcţie de rezultate şi de compediile şcolare la care au fost obţinute (naţionale, internaţionale), pentru: "Elevii şi formaţiile/echipele de elevi premiaţi potrivit Metodologiei-cadru de organizare şi desfăşurare a competiţiilor şcolare, Regulamentului de organizare a activităţilor cuprinse în calendarul activităţilor educative, şcolare şi extraşcolare, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, şi regulamentelor competiţiilor internaţionale organizate în ţară sau la care participarea echipelor care reprezintă România este finanţată de Ministerul Educaţiei, denumit în continuare ME, primesc diplome, medalii şi stimulente financiare în cuantumuri după cum urmează: (...)"
În timp ce, la lit. d) se prevede că: "pentru şcoala unde frecventează elevul/elevii premiat/premiaţi la competiţiile şcolare internaţionale categoria I şi, respectiv, a II-a se acordă aceleaşi stimulente pe care le-a/le-au obţinut elevul/elevii său/săi. Stimulentele primite se vor utiliza pentru dotări destinate, cu prioritate, disciplinei/disciplinelor corespunzătoare obţinerii performanţei şcolare."
Observă Înalta Curte că prin normele metodologice sunt reglementate doar premiile acordate elevilor şi unităţilor de învăţământ, iar celelalte dispoziţii ale actului normativ se referă la drepturile de cazare, masă, transport, etc., care privesc însoţitorii elevilor.
În acest context, instanţa de recurs apreciază relevante dispoziţiile O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, norme avute în vedere la emiterea ordinului atacat, prin care la art. 36 alin. (3) prevede că:
"În perioada 2019-2021, instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora premii.";
Iar, prin alin. (4) prevede că: "Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în perioada 2019-2021 se pot acorda premii pentru sportivii şi colectivele tehnice care au obţinut performanţe deosebite la acţiunile sportive internaţionale şi naţionale oficiale, pentru elevii, studenţii, cercetătorii şi profesorii care au obţinut distincţii la olimpiadele internaţionale şi concursurile internaţionale şi naţionale pe discipline de învăţământ şi pentru profesorii care i-au pregătit pe aceştia, cu încadrarea în alocarea bugetară".
Văzând cadrul normativ mai sus expus, Înalta Curte constată că anularea ordinului atacat poate fi dispusă doar dacă prin emiterea acestuia s-a produs reclamantului o vătămare într-un drept astfel cum este aceasta definită prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, însă din dispoziţiile legale nu reiese încălcarea unui asemenea drept.
Cu alte cuvinte, recurentul - reclamant nu poate invoca un drept recunoscut printr-un act normativ şi care să fi fost încălcat de autoritatea pârâtă.
În aceste condiţii, interpretarea noţiunii de "profesor" trebuie realizată doar în raport de definiţia acesteia cuprinsă în Legea nr. 1/2011, actul normativ care stabileşte dreptul la stimulente financiare, astfel cum a realizat şi prima instanţă, nefiind permisă extinderea sferei de cuprindere a acesteia.
Totodată, ca şi condiţie de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi oportunitatea, derivând din capacitatea pe care o are organul administrativ de a alege soluţia care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.
În exercitarea puterii sale discreţionare, în limitele şi în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin actele normative cu forţă juridică superioară incidente în materie, autoritatea publică dispune de o marjă de apreciere, iar numai în cazul în care dreptul de apreciere ar fi exercitat abuziv, prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor subiective ori intereselor legitime private, s-ar putea vorbi despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, iar actul administrativ ar fi anulabil.
În consecinţă, raportat la cadrul legislativ existent, care, aşa cum s-a arătat, nu instituie o astfel de obligaţie în sarcina autorităţii, se constată că refuzul pârâtului de a acorda premii altor persoane cu activitate de pregătire a elevilor care au obţinut medalii la olimpiade, cu excepţia celor care sunt cadre didactice/profesori în accepţiunea Legii nr. 1/2011, se încadrează în limitele "marjei de apreciere" pe care autorităţile o au în exercitarea atribuţiilor legale.
Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi nici de un exces de putere din partea autorităţii publice, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, la emiterea actului, au fost avute în vedere normele O.U.G. nr. 114/2018 privind măsurile fiscal - bugetare la nivelul întregii economii, care au suprimat temporar premiile, dând, prin excepţie, posibilitatea acordării acestora, condiţionat de încadrarea în alocarea bugetară.
Această concluzie se desprinde şi din adresa Ministerului Finanţelor Publice nr. 478756/2018, prin care a fost returnat proiectul de hotărâre privind modificarea H.G. nr. 536/2016, în sensul neavizării includerii în sistemul de premiere prevăzut de actul normativ a altor persoane decât cele care îndeplinesc funcţia de profesor, astfel cum este definit prin legislaţia primară (Legea nr. 1/2011).
În ceea ce priveşte critica privind încălcarea O.M.E.C. nr. 5560/2019, instanţa reţine caracterul neîntemeiat al acesteia, fiind vorba despre o modificare a conţinutului printr-un act administrativ ulterior, emis de emitent în aceleaşi condiţii, în măsura în care acesta nu era intrat în circuitul civil şi nu şi-a produs efectele.
De altfel, recurentul-reclamant îşi întemeiază criticile din cererea de recurs pe soluţia favorabilă obţinută în primă instanţă într-un alt dosar, dar această soluţie a fost infirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal care, prin decizia nr. 3172 din 13 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 2005 din data de 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, ca neîntemeiată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 976 din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.