Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 iulie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, a formulat contestaţie împotriva a trei ordonanţe din dosarul de urmărire penală nr. 5113/P/2017 înregistrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani.
Prin rezoluţia din 26 august 2022, s-a stabilit în sarcina reclamantului A. obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 750 de RON.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 28 octombrie 2022, reclamantul A. a solicitat eşalonarea taxei judiciare de timbru în sumă de 750 RON, pe o perioadă de 4-5 luni pentru a avea posibilitatea de a-şi achita şi celelalte taxe lunare, iar la data de 27 februarie 2023 a formulat cerere de suspendare facultativă a procesului, inclusiv referitor la soluţionarea ajutorului public judiciar până la soluţionarea procesului penal.
2. Hotărârea atacată în cauză
Prin încheierea din 09 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins cererea de suspendare a judecaţii, ca neîntemeiată;
- a respins excepţia tardivităţii cererii de ajutor public judiciar, ca neîntemeiată;
- a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierii din 09 martie 2023, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 483 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile din C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face numai cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
Totodată, în ceea ce priveşte soluţia privind respingerea cererii de suspendare, se reţine că art. 466 alin. (4) C. proc. civ. statuează că: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.", iar conform art. 494 C. proc. civ., "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".
Aşadar, încheierile premergătoare – fie că sunt preparatorii, fie că sunt interlocutorii, potrivit distincţiilor de la art. 235 C. proc. civ. – pot fi atacate cu recurs înainte de desesizarea instanţei prin hotărârea finală numai dacă legea prevede în mod expres această posibilitate. În absenţa unei astfel de dispoziţii a legii, ele nu pot fi criticate prin recurs decât odată cu fondul. Prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de judecată odată cu fondul se asigură o judecată fluentă şi în condiţii de celeritate, părţile putându-şi exercita drepturile procesuale atât cu prilejul judecării în fond a cauzei, cât şi al soluţionării căilor de atac. Prin această măsură, legiuitorul a urmărit să împiedice prelungirea excesivă a duratei procesului şi, totodată, să contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
În acest sens, se are în vedere şi că din economia întregului text al art. 414 C. proc. civ., reiese că obiectul recursului nu poate fi decât încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare, astfel că, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., aceasta putând fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunţată şi prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale de atac. Soluţia decurge din faptul că această încheiere este una premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) C. proc. civ., normă aplicabilă şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 C. proc. civ.
Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că, încheierea din 09 martie 2023, obiect al recursului pendinte, prin care Curtea de Apel Bucureşti a dispus respingerea cererii de suspendare a judecăţii, precum şi respingerea cererii de ajutor public judiciar, nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, deoarece aceasta nu putea fi atacată cu această cale de atac, nefiind existente prevederi legale în acest sens.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe cale separată, în respectarea principiului legalităţii căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 09 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 09 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.