Ședințe de judecată: Decembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 593/2024

Decizia nr. 593

Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Universitatea Politehnica din Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului nr. 202/11.04.2018 emis de Rectoratul Universităţii Politehnica din Bucureşti privind evacuarea silită din cămin a studenţilor care nu au achitat regia de cămin.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia de litispendenţă şi, în consecinţă, înaintată cauza ce are acelaşi obiect, acelaşi părţi şi aceeaşi cauză juridică la completul învestit cu judecata dosarului nr. x/2018

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7832 din data de 23 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia nulităţii întâmpinărilor formulate de pârâţi; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea reclamantului împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Universitatea Politehnică din Bucureşti ca fiind neîntemeiată.

3. Calea extraordinară de atac împotriva sentinţei de fond

Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat revizuirea încheierii de şedinţă din data de 25 octombrie 2018 şi a sentinţei civile nr. 7832 din data de 23 noiembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

4. Hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire şi calea de atac exercitată împotriva acesteia

Prin sentinţa civilă nr. 2370 din data de 04 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia netimbrării şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ., a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale, ca netimbrată.

La data de 30 octombrie 2019, revizuentul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2370 din data de 04 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire la aceeaşi instanţă, fiind invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

5. Decizia pronunţată în recurs şi calea de atac exercitată împotriva acesteia

Prin decizia civilă nr. 115 din 17 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 2370 din data de 04 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei civile nr. 115 din 17 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-revizuent A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în dosarul nr. x/2019

Prin decizia nr. 164 din 17 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 115 din 17 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

7. Cererea de completare a dispozitivului

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2023, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei nr. 164 din 17 ianuarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, deoarece instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 7832/23.11.2018 şi a încheierilor din data de 25 octombrie 2018 şi 12 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

8. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de completare a dispozitivului

Prin decizia nr. 2066 din 25 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare a Deciziei nr. 164 din 17 ianuarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, formulată de recurentul-reclamant A., ca nefondată.

9. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2066 din 25 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, solicitând anularea deciziei contestate şi rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 164 din data de 17 ianuarie 2023, cu consecinţa admiterii în tot a acesteia.

Contestatorul a învederat, în esenţă, că dezlegarea data de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, respectiv neobservarea de către instanţă a existenţei la dosarul cauzei, la fila x a volumului de recurs al dosarului nr. x/2019, a cererii de recurs formulată de acesta, împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 17 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a sentinţei civile nr. 7832 din data de 23 noiembrie 2018, a încheierii din data de 25 octombrie 2018 şi a încheierii din data de 12 noiembrie 2018, hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

10. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare introdusă de contestatorul A., pentru următoarele considerente:

Contestatorul A. a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, analizând motivele contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, reţine, sub un prim aspect, că prin aceasta au fost formulate veritabile critici de netemeinicie şi nelegalitate la adresa hotărârii atacate, iar motivele contestaţiei în anulare se suprapun, în mare măsură, cu apărările formulate de contestator prin cererea prin care a solicitat completarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ.

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Înalta Curte constată că toate aspectele referitoare la pretinsa eroare materială au fost invocate de contestator prin cererea de completare a hotărârii, soluţionată prin decizia care face obiectul contestaţiei în anulare dedusă judecăţii în cauză, şi au făcut obiectul analizei instanţei de recurs, astfel că eroarea materială invocată de contestator în prezenta cauză nu priveşte o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, ci reprezintă un aspect privind conţinutul cererii de recurs, care a făcut obiectul cererii de completare a hotărârii formulată de recurentul-reclamant şi pe care instanţa de recurs l-a analizat cu prilejul soluţionării cererii de completare a hotărârii.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită şi nici posibilitatea de a eluda dispoziţiile obligatorii statuate la art. 445 C. proc. civ. privind obligativitatea parcurgerii procedurii completării hotărârii în condiţiile art. 444 C. proc. civ., ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de contestator o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestaţia în anulare referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici în concret cu privire la modul în care a înţeles instanţa de recurs să îi soluţioneze cererea de completare a hotărârii. Contestatorul invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2066 din 25 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2066 din 25 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.