Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 02 septembrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2020, reclamanta Eparhia Reformată Din Ardeal a formulat acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase Din România, prin care a solicitat:
1. Anularea Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9169 din 04.06.2020, ca fiind nelegală şi neîntemeiată, şi în consecinţă să se dispună:
2.1. În principal, restituirea în natură, către Eparhia Reformată din Ardeal, a imobilelor identificate mai jos:
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x1;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x2;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x3;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x4;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top x5;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x6;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x7;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x8;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x9;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x10;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x11;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x12;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x13;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x14;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x15;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x16;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x17;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x18;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x19;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x20;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x21;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x;
- imobilul înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, nr. top. x.
2.2. În subsidiar, în situaţia în care instanţa ar socoti că nu poate dispune în mod direct restituirea imobilelor, obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare la emiterea unei decizii prin care aceasta dispune restituirea în natură a imobilelor identificate la punctul 2.1. în favoarea reclamantei.
3. În cazul în care nu ar fi legal posibilă restituirea în natură a imobilelor mai sus menţionate, solicită a se dispune obligarea autorităţii pârâte la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivite prin raportare la valoarea imobilelor a căror restituire în natură este imposibilă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 27 din 09 februarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 9169/04.06.2020, emisă de către pârâtă şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor nr. x, formulate de reclamantă, respingând în rest acţiunea, fără cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 27 din 09 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin decizia nr. 2737 din 23 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 27/2021 din data de 09 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând: a respins în tot acţiunea formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.
5. Cererea de revizuire formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 2737 din 23 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a formulat la data de 22 iunie 2023 cerere de revizuire Eparhia Reformată din Ardeal, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, solicitând admiterea cererii de revizuire, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în urma rejudecării, respingerea recursului formulat de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca fiind neîntemeiat.
Revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 4684/02.11.2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2008, deciziei nr. 4157/22.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, deciziei nr. 1166/01.03.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 şi deciziei nr. 1671/17.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
Revizuenta a învederat că, aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, chestiunea litigioasă a fost de mult timp tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4684, pronunţată în dosarul nr. x/2008. Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1671 din 17 martie 2021 din dosarul nr. x/2019 şi nr. 4157 din data de 22 septembrie 2022 din dosarul nr. x/2020 vin în completarea şi confirmarea acestei jurisprudenţe.
Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la art. 1 conferă protecţie dreptului de proprietate. În practica Curţii Europene a Drepturilor Omului această protecţie se întinde şi asupra aşteptărilor legitime privind respectarea unui drept.
Hotărâri definitive ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care se confirmă posibilitatea restituirii unor imobile în situaţie identică faţă de cele din prezenta cauză şi intabulate în aceeaşi carte funciară, sunt apte a naşte o expectativă legitimă a restituirii acestor imobile în patrimoniul intimatei reclamante. În cauza A. S.A. şi alţii împotriva Belgiei nr. 17849/91, pct. 31, CtEDO a statuat în sensul că deciziile unei instanţe supreme chiar şi în alte cauze pot da naştere la o expectativă legitimă cu privire la acordarea unor despăgubiri. Dreptul patrimonial cu privire la restituire este suficient de temeinic stabilit în situaţia în care dreptul la restituire a altor imobile din aceeaşi carte funciară a fost confirmată de mai multe ori de către instanţa supremă [a se vedea şi raţionamentul CtEDO în cauza B. împotriva Ungariei (MC) nr. 53080/13, pct. 79].
În urma adoptării noului C. proc. civ. nu subzistă cerinţa ca revizuirea să fie admisibilă numai în situaţia în care hotărârile potrivnice nu au fost înfăţişate în faţa judecăţii în cadrul procesului iniţial, ce ar face ca revizuirea pentru încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat să devină o cale de atac pur iluzorie, iar din acest motiv calea de atac exercitată este admisibilă.
6. Apărările formulate în cauză
Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare prin care a învederat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Cazul de revizuire pe care şi-a întemeiat Eparhia Reformată din Ardeal cererea sa presupune existenţa unei/unor hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior celei a cărei revizuire se solicită, în raport de care să se verifice existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, astfel încât autoritatea de lucru judecat consfinţită în hotărârile anterioare să se poată opune faţă de ultima hotărâre, nemaiputând fi obţinută, prin urmare, o nouă judecată asupra chestiunilor anterior dezlegate.
În decelarea condiţiilor care trebuie verificate pentru a stabili incidenţa acestui motiv de revizuire asupra unei hotărâri judecătoreşti ce formează obiectul unei astfel de cereri, doctrina juridică a stabilit că invocarea autorităţii de lucru judecat în faţa instanţei de recurs şi examinarea, de către acea instanţă, a excepţiei ridicate în cursul soluţionării acestei căi extraordinare de atac, fac imposibilă reluarea acestei chestiuni în calea de atac a revizuirii, care, altfel, s-ar transforma dintr-o cerere de retractare a unei hotărâri judecătoreşti, într-una de reformare, specifică recursului, fapt nepermis de normele procedurale care definesc instituţia revizuirii şi împiedică promovarea mascată a unui nou recurs la un recurs deja soluţionat.
Prin urmare, ceea ce legiuitorul a permis să se deducă analizei prin invocarea autorităţii de lucru judecat într-o cerere de revizuire este împrejurarea că o astfel de excepţie nu a fost ridicată în cursul procesului în care s-a pronunţat hotărârea ce formează obiectul revizuirii sau, dacă a fost ridicată, instanţa judecătorească a omis a se pronunţa asupra ei.
De la bun început, trebuie stabilit faptul că nu poate fi vorba în cauză de existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care obiectul diferitelor dosare ce au fost indicate de părţi atât în dosarul de recurs nr. x/2020, cât şi în cel de revizuire, având nr. x/2023, priveşte decizii diferite emite de Comisia Specială de Retrocedare, în analiza unor cereri formulate de Eparhia Reformată din Ardeal, pentru imobile diferite pe care le-a solicitat a-i fi restituite.
Înalta Curte are în vedere aşadar că, în speţă, nu poate opera cazul de revizuire invocat de revizuentă, nefiind îndeplinită condiţia hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini– părţi, obiect şi cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, şi nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ.
De altfel, inclusiv în jurispudenţa CEDO, în cauza Stanca Popescu contra României şi C. contra Bulgariei, s-a statuat că, divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată într-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.
Totodată, se reţine că ceea ce s-a valorificat în decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză este efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la calitatea procesuală activă a persoanei care a formulat cererea de restituire, prin prisma analizei cerinţei de a proba că este fostul proprietar al bunului solicitat sau continuatorul acestuia, într-una din formele cu valoare juridică de transmitere a calităţii de proprietar.
Din această perspectivă, se observă că în cursul judecăţii în faţa instanţei de recurs, a fost invocată de recurenta CSR puterea de lucru judecat, în raport de alte hotărâri judecătoreşti ce au dezlegat chestiunea litigioasă a calităţii de proprietar pentru titulara cererii de retrocedare, excepţie asupra căreia instanţa de control judiciar s-a pronunţat, astfel că nu poate fi repusă în discuţie o statuare asupra acestui aspect, dispusă în condiţiile în care nu s-a omis a se valorifica apărările formulate în cauză, referitoare la incidenţa puterii de lucru judecat în raport de alte litigii purtate între aceleaşi părţi şi, în consecinţă, s-a pronunţat o soluţie întemeiată şi pe acest efect al autorităţii de lucru judecat rezultat din cele statuate prin decizia civilă definitivă şi irevocabilă nr. 48/A/27.02.2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura din ordinea juridică o hotărâre ulterioară pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri, anterioară acesteia, ce a statuat asupra aceloraşi chestiuni litigioase, în condiţiile în care, la pronunţarea celei din urmă hotărâri nu s-a ţinut seama de existenţa autorităţii de lucru judecat, fie pentru că s-a omis a se analiza excepţia, deşi aceasta fusese invocată, fie pentru că nu s-a invocat. Prin urmare, legiuitorul a înţeles să corecteze, în acest mod, ordinea juridică ce a fost afectată prin pronunţarea unei noi hotărâri definitive contradictorii, sancţionând o omisiune de a aduce la cunoştinţa instanţei că a mai existat o dezlegare anterioară asupra aceloraşi aspecte litigioase sau de a se pronunţa instanţa pe această chestiune, deşi a fost invocată în faţa sa.
O astfel de posibilitate de înlăturare din ordinea juridică a unei hotărâri precum cea din cauza de faţă nu este însă permisă în situaţia în care deja, la pronunţarea sa, instanţa de recurs a valorificat dezlegările anterioare ale chestiunii litigioase care se regăseşte şi în cauza de faţă, doar pe considerentul că au fost descoperite şi ale hotărâri judecătoreşti care statuează în sens contrar celor reţinute anterior cu putere de lucru judecat. A da posibilitatea să se reevalueze caracterul definitiv al unei hotărâri judecătoreşti ori de câte ori se detectează alte hotărâri anterioare ce au rezolvat aceeaşi chestiune în dispută, într-un sens contrar celor reţinute prin decizia ce formează obiectul revizuirii, înseamnă a depăşi în mod evident premisele care au fundamentat voinţa legiuitorului la momentul reglementării acestui caz de revizuire şi a afecta în mod grav securitatea juridică a unei hotărâri definitive, lipsind-o de efectele sale fireşti.
În consecinţă, verificarea cerinţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. relevă şi din acest punct de vedere caracterul inadmisibil al cererii, dat fiind faptul că s-a solicitat retractarea unei decizii pronunţate în calea recursului, ce cuprinde deja o soluţie statuată şi în valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare celei ce formează obiectul litigiului de faţă.
Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr. 2737 din 23 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr. 2737 din 23 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.