Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună următoarele:
1. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei;
3. obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.
În motivare, reclamantul a susţinut că prevederile prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, ordonanţa fiind neconstituţională în ansamblul său.
Reclamantul a susţinut că drepturile sale au fost vătămate prin acest act normativ şi, totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea acestor prevederi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 224 din 15 mai 2023, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrative fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Vrancea.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrative fiscal a reţinut, în esenţă, că, deşi aparent raportul juridic dedus judecăţii se derulează în limitele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b), f), art. 8 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind implicate în speţă o autoritate publică, ce acţionează în regim de putere publică, şi o persoană fizică, ce invocă vătămarea unui drept prin dispoziţiile unei ordonanţe, cu toate acestea, raportul nu este unul de drept administrativ ci de asigurări sociale, în privinţa căruia legiuitorul a instituit dispoziţii şi jurisdicţie speciale.
În acest sens, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1, art. 100, art. 101 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a apreciat, astfel, că în materia dreptului la pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, legiuitorul a instituit dispoziţii speciale în ceea ce priveşte exercitarea lui şi jurisdicţia instanţelor judecătoreşti.
Pe de altă parte, s-a reţinut că deşi reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă indicarea în cuprinsul acţiunii a acestui temei juridic, fără îndeplinirea condiţiilor de mai sus, adică a existenţei unui raport de drept administrativ.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că prin cererea formulată reclamantul nu a dedus judecăţii un raport de drept administrativ şi deşi a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanţa contestată, acest fapt prin el însuşi nu poate atrage jurisdicţia de drept comun a instanţelor de contencios administrativ, cererea fiind de competenţa completelor specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pe rolul secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Vrancea, cauza a fost înregistrată la data de 06 iunie 2023, sub număr x/2023*.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 472 din 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei material procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a reţinut, în esenţă, că, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Galaţi este competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
2.3. Prin sentinţa civilă nr. 326 din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secţia I civilă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia C.A.F. pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că, în cauză, obiectul acţiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea şi neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispoziţiilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ.
Pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ ar trebui ca raportul să fie unul de drept administrativ, şi nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speţa de faţă, în privinţa căreia legiuitorul a instituit o jurisdicţie specială.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere contrar, s-ar ajunge la o situaţie de blocaj a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal prin lărgirea artificială a competenţei acestora ca urmare a invocării art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi introducerea în cauză a Guvernului României, în toate speţele în care au produs efecte Ordonanţe de Guvern apreciate de reclamanţi ca fiind neconstituţionale.
De altfel, părţile au posibilitatea invocării neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale şi în litigiile de asigurări sociale, fără să facă trimitere la art. 9 din Legea nr. 554/2004 care priveşte doar rapoartele de drept administrativ.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 01 februarie 2024.