Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial la data de 28.05.2021 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2021 reclamantul A. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, B. - Director Executiv al Direcţiei Impozite şi Taxe din cadrul instituţiei Primăria Municipiului Craiova şi C. - Directorului Executiv Adjunct al Direcţiei Impozite şi Taxe din cadrul instituţiei Primăria Municipiului Craiova, ca urmare a refuzului intimaţilor de a răspunde punctual obiecţiilor formulate prin intermediul Precizărilor din data de 20.01.2021 privind extrasul de cont nr. x/29.12.2020, emis de către Municipiul Craiova-Primăria Municipiului Craiova-Direcţia de Impozite şi Taxe- Serviciul U.E.S.P.F. din data de 20.01.2021 şi implicit a refuzului de a lămurii/explicita şi justifica, prin intermediul actului administrativ nr. 9973 din 22.02.2021, inadvertenţele, controversele şi nelegalităţile constatate în cuprinsul actului administrativ reprezentat de extrasul de cont menţionat, precum şi a declaraţiilor privind obligaţiile de plată stabilite cu titlu de impozit pe teren, precum şi ca urmare a refuzului nejustificat al intimaţilor de a răspunde la Plângerea Prealabilă constând în Notificarea compusă din Informare, Plângere Prealabilă şi Ofertă de Contractare, înregistrată Primăria Municipiului Craiova sub nr. 44064 la data de 09 martie 2021, în temeiul prevederilor Art. 1 alin. (1), Art. 11 alin. (1) lit. c) şi Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună admiterea cererii şi în consecinţă desfiinţarea actului administrativ fiscal reprezentat de Titlul Executoriu nr. x/30.07.2015 şi în mod consecvent Desfiinţarea tuturor actelor de executare silită efectuate în baza acestuia de către intimaţii Municipiul Craiova-Primăria Municipiului Craiova-Direcţia de Impozite şi Taxe-Serviciul U.E.S.P.F, pronunţarea asupra existenţei sau nu şi asupra aplicabilităţii sau nu în cauza în speţă atât a dispoziţiilor Art. 1 din legea nr. 554/2004, cât şi asupra existenţei sau nu şi asupra aplicabilităţii sau nu în speţă a art. 8 alin. (1) din legea nr. 554/2004, pronunţarea privind dispoziţiile Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind semnificaţia termenului de act administrativ, pronunţarea privind dispoziţiile Art. 2 alin. (1) lit. h) si n) din legea nr. 554/2004 privind nesoluţionarea în termen a unei cereri, în sensul de a arăta dacă nerăspunsul funcţionarilor publici din cadrul unei autorităţi publice la plângerea prealabilă este sau nu considerată a fi, atât un refuz nejustificat de a soluţiona cererea, cât şi exces de putere; pronunţarea asupra existenţei sau nu şi asupra aplicabilităţii sau nu în cauza în speţă a dispoziţiilor Art. 16 alin. (1) din legea nr. 554/2004 privind introducerea în cauză a funcţionarului, în sensul de a se arăta dacă persoanele introduse în cauza în speţă, în temeiul acestei dispoziţii legale, au sau nu calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care intimaţii-persoane fizice menţionate în prezenta cerere sunt cei care, pe de-o parte, au contribuit la elaborarea şi emiterea actelor administrativ fiscale nelegale şi pe de altă parte se fac vinovaţi de refuzul de a-i rezolva cererea privind drepturile şi interesele sale legitime, pronunţarea asupra existenţei sau nu şi asupra aplicabilităţii sau nu în cauza în speţă a dispoziţiilor Art. 643 noul C. proc. civ. privind Desfiinţarea Titlului Executoriu, pronunţarea asupra aplicabilităţii sau nu a dispoziţiilor Art. 663 alin. (1), solicitând în continuare ca instanţa să se pronunţe cu privire la conţinutul mai multor pasaje din cuprinsul actelor administrative nr. x/29.12.2020, nr. 9972/22.02.2021, precum şi cu privire la aplicabilitatea mai multor articole din O.U.G. nr. 92/2003, acesta totalizând un număr de 27 de solicitări.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1729/2022 pronunţată în data de 07 noiembrie 2022, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, B. - Director Executiv al Direcţiei Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Craiova şi C. - Directorului Executiv Adjunct al Direcţiei Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Craiova.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., acest recurs fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 09.01.2023 sub acelaşi număr de dosar, respectiv nr. x/2021
Hotărârile ce fac obiectul controlului judecătoresc
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform dispoziţiilor art. 242 raportat la art. 166 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2023 aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, B., C., împotriva sentinţei civile nr. 1729/2022 din data de 07.11.2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestor hotărâri recurentul – reclamant A. a exercitat calea de atac a recursului şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea celor două încheieri atacate, ca fiind nelegale şi neîntemeiate.
În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut în esenţă recurentul că, prin modul în care a procedat, instanţa l-a încurajat să încalce dreptul fundamental privind protecţia datelor cu caracter personal ale intimatei B., prevăzută atât de Regulamentul UE nr. 679/2016, cât şi de Legea nr. 363/2018, în condiţiile în care instanţa ştia exact că nu avea nici o posibilitate şi nici un temei legal care să-i permită să obţină informaţiile solicitate, indiferent ce demersuri ar fi făcut, întrucât informaţiile cu privire la adresa de domiciliu a intimatei B., ca de altfel şi adresa de domiciliu a tuturor persoanelor fizice din România, fac parte din categoria datelor cu caracter personal, astfel cum este stipulat în prevederile art. 4 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 679/2016 şi art. 4 pct. a) din Legea nr. 363/2018.
Mai arată recuretul că instanţa ar fi trebuit să cunoască faptul că nu are dreptul de a prelucra (în sensul şi înţelesul art. 4 pct. 2 din Regulamentul UE nr. 679/2016) nici un fel de date cu caracter personal, întrucât nu este " operator", în sensul şi înţelesul prevederilor art. 4 pct. 7 din Regulament şi nu este nici " persoană împuternicită de operator", în sensul şi înţelesul prevederilor art. 4 pct. 8, partea neavând nici o informaţie cu privire fie la noul loc de muncă, fie cu privire la adresa de domiciliu a intimatei B., implicit neavând nici posibilitatea de a obţine consimţământul său expres necesar pentru colectarea, înregistrarea, stocarea, consultarea, utilizarea, divulgarea, diseminarea sau punerea la dispoziţie în orice alt mod a datelor cu caracter persoanal, astfel că, orice demers pe care l-ar fi făcut în vederea obţinerii informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal ale intimatei B., fără consimţământul scris al acesteia, ar fi fost complet nelegale, chiar şi în ipoteza în care, prin reducere la absurd, le-ar fi putut obţine, nefiind operator de date, nu le putea prelucra în mod legal, în conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 6 lit. b)-f) din Regulamentul UE nr. 679/2016.
În schimb, instanţa avea posibilitatea de a obţine informaţiile privind fie noul loc de muncă, fie adresa de domiciliu a intimatei, printr-o cerere adresată instituţiei care deţine dosarul personal al acesteia, în care figurează informaţiile necesare instanţei.
Mai mult decât atât, dat fiind faptul că intimata şi-a schimbat locul de muncă unde fusese citată anterior, în timpul procesului, aceasta avea obligaţia de a încunoştiinţa, atât instanţa, cât şi pe recurentul – reclamant despre schimbarea adresei sale şi, totodată, de a indica noul loc în care va putea fi citată de către instanţă, dispoziţie lgală pe care, cu toate că intimata nu a respectat-o, instanţa a omis să o aibă în vedere.
Invocă astfel încălcarea de către instanţă a unor principii fundamentale privind legalitatea procesului, astfel cum sunt prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 172 alin. (1), art. 200 alin. (4)1 şi art. 252 alin. (1) din C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de recurentul –reclamant A. niciunul dintre intimaţi nu a formulat întâmpinare.
Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 11.07.2023 a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul intimaţilor - pârâţi Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova, pe fondul recursului ce face obiectul judecăţii, recurentul – reclamant solicitând în scris judecarea cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi cele două hotărâri recurate, în raport de motivul de casare invocat şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul – reclamant A. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2023 Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 raportat la art. 166 C. proc. civ., având în vedere neîndeplinirea de către recurentul – reclamant a obligaţiilor stabilite de instanţă la termenul de judecată din 14.03.2023 în sarcina acestuia, respectiv de a face demersuri pentru a obţine noua adresă a intimatei - pârâte B., la care să se facă comunicarea citaţiilor, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului – reclamant.
La data de 06.04.2023 recurentul – reclamant a depus la dosar Cerere de redeschidere a procesului, solicitând repunerea cauzei pe rolul instanţei, invocând imposibilitatea de a obţine adresa de domiciliu al intimatei – pârâte B. pe considerentul că aceasta face parte din categoria de date cu caracter personal stipulate la art. 4 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 679/2016, partea susţinând deopotrivă că această obligaţie este în sarcina instanţei, conform art. 200 alin. (4)1 din C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2023 aceeaşi instanţă a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul – reclamant A., reţinând neîndeplinirea de către acesta a obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina sa la termenul de judecată din data de 14.03.2023, respectiv de a face demersuri pentru a obţine noua adresă a intimatei – pârâte B. la care să se facă comunicarea citaţiilor, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului – reclamant.
Înalta Curte constată că instanţa Curţii de Apel Craiova a pronunţat aceste două hotărâri în mod nelegal, cu reţinerea eronată a dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.
Potrivit art. 242 alin. (1) noul C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate".
Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţia legală sus evocată, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii
Rezultă din textul de lege că această suspendare va putea fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) obligaţia procesuală trebuie să aparţină reclamantului;
b) obligaţia reclamantului să fie stabilită în sarcina acestuia în cursul judecăţii, potrivit legii;
c) obligaţia trebuie să fie de natură să împiedice instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii.
Înalta Curte constată că prima condiţie nu este îndeplinită în prezenta cauză, raportat la dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, ce prevăd că " (1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 111, următoarele informaţii:
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii".
Articolul 2 lit. c) din acelaşi act normativ prevede că
"În sensul prezentei legi:
c) prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.".
Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 4 pct. 1 şi pct. 11 din Regulamentul UE nr. 679 din 27 aprilie 2016, conform cărora " În sensul prezentului regulament: pct. 1. "date cu caracter personal" înseamnă orice informaţii privind o persoană fizică identificată sau identificabilă ("persoana vizată"); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale", iar (pct. 11) ""consimţământ" al persoanei vizate înseamnă orice manifestare de voinţă liberă, specifică, informată şi lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declaraţie sau printr-o acţiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate", dar şi dispoziţiile pct. 2, 7 şi 8 din acelaşi Regulament, recurentul – reclamant neavând dreptul de a prelucra (în sensul şi înţelesul art. 4 pct. 2 din Regulament) nici un fel de date cu caracter personal, nefiind " operator" în sensul şi înţelesul prevederilor pct. 7 al aceluiaşi articol şi nici " persoană împuternicită de operator" în sensul şi înţelesul prevederilor art. 4 pct. 8.
Relevante sunt şi dispoziţiile art. 4 şi art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 363/2018, conform cărora
"În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) date cu caracter personal - orice informaţii privind o persoană fizică identificată sau identificabilă, denumită în continuare persoană vizată; o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice proprii identităţii sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;
h) operator - autoritatea competentă care, singură sau împreună cu altele, stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile şi mijloacele de prelucrare sunt stabilite printr-un act normativ, operatorul sau criteriile specifice pentru determinarea acestuia se stabilesc prin actul normativ de referinţă;
i) persoană împuternicită de către operator - persoana fizică sau juridică, instituţia/autoritatea publică, agenţia sau alt organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorului".
ART. 5
(1) Datele cu caracter personal trebuie să fie:
a) prelucrate în mod legal şi echitabil;
(2) Datele cu caracter personal pot fi prelucrate pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 1 de către acelaşi operator sau de către alt operator într-un alt scop decât cel avut în vedere la momentul colectării datelor cu caracter personal, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) operatorul este abilitat să prelucreze astfel de date cu caracter personal în scopul respectiv, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil;
b) prelucrarea este necesară şi proporţională în raport cu scopul respectiv, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil.".
Or, raportat la aceste dispoziţii, în condiţiile în care adresa de domiciliu a intimatei – pârâte B. se înscrie în categoria datelor cu caracter personal, fiind exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, conform art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, recurentul – reclamant nefiind nici " operator", nici "persoană împuternicită de operator", în sensul şi înţelesul prevederilor Legii nr. 363/2018 şi a Regulamentului UE nr. 679/27 iulie 2016, neexistând consimţământul persoanei vizate, pentru furnizarea respectivelor date, Înalta Curte constată că în mod greşit curtea de apel a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a face "demersuri pentru a obţine noua adresă la care să se facă comunicarea citaţiilor către intimata - pârâtă B.", deoarece acesta nu avea posibilitatea legală de a obţine informaţii privind domiciliul personal ori noul loc de muncă al intimatei – pârâte, astfel cum rezultă, de altfel, şi din Adresa de răspuns emisă de Primăria Municipiului Craiova în data de 18.05.2023 (fila x verso din dosarul Înaltei Curţi).
Astfel, în mod eronat curtea de apel a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul – reclamant nu dispunea personal de respectivele informaţii, iar pentru obţinerea acestora era necesară intervenţia instanţei, fiind, aşadar, incidente dispoziţiile art. 200 alin. (4)1 din C. proc. civ. ce prevăd că" reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei", aceste dispoziţii putând fi aplicabile şi în recurs, conform art. 494 C. proc. civ.
Instanţa, fiind operator de date cu caracter personal potrivit dispoziţiilor Legii nr. 363/2018, în baza rolului activ conferit de art. 22 din C. proc. civ., era îndrituită să obţină, de la autoritatea la care intimata – pârâtă B. şi-a desfăşurat activitatea, respectiv Direcţia Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, relaţii privitoare la datele de identificare ale acesteia (CNP) necesare pentru interogarea bazei de date DEPABD, la care instanţa are acces, aceste relaţii neputând fi obţinute şi folosite de recurentul - reclamant.
Înalta Curte consideră ca fiind întemeiate criticile recurentului privind aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 172 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează situaţia schimbării locului citării, conform cărora " Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea are obligaţia să încunoştiinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoar recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştiinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."
Din această perspectivă sunt relevante şi dispoziţiile art. 10 din C. proc. civ., ce prevăd că " Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".
Constatând, aşadar, că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecăţii, neputându-se reţine că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina recurentului – reclamant, Înalta Curte, apreciind ca fiind întemeiate criticile acestuia, va admite recursul, va casa încheierile de şedinţă din data de 28.03.2023 şi din data de 25.04.2023 şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia
Pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul –reclamant A., Înalta Curte reţine că soluţiile pronunţate de Curtea de Apel Craiova prin cele două încheieri recurate, sunt nelegale, motiv pentru care, în temeiul art. 496 raportat la art. 414 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 28.03.2023 şi din data de 25.04.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa încheierile recurate şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 28.03.2023 şi din data de 25.04.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierile recurate şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.