Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Cadrul procesual în care a fost formulată cererea de recuzare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională Vamală Cluj-Napoca – Biroul Vamal de Interior Gr. I Cluj, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direc’ia Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat să se dispună:
1. anularea Deciziei cu număr de înregistrare x/22.07.2021 emisă de Biroul Vamal de Interior gr. 1 Cluj prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal de control cu nr. x/48/31.05.2021 emis de Biroul Vamal de Interior gr. 1 Cluj;
2. anularea Procesului-verbal de control cu nr. x/48/31.05.2021 emis de Biroul Vamal de Interior gr. 1 Cluj;
3. obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată
Prin sentinţa civilă nr. 2437/2022 din data de 19.10.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, Direcţia Regională Vamală Cluj-Napoca – Biroul Vamal de Interior Gr. I Cluj şi Autoritatea Vamală Română, anulând Decizia nr. x din data de 22.07.2021 şi Procesul-verbal de control nr. x/31.05.2021 şi obligând pârâtele la plata sumei de 22372,88 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtă Autoritatea Vamală Română în nume propriu şi pentru Biroul Vamal de Interior Cluj, solicitând casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, recursul a fost înregistrat la data de 20.04.2023 pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.
I.2. Cererea de recuzare formulată în cauză
La data de 21 iunie 2023 petenta - intimată A. S.R.L. a formulat cerere de recuzare a domnilor judecători B. şi C. care fac parte din completul 5R investit cu soluţionarea recursului obiect al dosarului nr. x/2021, solicitând admiterea cererii de recuzare a domnilor judecători, membri ai completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului formulat în prezentul dosar.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13, art. 44, art. 47 din C. proc. civ.
I.3. Încheierea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 11 septembrie 2023, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recuzare formulată de petenta -intimată A. S.R.L. cu privire la domnii judecători C. şi B., judecători în cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia a-III-a contencios administrativ şi fiscal - desemnaţi în soluţionarea dosarului nr. x/2021, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.
I.4. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 11 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea încheierii recurate şi, pe cale de consecinţă, să se constate desfiinţarea de drept a deciziei civile nr. 1101/12.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021 şi să se dispună trimiterea recursului spre rejudecare către instanţa de recurs.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă A. S.R.L., invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că instanţa a încălcat regulile de procedură, cererea de recuzare formulată de reclamantă fiind în mod greşit respinsă, întrucât în soluţionarea cererii de recuzare au fost încălcate normele de procedură prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.
Recurenta reiterează contextul procedural în care a formulat cererea de recuzare şi susţine prezentul recurs, arătând, în esenţă, că, în dosarul nr. x/2021, finalizat cu sentinţa civilă nr. 2585/2021 pronunţată de Tribunalul Cluj şi decizia civilă nr. 1467/2021 pronunţată de Curtea de apel Cluj, din completul de recurs au făcut parte cei doi judecători recuzaţi în prezenta cauză, instanţa reţinând că autoritatea vamală are o marjă de apreciere asupra stării de fapt vamale.
Prezentul litigiu în care a fost formulată cererea de recuzare este al cincilea litigiu între recurentă şi autoritatea vamală, având ca obiect analiza legalităţii procesului-verbal de control ţinând cont de hotărârile judecătoreşti pronunţate în primele 3 litigii (dos. nr. x/117/2021), iar autoritatea vamală s-a apărat invocând hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul de executare silită (4046/117/2021) în care instanţa de recurs a reţinut că autoritatea vamală mai are o marjă de apreciere asupra stării de fapt vamale. Instanţa de fond a dispus anularea procesului-verbal de control dând efect hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primele trei litigii în care s-a analizat fondul aspectelor de fapt şi de drept, adică încadrarea tarifară efectivă a ATV-urilor importate efectiv la data aceea (dosar nr. x/2021 - Sentinţa civilă nr. 2437/2022 pronunţată de Tribunalul Cluj).
În recursul formulat de autoritatea vamală în acest dosar s-a formulat cererea de recuzare a celor 2 domni judecători care s-au pronunţat în recurs şi în procedura executării silite.
Faţă de opinia instanţei de recurs din dosarul de executare silită, recurenta a anticipat că şi în recursul din prezentul dosar cei doi judecători vor aplica hotărârea judecătorească pronunţată de ei anterior şi de ale cărei considerente s-a prevalat şi autoritatea vamală şi vor da un efect echivalent sau prevalent propriei opinii - care era considerent abundent în procedura executării - faţă de hotărârile judecătoreşti precedente care au statuat direct asupra chestiunii încadrării tarifare.
Privind retrospectiv şi văzând considerentele deciziei civile nr. 1101/2023 pronunţată în dosar nr. x/2021, recurenta observă că într-adevăr completul de judecată a dat prelavenţă propriei Decizii pronunţată în recurs în procedura executării silite - în care, cum corect reţine completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare ar fi trebuit să se analizeze aspecte diferite faţă de litigiile în care s-a dezbătut fondul cauzei - cu efectul vătămător de a fi nesocotit din nou efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primele trei litigii dintre părţi, litigii în care s-a cercetat însuşi fondul aspectelor divergente.
Consideră recurenţii că judecătorii vizaţi de cererea de recuzare aveau obligaţia legală să se abţină.
Deopotrivă, contrar celor reţinute în încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, analizând comparativ considerentele Deciziei pronunţate în recurs în procedura executării silite, pe de o parte, şi, pe de altă parte, considerentele deciziei pronunţate în recurs în litigiul având ca obiect analiza legalităţii procesului-verbal de control, se observă că cei doi judecători şi-au spus anterior părerea cu privire la dreptul de apreciere al autorităţii vamale în procedura controlului vamal ulterior fiind astfel incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) în procedura controlului pct. 1 C. proc. civ.
Într-adevăr, oricare alţi judecători aveau de dezlegat şi această chestiune şi ar fi făcut-o prin analiza hotărârilor judecătoreşti anterior pronunţate şi cu aprecierea în concret a valorii juridice a considerentelor care erau expresia antepronunţării judecătorilor recuzaţi. Dar, temerea a fost că judecătorii în discuţie aveau o părere formată pe acest subiect, aşadar dezbaterile păreau şi s-au dovedit inutile din perspectiva recurentei.
Arată recurenta că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., chestiunea existenţei sau nu a dreptului de apreciere al autorităţii vamale nu a fost pusă în discuţia părţilor de către completul de recurs, ci a fost adusă în analiza instanţei de părţile litigante în dosarul având ca obiect cererea de executare silită în care a susţinut aplicarea efectelor hotărârilor judecătoreşti din litigiile evocate în care s-a reţinut că autoritatea vamală nu mai are niciun drept de apreciere cu privire la încadrarea tarifară a produselor în discuţie.
Or, aceste dispoziţii de procedură au fost încălcate de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare, ceea ce face incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
I.5. Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, raportat la soluţia pronunţată de instanţa de fond Tribunalul Cluj prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2022 şi la cadrul procesual stabilit de reclamantă prin Notele de şedinţă depuse în acea etapă procesuală.
Prin urmare, în mod corect, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 17 mai 2022 in dosar nr. x/2022, Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF.
Ulterior, în cuprinsul sentinţei civile nr. 2437/19.10.2022 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2021, instanţa de fond a omis să cuprindă în dispozitiv şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.
Întrucât doar în acest moment reclamanta a luat la cunoştinţă de conţinutul sentinţei civile nr. 2437/19.10.2022 pronunţată de Tribunalul Cluj şi al deciziei civile nr. 1101/12.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, actele procesuale care se impun pentru corectarea şi completarea dispozitivului hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus urmează a fi formulate.
Din cuprinsul recursului formulat de A. S.R.L. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Cluj, în şedinţa camerei de consiliu din 11 septembrie 2023, în dosar nr. x/2021, rezultă că recurenta-reclamantă a înţeles să cheme în judecată doar Autoritatea Vamală Română şi Direcţia Regională Vamală Cluj, în nume propriu şi pentru Biroul Vamal de Interior gr. I Cluj, nu şi pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca. De altfel, prin notele de şedinţă depuse la dosar nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Cluj, A. S.R.L. a arătat expres că pârâta de rând 2-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca nu justifică calitatea procesuală pasivă în acest litigiu.
I.6. Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 12.01.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate în cadrul recursului şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:
În cadrul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, la data de 21 iunie 2023 petenta A. S.R.L. a formulat cerere de recuzare a domnilor judecători B. şi C..
În motivarea cererii de recuzare s-a arătat că, între petenta şi autoritatea vamală au avut loc mai multe litigii (608/33/2014, 608/33/2014*, 1305/33/2014, 1305/33/2014*), pentru obţinerea încadrării tarifare corecte, sens în care bunurile (ATV-uri) au fost expertizate fizic pentru a se verifica dacă îndeplinesc toate caracteristicile tehnice necesare pentru obţinerea încadrării tarifare solicitate de petenta (NC 8701 9011) şi refuzată de autoritatea vamală. Aceste litigii s-au finalizat cu obligarea autorităţii vamale la emiterea Deciziilor de informaţii tarifare obligatorii pentru toate cele 6 tipuri de ATV-uri la poziţia tarifară solicitată care permitea efectuarea importurilor fără plata taxelor vamale. Autoritatea vamală a emis deciziile ITO în conformitate cu hotărârile judecătoreşti obţinute, însă a refuzat să pună efectiv în aplicare consecinţele obţinerii acestei încadrări tarifare printr-un control vamal ulterior.
Pentru obligarea autorităţii vamale la efectuarea controlului vamal cu luarea în considerare a deciziilor ITO emise la poziţia tarifară obţinută în instanţă, între petenta şi autoritatea vamală a avut loc litigiul înregistrat în dosar nr. x/2018 la finalul căruia petenta a obţinut obligarea autorităţii vamale la efectuarea controlului vamal ulterior sub aspectul declaraţiilor vamale în ceea ce priveşte încadrarea tarifară corectă a celor 6 tipuri de ATV în perioada expres indicată de instanţă. În considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în acest litigiu s-a reţinut că autoritatea vamală nu mai are niciun drept de apreciere cu privire la încadrarea tarifară.
În executarea titlului executoriu autoritatea vamală a emis un proces-verbal de control vamal ulterior în care a refuzat din nou să aplice încadrarea tarifară dispusă de instanţă reţinând că cele 6 tipuri de ATV (identice cu cele deja expertizate judiciar) ar avea anumite necorespondenţe tehnice cu caracteristicile descrise în deciziile ITO.
Întrucât a apreciat că autoritatea vamală a procedat la o executare neconformă a titlului executoriu petenta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în executarea silită a acesteia, acţiune înregistrată în dosar nr. x/2021. Din completul învestit cu soluţionarea recursului obiect al dosarului nr. x/2021 au făcut parte şi domnii judecători B. şi C.. Instanţa a reţinut definitiv în acel dosar că titlul executoriu a fost executat şi a respins acţiunea petentei din prezentul dosar.
Obiectul prezentului dosar îl constituie anularea procesului-verbal emis în executarea titlului executoriu, motivele invocate fiind că: pe de o parte încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosar nr. x/2014, dosar nr. x/2014 şi dosar nr. x/2018 şi, pe de altă parte, între produsele obiect al declaraţiilor vamale şi descrierea lor din deciziilor ITO există corespondenţă probată atât cu hotărârile judecătoreşti obţinute, cât şi cu expertize tehnice judiciare şi documente tehnice aflate la dispoziţia autorităţii vamale încă din perioada litigiilor din 2014.
În acest context, petenta a formulat cererea de recuzare, dat fiind că unul din aspectele de dezbătut în recurs se referă şi la inexistenţa dreptului de apreciere al autorităţii vamale asupra stării de fapt în contextul în care chestiunea corespondenţei produselor ATV a fost deja tranşată în celelalte litigii, iar domnii judecători B. şi C. au făcut parte din completul de judecată care a soluţionat recursul în dosar nr. x/2021 şi au reţinut că "autoritatea vamală are o marjă de apreciere asupra stării de fapt vamale", considerent invocat în răspunsul la întâmpinare depus la dosar de autoritatea vamală, pentru a-şi argumenta existenţa dreptului de apreciere.
În motivarea cererii de recuzare, recurenta a invocat cazurile de incompatibilitate relativă prevăzute la articolul 42 alin. (1) pct. (1) şi (13) C. proc. civ., întrucât domnii judecători B. şi C. şi-au exprimat anterior părerea cu privire la dreptul de apreciere pe care îl mai are autoritatea vamală asupra stării de fapt, prin decizia pronunţată în recursul dosar nr. x/2021
În subsidiar petenţii au invocat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. întrucât întreg contextul factual mai sus expus naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea celor doi judecători.
Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1) când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil; (…) 13) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
Articolul 42 alin. (1) C. proc. civ. reglementează cazurile de incompatibilitate relativă. În aceste cazuri, strict determinate de lege, una dintre părţi poate cere îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite cauze.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din modul în care este redactat textul de lege, rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare, nu însă şi atunci când a soluţionat anterior un alt litigiu în care s-a pus în discuţie aceeaşi problemă de drept ca aceea din speţă sau când şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la o problemă de drept înrudită cu cea din speţă.
De asemenea, nu poate fi recuzat, pentru motivul privind antepronunţarea, nici judecătorul chemat să se pronunţe din nou în aceeaşi pricină în acele ipoteze în care nu ar exista incompatibilitate absolută.
Ipoteza vizată de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu se confundă cu vreunul dintre cele trei cazuri de incompatibilitate absolută, deoarece acestea din urmă presupun că judecătorul şi-a exprimat părerea într-un act oficial (încheiere interlocutorie, hotărâre judecătorească, depoziţie de martor, raport de expertiză, hotărâre arbitrală, acte de procedură îndeplinite ca avocat, procuror sau mediator etc.) şi în calitatea (oficială) prevăzută de lege, pe care a avut-o în acea pricină, câtă vreme, în cazul motivului de incompatibilitate relativă invocat de recurentă, este vorba de părerea personală a judecătorului în legătură cu pricina pe care o soluţionează, părere exprimată în timp ce litigiul este pendinte, fie în şedinţa de judecată, fie în afara acesteia.
Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, legiuitorul a definit cu precizie situaţiile obiective care generează incompatibilitatea judecătorului pe motivul pronunţării anterioare a acestuia asupra unor chestiuni de fapt şi de drept, condiţia esenţială pentru atragerea stării de incompatibilitate fiind aceea ca dezlegarea dată să se refere la cauza pendinte.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că motivul de recuzare întemeiat pe dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este nefondat.
În ceea ce priveşte motivele privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 pct. 13 din C. proc. civ., Înalta Curtea reţine că acest text reglementează un caz de incompatibilitate a judecătorului în care există elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 din C. proc. civ., ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
Referitor la cele două dimensiuni ale principiului imparţialităţii, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a reţinut că: "imparţialitatea magistratului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). […]imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47)."
În raport de principiile ce se desprind din jurisprudenţa C.E.D.O. (dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1, prin soluţionarea cauzei de o "instanţă independentă şi imparţială"), Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa Curţii s-a avut în vedere problema aparenţei de imparţialitate în situaţia în care un judecător participă la două proceduri cu privire la aceleaşi fapte (Indra împotriva Slovaciei, pct. 51-53), soluţia referindu-se, însă, la împrejurarea că unul dintre magistraţii care a examinat a doua procedură (privind reabilitarea) se pronunţase deja asupra aceluiaşi fapt (lipsa nemotivată de la serviciu) cu privire la acelaşi reclamant, ipoteză care nu este incidentă în cauză, în care judecătorul nu este chemat să-şi reaprecieze propriile dezlegări.
Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, soluţionează litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Concret, domnii judecător cu privire la care a fost formulată cererea de recuzare au făcut parte din completul de judecată ce soluţionat recursul înregistrat în dosar nr. x/2021, având ca obiect executarea unei hotărâri judecătoreşti, fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Or, obiectul prezentului dosar îl constituie anularea procesului-verbal emis în executarea titlului executoriu, aspectele care se impun a fi analizate fiind diferite de aspectele analizate în dosarul nr. x/2021,
Faptul că în litigiul anterior judecătorii au reţinut că "autoritatea vamală are o marjă de apreciere asupra stării de fapt vamale", aspect disputat şi în cadrul prezentului recurs nu poate fi reţinut ca motiv de incompatibilitate, raportat la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.. Astfel, un aspect dezlegat în mod definitiv de o instanţă de judecată se impune a fi respectat de orice instanţă învestită ulterior cu judecarea unei cauze, iar în prezenta cauză judecătorii nu aveau de reapreciat această chestiune, ei fiind ţinuţi de dezlegările definitive date în ciclurile procesuale anterioare tranşate prin proceduri definitive, tot ceea ce aveau de apreciat sub acest aspect fiind existenţa aspectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la respectivul aspect.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod: "Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, (art. 124-129 din Constituţia României).
Or, recurenta-petentă nu a adus dovezi pentru a contrazice prezumţia de imparţialitate a judecătorilor.
Prin raportare atât la prevederile C. proc. civ. referitor la regimul incompatibilităţilor (art. 41 şi urm.), cât şi la criteriile proprii de natură să garanteze misiunea judecătorului (independenţa şi imparţialitatea, cea dintâi fiind condiţia celei de-a doua) stabilite de Curtea Europeană, în lumina art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine în cauză dovedirea vreunui caz de incompatibilitate
Se constată, astfel, că încheierea recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 11 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.