Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 mai 2023 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei;
- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015, precum şi cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;
- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.
În drept, a invocat prevederile art. 7, alin. (5) şi art. 9, alin. (1) alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 544/2004, privind contenciosul administrativ.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Hotărârea Tribunalului Arad – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 816 pronunţată la data de 03.10.2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Arad – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişioara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Arad – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă că, obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, invocându-se şi excepţia de neconstituţionalitate.
A apreciat tribunalul că cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor de Interne, care în executarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021 a efectuat plata pensiei prin emiterea unei decizii de pensionare în care a utilizarea plafonarea introdusă prin noul act normativ.
Astfel, din punct de vedere al competenţei materiale, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege, tribunalul constatând deopotrivă că în litigiul pendinte calitatea de pârât o are o autoritate publică centrală (dat fiind competenţa sa naţională) împrejurare ce atrage competenţa de judecată a curţii de apel.
Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 18.10.2023 pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.
Hotărârea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 732 pronunţată la data de 06.12.2023 Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad –Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara– secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că obiectul principal al acţiunii constă în obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensia reclamantului, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor solicitate
A apreciat curtea că, practic, prin acţiunea de faţă reclamantul tinde la actualizarea pensiei militare de care beneficiază acesta, solicitând aplicarea legislaţiei existente înainte de modificarea Legii nr. 223/2015, prin O.U.G. nr. 59/2017.
După cum se poate observa, chiar dacă reclamantul a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, demersul său are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, reclamantul solicitând, de la autoritatea obligată la plata pensiei, plata unor drepturi suplimentare, calculate în funcţie de alte criterii decât cele reglementate prin legislaţia nouă.
Or, simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate şi eventual invocarea ca temei juridic a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu transformă un litigiu de altă natură (civilă, de dreptul muncii, penală etc.) într-unul de contencios administrativ.
Consideră curtea că, pentru a fi competentă instanţa de contencios administrativ, este necesar ca şi obiectul cauzei să se circumscrie contenciosului administrativ, natura juridică a cauzei să fie contencios - administrativă, iar nu una civilă, comercială, de asigurări sociale ori penală.
Că legiuitorul nu a înţeles să extindă sfera de competenţă a instanţelor de contencios administrativ prin procedura reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 rezultă din chiar cuprinsul acestui articol care, la alin. (5) enumeră posibilele obiecte de acţiuni formulate în baza acestei proceduri, respectiv despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
În cauza de faţă nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României (ci doar asigurarea fondurilor), nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci efectuarea unui calcul diferit, de către plătitorul pensiei, a sumelor de bani care reprezintă actualizarea pensiilor militare.
Prin urmare, s-a reţinut că litigiul de faţă vizează actualizarea pensiei iar competenţa revine completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei de a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Timiş, în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad - –Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate, de obiectul litigiului şi de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
În speţă, conflictul priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
În speţă, acţiunea introductivă întemeiată pe art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 544/2004 vizează solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi asigurarea fondurilor, respectiv restituirea sumelor reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la art. 38 din Legea 153/2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi natura juridică a acestuia.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, aşa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, reclamantul este nemulţumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat de art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Prin urmare, în speţă, este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat. Cu alte cuvinte, fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării invocate de către reclamantă îl reprezintă adoptarea ordonanţei considerate neconstituţionale, reclamantul neînvestind instanţa competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestaţie împotriva unei decizii de pensionare.
Aşadar, Înalta Curte reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităţilor la repararea prejudiciului, astfel că, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind, prin urmare, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţilor pârâte, autorităţi publice centrale, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamanta.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (5) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului de Interne în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului de Interne în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.