Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, in sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017,
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne potrivit art. 65 alin. (1) din Legea 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 13.03.2017, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, rezultată prin aplicarea Legii 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea 152/2017 din 27,06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea -cadru 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcţie şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut, precum şi
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea 223/2015, 1a repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, 1a care să se adauge majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent;
În cadrul acţiunii, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său, susţinând că dispoziţiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 73/1993 privind atribuţiile Consiliului Legislativ; Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; Legea 223/2015 informa adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017; Decizia 50 din 15.02.2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial 291 din 25.03.2022; art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; Legea 152/2017 din 27.06.2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, modificată de Ordonanţa de urgenta nr. 56/04.08.2018 privind completarea art. II din Legea nr. 152/2017; Legea -cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice .
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Hotărârea Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă
Prin sentinţa civilă nr. 199/2023/CAF pronunţată la data de 27 iunie 2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Giurgiu – secţia Civilă a reţinut, în esenţă că, din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. VII pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin actiune fiind invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi.
În motivarea actiunii, se arată, în esenţă, că, prin ordonanţa mentionată, reclamantului i-au fost vătămate drepturile la pensie, deci are dreptul la despăgubiri, fiind invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în condiţiile în care obiectul principal al acţiunii este solicitarea de despăgubiri ca urmare a efectelor produse de o ordonanţă de guvern, izvorul direct al prejudiciului presupus este actul normativ adoptat de Guvern, astfel că acesta apare ca autoritate emitentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aspecte care vor fi clarificate însă de către instanţa competentă.
Aşadar, autorul demersului judiciar urmăreşte anularea parţială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.
Prin urmare, a reţinut Tribunalul Giurgiu că litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competenţa materială trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că, după criteriul emitentului actului vătămător, competenţa materială şi teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 25.08.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.
Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 1736 pronunţată la data de la 21.11.2023 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu –Complet Specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea reclamantului de a i se plăti diferenţe reprezentând majorări, actualizări şi indexări ale drepturilor de pensie, începând cu data de 13.03.2017 precum şi dobânzile legale aferente.
Acest obiect al acţiunii nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
În speţă, reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ, nu se plânge de nesoluţionarea în termenul legal a vreunei cereri pe care ar fi adresat-o pârâţilor şi nici nu se plânge de refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i rezolva o cerere, ci solicită obligarea pârâţilor la plata unor sume de bani cu titlul de diferenţe de drepturi de pensie.
Obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale - pretenţii constând în contravaloarea unor drepturi de pensie neacordate.
Or, în acest context, competenţa de soluţionare a cauzei nu revine instanţelor de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 554/2004, ci instanţelor competente să soluţioneze litigii de asigurări sociale, respectiv Tribunalului Giurgiu, Complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, potrivit dispoziţiilor art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În concluzie, a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că solicitarea reclamantului de a se "constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017" nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci reprezintă motivul pentru care reclamantul solicită plata sumelor de bani reprezentând drepturi de pensie şi nu determină o altă concluzie în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Giurgiu –Complet Specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate, de obiectul litigiului şi de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă, Complet Specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
În speţă, conflictul priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi natura juridică a acestuia.
În speţă, reclamantul A. solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul că nu i s-a actualizat pensia de serviciu militară, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la actualizarea şi indexarea pensiei sale începând cu 31.07.2017 în conformitate cu Legea 223/2015 dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 şi repararea pagubei produse, respectiv prin achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.
Aşadar, obiectul principal al acţiunii constă în obligarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensia reclamantului, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015.
Practic, prin acţiunea de faţă reclamantul tinde la actualizarea pensiei militare de care beneficiază acesta, solicitând aplicarea legislaţiei existente înainte de modificarea Legii nr. 223/2015, prin O.U.G. nr. 59/2017.
În esenţă, reclamantul solicită actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituţionale, astfel că este îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.
Deşi în cadrul cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, astfel cum reiese din conţinutul acţiunii, aceasta nu s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curţii Constituţionale.
Aşadar, Înalta Curte constată că reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004, nici obligarea unei autorităţi publice al emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale.
De asemenea, se constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu vizează taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, iar în raportul juridic litigios dintre reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.
Litiul de faţă vizează actualizarea şi indexarea pensiei, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Prin urmare, obiectul acţiunii introductive de instanţă priveşte dreptul la pensie al reclamantului care solicită recalcularea şi restituirea unor sume reţinute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative.
Conform art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Dreptul la pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat."
Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel".
În baza art. 101 din Legea nr. 223/2015, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale".
Conform art. 102 din Legea nr. 223/2015 "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".
În baza art. 104 din Legea nr. 223/2015 "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară (care a abrogat Legea nr. 304/2004), "În cadrul tribunalelor funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, (…) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (…)".
Pe cale de consecinţă, litigiul referitor la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se judecă conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015, de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ce prevăd că "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Faţă de aceste considerente, având în vedere şi cadrul procesual stabilit de reclamant, care doreşte să se judece doar cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului, Înalta Curte constată că, în speţă, litigiul este unul care priveşte dreptul la pensie, respectiv indexarea şi actualizarea pensiei, astfel că, raportat la natura juridică a litigiului şi domiciliul reclamantului, având în vedere şi dispoziţiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, în regulator de competenţă stabileşte competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Giurgiu – secţia Civilă - Complet Specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 101 -104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Giurgiu – secţia civilă - Complet Specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Giurgiu – secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.