Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.11.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie,
- anularea parţială a Ordinului Procurorului şef al DNA nr. 672/01.09.2022, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra inedmnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a invocării nelegale a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
- anularea Ordinului Procurorului şef al DNA nr. 792/12.10.2022 prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva Ordinului nr. 672/01.09.2022
- obligarea pârâtului la emiterea unui alt act administrativ prin care să se dispună recalcularea indemnizaţiei sale de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente şi acordarea acestora având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON şi după data de 01.01.2018, respectiv pentru perioada 01.01.2018-14.05.2018, inclusiv, conform Deciziei nr. 340 din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, fără a aplica plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
- obligarea pârâtului la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a drepturilor, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 552 din 24 martie 2023, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, reţinându-se spre rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
A susţinut recurentul-reclamant că instanţa a tratat în mod simplist situaţia dedusă judecăţii şi a făcut o gravă confuzie, atât cu privire la aplicabilitatea în timp a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cât şi cu privire la normele legale care reglementează în mod expres salarizarea, conform art. 38 din lege.
Instanţa a aplicat în mod greşit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 achiesând la decizia intimatei-pârâte de a plafona în mod nelegal salariul de încadrare prin simpla invocare a acestui text şi contra efectului pozitiv al dispozitivului unei sentinţe definitive şi executorii, decizia civilă nr. 340 din 8 februarie 2022.
Art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 este clară cu privire la faptul că, pentru perioada 01.07.2017-31.12.2017, algoritmii de calcul privind salarizarea se perpetuează conform dispoziţiilor legale anterioare intrării în vigoare a noii legi cadru a salarizării (deci conform Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), iar prevederile Legii nr. 153/2017 vor fi aplicate efectiv începând cu 01.01.2018 (alin. (3) al art. 38 din Lege) şi care nu modifică modul de calcul, ci doar stabilesc majorarea cuantumurilor cu 25%, fără a se depăşi valorile maximale (plafoane) stabilite prin lege.
Stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite prin art. 38 alin. (6) din legea menţionată are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice, prevederile art. 38 alin. (6) vizând numai drepturile salariale stabilite prin această lege, iar nu si drepturi care sunt recunoscute în temeiul unor prevederi anterioare.
A susţinut recurentul că Ordinul Procurorului şef al DNA nr. 672/01.09.2022 este nelegal raportat la titlul executoriu pe care-l deţine (Decizia definitivă nr. 340/2022 din Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti), lipsind de orice efecte salarizarea sa începând cu 01.01.2018, cu toate că prevederile art. 38 alin. (6) se regăseau în Legea-cadru nr. 153/2017 încă de la data publicării actului în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017. În concret, deşi titlul executoriu stabileşte cu claritate limitele temporale ale perioadei privind recalcularea şi acordarea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi prin raportare la VRS în cuantum de 605,225 RON, Direcţia Naţională Anticorupţie, prin emiterea Ordinului nr. 672/2022, prin invocarea abuzivă şi greşită a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, nu a respectat dispoziţiile obligatorii ale acestei decizii şi fără temei i-a calculat în mod diferit salariul, pentru perioada 01.01.2018-14.05.2018 stabilind un salariu de funcţie diminuat (plafonat nelegal).
A mai precizat recurentul că prin Ordinul nr. 238/26.04.2023, Procurorul şef al DNA a recunoscut din proprie iniţiativă dreptul poliţiştilor detaşaţi în cadrul instituţiei de a fi salarizaţi având în vedere VRS de 605,225 RON fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, dispunând că, începând cu 8 decembrie 2018, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform anexelor.
Cele reţinute în preambulul Ordinului nr. 238/26.04.2023 reprezintă o repoziţionare orientată la 180 de grade faţă de decizia adoptată prin Ordinul nr. 672/01.09.2022, prin care aceeaşi instituţie a invocat abuziv art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 şi a limitat în mod nelegal calcularea salarizării sale începând cu 01.01.2018 şi până la 14.05.2018, pe care a plafonat-o, diminuându-i salariul brut.
Prin acelaşi Ordin, nr. 238/26.04.2023, a fost invocat cu titlu de temei şi Ordinul nr. 551/01.04.2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost recunoscute procurorilor instituţiei dreptul la calcularea salarizării având în vedere VRS de 605,225 RON, fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
A mai arătat recurentul că intimatul-pârât nu arată în Ordinul nr. 238/26.04.2023 emiterea Adresei nr. x/18.04.2023 prin care a adus lămuriri esenţiale cu privire la aplicabilitatea diferită a dispoziţiilor ordinului, făcându-se diferenţiere între procurorii care nu deţin hotărâri judecătoreşti definitive cu privire la neaplicarea plafonării, faţă de cei care deţin asemenea hotărâri, ceea ce demonstrează că ordonatorul principal de credite şi emitentul ordinului de salarizare care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 238/26.04.2023 al DNA au avut în vedere recunoaşterea pentru deţinătorii de titluri executorii a calculării indemnizaţiei fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, inclusiv începând cu 01.01.2018.
Mai mult, prin Decizia definitivă nr. 2420 din 9 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal din dosarul nr. x/2022 s-a anulat în parte Ordinul Procurorului şef al DNA nr. 547/08.12.2018, respectiv prevederile art. 4 şi art. 6 din ordin, obligând DNA la calcularea şi plata drepturilor salariale reprezentând diferenţele rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 şi până la 08.12.2018, recunoscuându-se procurorilor din cadrul DNA calcularea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON pe o perioadă neîntreruptă, de la 01.08.2016 şi în continuare, peste data de 01.01.2018, fără nicio diferenţiere în raport cu prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.
A precizat recurentul că hotărârile judecătoreşti referitoare la salarizarea magistraţilor îi sunt aplicabile, având în vedere că a avut calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, funcţionar public cu statut special, în perioada 06.12.2017-14.05.2018, fiind asimilat, din punct de vedere al salarizării, procurorilor/jduecătorilor cu grad de judecătorii şi aplicându-i-se modul de stabilire şi calculare a salariilor în aceeaşi modalitate cu aceştia.
A făcut recurentul trimitere la cele reţinute în considerentele Deciziei nr. 340 din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti din dosarul nr. x/2020, prin care i-a fost recunoscută recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, luând în considerare majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 07.08.2017 şi până la data de 14.05.2018.
Astfel, în mod arbitrar şi fără a avea niciun drept în acest sens, intimatul-pârât, deşi a fost parte în dosarul nr. x/2020, s-a subrogat în drepturile/atribuţiile instanţelor judecătoreşti şi a interpretat o hotărâre judecătorească definitivă, fără a putea invoca un temei legal în susţinerea acestui demers.
În continuarea recursului, recurentul-reclamant a invocat practică judiciară din dosare similare, vizând alţi ofiţeri de poliţie din cadrul DNA.
Referitor la cele reţinute de prima instanţă, cu referire la faptul că plafonarea a fost prevăzută şi prin Ordinul nr. 547/08.12.2021 contestat în dosarul nr. x/2022, acţiune respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, a precizat recurentul că acţiunea respectiv a vizat anularea art. 4 şi art. 6 din Ordinul nr. 547/2021, care se referă la acordarea VRS începând cu 01.08.2016, şi nu cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani, calculat de la data emiterii acelui ordin. Practic, contestaţia vizând Ordinul nr. 547/2021 nu a vizat stabilirea drepturilor salariale ale sale, ci acordarea VRS începând cu 01.08.2016.
Odată cu cererea de recurs, recurentul-reclamant a depus şi înscrisuri, solicitând administrarea probei cu acestea, respectiv Ordinul Procurorului şef al DNA nr. 238/26.04.2023 privind salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară fără aplicarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551/12.04.2023 privind salarizarea procurorilor fără aplicarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Adresa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 525/C/5466/VI-I/18.04.2023 şi hotărâri judecătoreşti din cauze similare.
4. Apărările formulate
Intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate de recurentul-reclamant şi apărările formulate de intimat, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Potrivit motivului de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul legal se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.
Atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin recurs, recurentul-reclamant a precizat că deţine un titlu executoriu (Decizia definitivă nr. 340/2022 din Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti) prin care s-a decis recalcularea drepturilor salariale cu luarea în considerare a VRS 605,225 pentru perioada 07.08.2017-14.05.2018, astfel încât ordinul de salarizare a fost emis cu nesocotirea titlului executoriu, fiind nelegal.
În soluţionarea acţiunii, instanţa de fond a reţinut că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 nu disting, în sensul că nu exclud norma de la aplicare situaţiilor în care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilit potrivit legii pentru anul 2022 în urma recunoaşterii dreptului prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti. De asemenea, instanţa a mai apreciat că plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din legea menţionată se aplică şi în privinţa drepturilor salariale recunoscute sau stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551/12.04.2023 s-a dispus ca, începând cu 07.12.2018 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform anexei, iar drepturile salariale care sunt superioare se menţin.
De asemenea, prin Ordinul Procurorului Şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 238 din 26 aprilie 2023 s-a stabilit că, începând cu data de 08.12.2018, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul DNA se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, conform anexelor, iar drepturile salariale care sunt superioare acestui calcul se menţin.
În vederea lămuririi unor aspecte privind punerea în aplicare a Ordinului nr. 551/12.04.2023, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Adresa nr. x/2023, prin care a comunicat parchetelor de pe lângă curţile de apel că drepturile salariale ale procurorilor care nu deţin hotărâri judecătoreşti definitive, stabilite prin raportare la VRS de 605,225 RON, se recalculează începând cu 07.12.2018, conform art. 1 din ordin, iar drepturile salariale ale procurorilor care deţin hotărâri judecătoreşti definitive de recalculare şi plată a indemnizaţiei de încadrare prin raportare la VRS de 605,225 RON, începând cu diferite date prevăzute în hotărârile judecătoreşti şi până la data de 31.12.2017, vor fi achitate conform grilelor de salarizare comunicate parchetelor de pe lângă curţile de apel la data de 18.02.2021, iar, începând cu 01.01.2018, potrivit grilelor de salarizare ataşate Ordinului nr. 551/2023.
Astfel, Înalta Curte constată, în raport cu actele anexate recursului, că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte aspectul contestat de recurentul-reclamant, vizând înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, fiind incident motivul de casare invocat de recurentul-reclamant, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul este o cale de atac de reformare, care urmăreşte, aşa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Caracterul nedevolutiv al recursului decurge, pe de o parte, din înseşi motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ce vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, din faptul că, aşa cum precizează art. 492 din C. proc. civ., în faţa instanţei de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor noi.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum şi a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se desprinde concluzia că instanţa supremă se pronunţă exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situaţii de fapt pe deplin stabilită.
Or, în faza procesuală a recursului, la dosar au mai fost depuse de către recurentul-reclamant actele precizate anterior, respectiv Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 551/12.04.2023, Ordinul Procurorului Şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 238 din 26 aprilie 2023 şi Adresa nr. x/2023 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acte care dovedesc că s-a schimbat situaţia de fapt, iar aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere la soluţionarea acţiunii.
Prin urmare, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de modificarea situaţiei de fapt şi pentru respectarea dreptului părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la examinarea criticilor invocate de recurentul-reclamant, inclusiv în raport cu actele depuse la dosar în faza recursului, cu apărările formulate de intimatul-pârât, precum şi în raport cu alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esenţiale, necesare soluţionării acţiunii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 552 din 24 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.