Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.02.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
- anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 2295/07.12.2021, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400/27.12.2021, ambele emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400/27.12.2021 după cum urmează:
- revocarea art. 2 din Ordinul nr. 2295/07.12.2021, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul;
- revocarea art. 4 şi art. 6 din Ordinul nr. 2295/07.12.2021, în sensul recalculării şi plăţii diferenţelor salariate rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01 august 2016 şi nu cu 3 ani anterior datei emiterii ordinului contestat.
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unor noi ordine de salarizare cu eliminarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi cu stabilirea plăţii diferenţelor salariate rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01 august 2016.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 168 din 1 februarie 2023, Curtea a respins excepţiile invocate de pârât (lipsa calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material pentru pretenţiile anterioare datei de 16.02.2019) şi a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Au susţinut recurenţii-reclamanţi, referindu-se la plafonarea drepturilor salariale, că, la momentul elaborării Legii-cadru nr. 153/2017, salariile de încadrare au fost greşit calculate, respectiv coeficientul prevăzut în grila de salarizare a fost calculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON, mult mai mică decât cea rezultată din aplicarea legilor de salarizare succesive, respectiv 605,225 RON, atestat printr-un număr foarte mare de hotărâri judecătoreşti definitive.
Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 limitează/plafonează indemnizaţiile de încadrare la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, exclusiv în situaţia în care devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate (de lege), nu şi în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv acte administrative emise ca urmare a punerii în aplicare a acestor hotărâri definitive, sunt recunoscute şi stabilite anumite majorări salariale, cum este cazul de faţă, VRS 605,225 RON.
Au exemplificat recurenţii hotărâri judecătoreşti prin care inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost obligat să recalculeze şi să acorde indemnizaţiile de încadrare ale reclamanţilor la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 10.03.2017 şi în continuare, cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016. Prin Decizia nr. 561 din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti din dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărâre care este obligatorie pentru pârât, în sensul art. 435 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, au arătat că inclusiv ei deţin un titlu executoriu prin care s-a decis recalcularea drepturilor salariale cu luarea în considerare a VRS 605,225, astfel încât ordinele de salarizare au fost emise cu nesocotirea titlului executoriu obţinut de contestatari, fiind nelegale.
Aproape întreg personalul din justiţie deţine titluri executorii prin care i s-a recalculat salariul prin raportare la această valoare de referinţă sectorială şi s-a creat o discriminare directă între persoanele care au atins şi cele care nu au atins salariul de încadrare prevăzut în lege pentru anul 2022, cu consecinţa lăsării fără efect a hotărârilor judecătoreşti care au recunoscut acordarea dreptului şi în continuare.
Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere argumentele reţinute prin Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, referitoare la caracterul executoriu al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, neputându-se ignora, la efectuarea stabilirii şi plăţii drepturilor salariale, nivelul maxim statuat prin hotărâri judecătoreşti definitive care stabilesc un cuantum şi componente determinate ale drepturilor salariale avute şi cuvenite de drept.
Aşadar, câtă vreme prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a stabilit că la data de 31.12.2017 trebuia aplicat VRS 605,225 RON, iar Legea nr. 153/2017 a fost edictată cu luarea în considerare a unui VRS de 305, este evident că salariul în urma reîncadrării pe noul VRS de 605,225 RON este mai mare decât cel din grila prevăzută pentru 2022, raportat la un VRS de 305 RON.
Art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 limitează/plafonează salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, exclusiv în situaţia în care devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate (de lege), deci nu şi în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti definitive sunt recunoscute şi stabilite anumite majorări salariale. Calcularea drepturilor salariale cu VRS 605,225 RON reprezintă o corecţie salarială, nicidecum o creştere, astfel încât să fie incidente dispoziţiile art. 38 alin. (6) din legea menţionată, iar, dacă totuşi ar fi considerată o creştere, se datorează unor hotărâri judecătoreşti, nu voinţei legiuitorului, astfel încât să fie impusă plafonarea stabilită de acesta.
Au reiterat recurenţii faptul că există hotărâri judecătoreşti prin care s-a înlăturat pentru viitor plafonarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, respectiv sentinţa nr. 220 din 7 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti din dosarul nr. x/2022 şi sentinţa nr. 34 din 13 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios amdinistrativ şi fiscal din dosarul nr. x/2022.
Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor legale incidente şi cu privire la excepţia prescripţiei.
Conform Ordinului nr. 2295/07.12.2021, începând cu 01.08.2016 procurorii se salarizează având în vedere o valoare de referinţă sectorială 605,225 RON, ceea ce echivalează cu recunoaşterea voluntară a dreptului, cauză de întrerupere a termenului de prescripţie. Astfel, recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie este o manifestare unilaterală de voinţă, care provine de la cel ce beneficiază de efectele prescripţiei, în cazul de faţă, debitor, deoarece această manifestare de voinţă produce efecte juridice, prin aceea că şterge prescripţia şi face să curgă o nouă prescripţie.
De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut, în cauza Glencore Cereales Frace împotriva Etablissement national des produits de l’agriculture et de la mer, că "(...) urmare a deciziilor de recuperare (...), a avut loc o nouă întrerupere a termenului de prescripţie", iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut, în Decizia nr. 35/2015, că renunţarea, fie expresă, fie tacită, la prescripţia extinctivă are ca efect pierderea pentru totdeanua de către renunţător a dreptului sau a facultăţii de a opune prescripţia în contra reclamaţiei judiciare sau extrajudiciare a titularului dreptului la acţiune".
Prin urmare, prin emiterea Ordinului nr. 2905/07.12.2021 pus în aplicare prin Ordinul nr. 2400/27.12.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a renunţat la împlinirea termenului de prescripţie, respectiv art. 2510 din C. civ.
Referitor la acutalizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii penalizatoare, au apreciat recurenţii că, prin actualizarea sumei debitului, se realizează o reparaţie parţială prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens), dar, ca urmare a principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune şi acordarea beneficiului de care au fost lipsiţi (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale penalizatoare.
4. Apărările formulate
Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus, după reţinerea cauzei spre soluţionare, note de şedinţă prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect în raport cu Ordinul nr. 551/12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe fondul recursului, a precizat că nu a renunţat la prescripţia dreptului la acţiune, în cauză, prin Ordinul nr. 2295/2021, intervenind o recunoaştere condiţionată a drepturilor destinatarilor ordinului, în limitele şi cu observarea termenului general de prescripţie extinctivă de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ., text indicat explicit în preambulul ordinului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate de recurenta-reclamantă şi apărările formulate de intimaţi, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Soluţia instanţei de fond a fost criticată de reclamanţi, care au invocat în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. În ceea ce priveşte pct. 6, nemotivarea hotărârii, recurenţii nu au formulat nicio critică aptă a fi încadrată în ipoteza acestui motiv de casare.
Însă, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., argumentele din cererea de recurs formulată de reclamanţi vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor legale incidente cauzei, în contextul reţinerii prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei emiterii ordinului contestat şi a netemeiniciei acţiunii pentru restul pretenţiilor.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis un act general de salarizare, Ordinul nr. 2295/07.12.2021, prin intermediul căruia a stabilit, la art. 1, că, începând cu data de 1 august 2016, categoriile de personal menţionate se salarizează cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, iar la art. 2 că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Instanţa de control judiciar apreciază că soluţia primei instanţe este pronunţată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materia prescripţiei, din perspectiva aspectului dacă reclamanţii deţineau sau nu o hotărârea judecătorească/un titlu executoriu prin care să beneficieze de VRS 605,225 RON.
Astfel, în fundamentarea soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au invocat că ar fi beneficiarii unor hotărâri judecătoreşti executorii prin care să le fi fost recunoscut dreptul la VRS 605,225 RON începând cu o altă dată.
Prima instanţă nu a analizat susţinerile părţilor reclamante prin raportare la normele legale incidente în materie, limitându-se să reţină că ordinul atacat a avut în vedere în mod corect termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani anterior emiterii actului, pentru care se puteau stabili drepturile salariale conform art. 171 Codul muncii, termen care curge de la data emiterii deciziei, 19.12.2021, ceea ce însemană că ordinul are în vedere drepturile VRS în perioada 08.12.2018-09.12.2021. Ca atare, a apreciat că nu poate fi pusă în discuţie întreruperea prescripţiei cu privire la acest drept, constatând că operează termenul de prescripţie de 3 ani stabilit de art. 171 din Codul muncii.
Este de observat că, prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au subliniat faptul că prin Decizia nr. 561 din 28 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti din dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărâre care este obligatorie pentru pârât, în sensul art. 435 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, au subliniat faptul că inclusiv ei deţin un titlu executoriu prin care s-a decis recalcularea drepturilor salariale cu luarea în considerare a VRS 605,225, astfel încât ordinele de salarizare au fost emise cu nesocotirea titlului executoriu obţinut de contestatari, fiind nelegale.
Or, prima instanţă nu a verificat aceste aspecte, impunându-se lămurirea situaţiei de fapt, în raport cu toate susţinerile recurenţilor-reclamanţi.
Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în ceea ce priveşte aspectul privind înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Recursul este o cale de atac de reformare, care urmăreşte, aşa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Caracterul nedevolutiv al recursului decurge, pe de o parte, din înseşi motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ce vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, din faptul că, aşa cum precizează art. 492 din C. proc. civ., în faţa instanţei de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor noi.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum şi a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se desprinde concluzia că instanţa supremă se pronunţă exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situaţii de fapt pe deplin stabilită.
Or, în faza procesuală a recursului, la dosar au mai fost depuse de către intimatul-pârât Ordinul nr. 551/12.04.2023 şi anexele la acesta, faţă de care intimatul a invocat excepţia rămânerii fără obiect, înscrisuri care nu au fost avute în vedere la soluţionarea acţiunii. Acest aspect impune, de asemenea, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de modificarea situaţiei de fapt şi pentru respectarea dreptului părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la examinarea criticilor invocate de recurenţii-reclamanţi, inclusiv în raport cu actele depuse la dosar în faza recursului, cu apărările formulate de intimatul-pârât, precum şi în raport cu alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esenţiale, necesare lămuririi situaţiei de fapt.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. împotriva sentinţei nr. 168 din 1 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.