Şedinţa publică din data de 09 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr. x/2022, la data de 22.11.2022, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutiera Română - ARR Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună:
- anularea autorizaţiilor de transport alternativ având nr. x/08.02.2022 şi nr. x/05.09.2022 eliberate nelegal de Agenţia Teritorială ARR Tulcea societăţii B. S.R.L. Bucureşti, pe adresele punctelor de lucru deschise de aceasta în Com. Nufăru, Judeţul Tulcea şi, respectiv, în Mun. Tulcea;
- anularea autorizaţiei de transport alternativ nr. x/22.02.2022 eliberată nelegal de Agenţia Teritoriala ARR Tulcea societăţii C. S.R.L. Brăila, pe adresa punctului de lucru deschis de aceasta în Mun. Tulcea;
- anularea oricărui act administrativ intern al pârâtei prin care s-a dispus eliberarea de Autorizaţii de transport alternativ pe adresele punctelor de lucru/sediilor secundare ale societăţilor solicitante.
1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 421 din 6 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimată, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că reclamanta solicită anularea autorizaţiei de transport alternativ nr. x/05.09.2022 eliberate de Agenţia Teritorială ARR Tulcea şi, de asemenea, că se judecă în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română – ARR Bucureşti, motivat de faptul că a solicitat retragerea autorizaţiei de transport alternativ nr. x/05.09.2022 emisă de A.R.R. Tulcea, invocând în acest sens prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 49/2019, pârâta A.R.R. Bucureşti refuzând să dea curs plângerii prealabile nr. x/04.10.2022 şi nu a retras autorizaţia în temeiul art. 15 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 49/2019 pentru neîndeplinirea condiţiilor art. 15 alin. (1), respectiv ca operatorii să aibă sediul în jud. Tulcea.
Astfel, având în vedere obiectul cauzei şi prevederile art. 10 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 625/1998, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 49/2019 şi art. 16 alin. (4) din O.U.G. nr. 49/2019 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 273 din 23 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii este reprezentat de anularea unor acte administrative neevaluabile emise de o autoritate teritorială, respectiv Agenţia Teritorială ARR Tulcea, competenţa materială de soluţionare revenind tribunalului întrucât rangul autorităţii la care se referă art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 este rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat şi nu rangul autorităţii chemate în judecată de către reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2022, modificându-şi, în mod succesiv, acţiunea.
Prin ultima cererea modificatoare, depusă la data de 7 martie 2023, reclamanta a solicitat:
- anularea autorizaţiei de transport alternativ având nr. x/05.09.2022 eliberată nelegal de Agenţia Teritorială ARR Tulcea societăţii B. S.R.L. Bucureşti, pe adresa punctului de lucru deschis de aceasta în Mun. Tulcea;
- anularea autorizaţiilor de transport alternativ nr. x/22.02.2022 şi nr. x/10.06.2022 eliberate nelegal de Agenţia Teritoriala ARR Tulcea şi, eventual, de altă Agenţie Teritorială ARR (a doua autorizaţie), societăţii C. S.R.L. Brăila, pe adresa punctului de lucru din Mun. Tulcea;
- anularea oricărui act administrativ intern al pârâtei prin care s-a dispus eliberarea de Autorizaţii de transport alternativ pe adresele punctelor de lucru/sediilor secundare ale societăţilor solicitante.
Înalta Curte reţine că reclamanta a precizat, prin ultima cerere modificatoare, că renunţă la judecarea celui de-al doilea capăt de cerere, întrucât a rămas fără obiect, precum şi la judecarea celui de-al treilea capăt de cerere, cu privire la care se va îndrepta ulterior cu o acţiune separată către Curtea de Apel Constanţa.
Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".
Prin dispoziţiile redate anterior, legiuitorul stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii, şi anume: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice (locale şi judeţene/centrale) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană (Agenţia Teritorială ARR Tulcea), competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, fiind lipsit de relevanţă faptul că reclamanta a formulat cererea în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română ARR - Bucureşti care este o autoritatea publică centrală.
Faptul că pârâtul chemat în judecată de către reclamantă este o autoritate publică centrală şi nu emitentul actului, nu este de natură să schimbe competenţa materială de soluţionare a cauzei, întrucât competenţa materială în soluţionarea cauzei, astfel cum este stabilită prin art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004 se stabileşte în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi nu de rangul autorităţii pârâte chemate în judecată.
Prin urmare, câtă vreme se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană (autorizaţia de transport alternativă nr. x/05.09.2022 eliberată de Agenţia Teritorială ARR Tulcea), competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR Bucureşti, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâta Autoritatea Rutieră Română-ARR Bucureşti, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 09 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.