Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 26 ianuarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi B. - procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acestora la a-i răspunde motivat la solicitările înaintate prin e-mail în data de 25.06.2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 119 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi B. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, raportat la prevederile art. 107 şi 108 C. proc. civ., coroborate cu art. 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004, că, întrucât reclamantul nu are domiciliul în România, devin incidente dispoziţiile de drept internaţional privat, iar conform art. 105 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, în cazul în care instanţele române sunt competente şi nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului Bucureşti sau la Tribunalul municipiului Bucureşti.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5771 din data de 10 noiembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În susţinerea soluţiei adoptate, Tribunalul Bucureşti a argumentat, în esenţă, că primul termen de judecată înaintea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost la data de 24.04.2023, când s-a constatat că procedura este legal îndeplinită şi s-a dispus citarea reclamantului cu obligaţia de a preciza domiciliul şi a dovedi adresa de domiciliu cu copie CI conformă cu originalul, sub sancţiunea suspendării cauzei, fără însă ca la acest termen să fi fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi.
Făcând trimitere la chestiunile dezlegate prin Decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Tribunalul Bucureşti a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Galaţi nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acesteia, nefiind incidentă situaţia de excepţie reglementată de alin. (2) al sus indicatului text normativ.
În subsidiar, Tribunalul Bucureşti a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că obiectul acţiunii este unul nepatrimonial, competenţa materială urmează să se stabilească în raport de rangul autorităţii publice, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind autoritate centrală.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succedă:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că, în cauză, a fost ridicată problema unei prorogări legale de competenţă sui-generis, în raport de momentul invocării excepţiei necompetenţei materiale de către Curtea de Apel Galaţi.
Potrivit art. 131 C. proc. civ. "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
De asemenea, Înalta Curte reţine ca fiind relevante şi aspectele dezlegate prin punctele 64, 65, 71 şi 72 ale Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în care s-a stipulat expres astfel:
"64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.
65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Pe cale de consecinţă, ipoteza relevantă pentru a se reţine incidenţa unei prorogări legale de competenţă sui-generis este cea a neinvocării excepţiei de necompetenţă materială la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţă primei instanţe şi la care au putut pune concluzii.
Or, o astfel de ipoteză este incidentă în cauză, câtă vreme termenul de judecată din data de 24.04.2023 a fost primul în faţa Curţii de Apel Galaţi, iar la acesta instanţa nu a invocat excepţia de necompetenţă materială, deşi a reţinut că procedura era legal îndeplinită. Din cuprinsul încheierii de şedinţă de la respectivul termen de judecată rezultă că s-a acordat termen pentru ca reclamantul să precizeze domiciliul, inclusiv prin depunerea unei fotocopii a cărţii de identitate, precum şi pentru a se comunica notele formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost invocată excepţia litispendenţei.
Înalta Curte observă că ipoteza de excepţie reglementată de prevederile alin. (2) ale art. 131 C. proc. civ. presupune o punere în discuţia părţilor a necesităţii lămuririi chestiunii competenţei prin administrarea unui probatoriu suplimentar, însă, din analiza încheierii de şedinţă din data de 24.04.2023, nu rezultă că motivul avut în vedere de către instanţă pentru stabilirea, în sarcina reclamantului, a obligaţiei de a preciza domiciliul ar fi avut o legătură cu existenţa unor nelămuriri asupra aspectelor relevante din perspectiva competenţei instanţei.
Înalta Curte are în vedere şi faptul că, anterior termenului de judecată antereferit, prin precizările din data de 31.03.2023 reclamantul a arătat expres că are domiciliul în Canada, sens în care a ataşat o copie a paşaportului canadian, iar pe verso-ul încheierii de şedinţă din data de 24.04.2023 a fost realizată o notă, conform căreia nu a mai fost emisă adresă către reclamant (referitoare la obligaţia de a depune precizări) întrucât a fost depusă la dosar cerere cu copie de pe actul de identitate.
În acest context, termenul la care se referă prevederile art. 131 C. proc. civ. a fost, în faţa Curţii de Apel Galaţi, cel din data de 24.04.2023, întrucât părţile au fost legal citate şi din piesele dosarului rezultă că, la respectivul termen, nu au existat impedimente pentru ca acestea să pună concluzii asupra chestiunii stabilirii competenţei instanţei. Cu toate acestea, aspectul necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Galaţi a fost pus în discuţia părţilor abia la termenul de judecată din data de 08.06.2023 şi excepţia a fost admisă prin încheierea de şedinţă din data de 20.06.2023, ulterior primului termen de judecată.
Efectul invocării excepţiei de necompetenţă materială după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. este acela al consolidării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial învestite, prin acoperirea potenţialei necompetenţe a acesteia.
În raport de toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi B., în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.