Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 referitoare la indexarea pensiilor militare de stat şi la plafonarea acestora la nivelul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, respectiv:
- la plata unor despăgubiri egale cu diferenţa dintre valoarea pensiei militare de stat calculată potrivit art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 59/2017 şi pensia stabilită şi achitată conform art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, despăgubirile urmând a fi calculate începând din luna februarie 2020 şi până la acoperirea integrală a prejudiciului şi a fi indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
- la plata unor despăgubiri echivalente cu dobânda legală aferentă diferenţei dintre pensia calculată potrivit art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 59/2017 şi pensia stabilită şi achitată conform art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, începând din luna februarie 2020 şi până ta acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită în favoarea sa o nouă decizie de pensionare, prin care drepturile sale de pensie să fie stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 59/2017;
- la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi pe celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul cererii.
Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) – (5) din Legea nr. 554/2004, a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie, cu precizarea că, în măsura în care până la soluţionarea cauzei Curtea Constituţională se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, a solicitat aplicarea deciziei pronunţate în acest sens.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 489 din 31 mai 2023, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială a M.A.I. şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Suceava a reţinut, în considerarea inclusiv a prevederilor Ordinului MAI nr. 131/2016 şi art. 1 din H.G. nr. 144/2016, că partea reclamantă a invocat vătămarea unor drepturi subiective (dreptul la pensie) prin acte emise de o autoritate publică centrală - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne - în baza unor dispoziţii dintr-o ordonanţă şi în raport de care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, motiv pentru care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă emisă de Guvernul României, ce are calitatea de autoritate publică centrală, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Totodată, faţă de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la domiciliul reclamantului, Tribunalul Suceava a apreciat că aparţine Curţii de Apel Suceava competenţa materială şi teritorială de a judeca prezenta cauză.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 132 din data de 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În susţinerea soluţiei adoptate, Curtea de Apel Suceava a argumentat, în esenţă, în sensul că obiectul principal al litigiului priveşte despăgubiri derivând din stabilirea pensiei militare de serviciu a reclamantului ca efect al plafonării cuantumului acesteia în urma aplicării dispoziţiilor adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017, considerate de reclamant ca fiind contrare Constituţiei, respectiv pârâta are calitatea de autoritate publică cu atribuţii în administrarea sistemului de pensii militare de stat destinate funcţionarilor cu statut special în care s-a încadrat reclamantul, stabilind şi plătind, conform legii, drepturile de pensii.
De asemenea, Curtea de Apel Suceava a avut în vedere natura raportului juridic de asigurări sociale stabilit între reclamantă şi secund-pârâta care a implementat dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017 şi este chemată să răspundă în solidar cu Guvernul pentru vătămarea produsă, precum şi faptul că izvorul acestui raport juridic de pensie se găseşte în fostul raport de serviciu al reclamantului determinând naşterea dreptului la pensia militară de stat de serviciu.
În considerarea acestor elemente, Curtea de Apel a apreciat că, în prezenţa naturii juridice a raportului juridic disputat în cadrul căruia s-au aplicat prevederile ordonanţei de urgenţă considerate neconstituţionale, văzând că, fără a solicita anularea deciziei nr. 205302/20.05.2019 de stabilire a pensiei militare de serviciu, reclamantul contestă, în realitate, efectele respectivei decizii prin care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor ordonanţei, argumentul aplicării normelor de competenţă materială conţinute în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la criteriul rangului autorităţii nu poate fi primit doar pentru raţiunea caracterului central al autorităţilor pârâte, de vreme ce lipseşte premisa necesară a litigiului privitor la un act administrativ.
În opinia Curţii de Apel, în cauza pendinte sunt incidente dispoziţiile cu caracter special conţinute în art. 536 din Codul administrativ care stabilesc că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, norme juridice aflate inclusiv în conexiune cu art. 100 din Legea nr. 223/2015 care dispun că jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, şi art. 101 potrivit căruia Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, norme ce prezintă caracter special derogatoriu faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de obiectul cauzei şi natura raportului juridic dedus judecăţii.
Din analiza cererii de chemare în judecată se reţine că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi, în esenţă, acordarea de despăgubiri egale cu diferenţa dintre valoarea pensiei militare de stat calculată conform formei Legii nr. 223/2015 anterioare adoptării O.U.G. nr. 59/2017 şi pensia stabilită conform prevederilor incidente după adoptarea O.U.G. nr. 59/2017. Pe cale de consecinţă, cererea cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată se încadrează în tipul special de acţiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, temei de drept invocat, de altfel, şi de către reclamant, fără a avea ca obiect nici raportul de serviciu al funcţionarului public, în sensul art. 536 din Codul administrativ, şi nici un litigiu privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii, în sensul art. 100 şi art. 101 din Legea nr. 223/2015.
Regulile de determinare, din ierarhia instanţelor de judecată, a competenţei de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Acest text normativ stabileşte două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei etc., care face obiectul actului administrativ.
Având în vedere şi jurisprudenţa consolidată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de care instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă este datoare să ţină seama (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunţată în cauza Beian contra României, parag. 39 şi 63), dar şi faptul că, în speţă, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, este aplicabil criteriul rangului central al autorităţii publice în raport de care sunt formulate pretenţiile litigioase.
Este adevărat că ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţia României, sens în care reclamantul a şi invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate face abstracţie de faptul că despăgubirile au fost solicitate de reclamant în considerarea demersului întreprins de autoritatea publică centrală (Guvernul României) de a emite această ordonanţă de guvern.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea criteriului rangului autorităţii, se reţine că revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei.
De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza în primă instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Suceava.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.