Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de apel Bucureşti la data de 24 noiembrie 2020 şi ulterior declinată spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi, unde a fost înregistrată cu numărul x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Sănătăţii, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să i se recunoască dreptul său de a desfăşura activităţi de măsurare dozimetrică de arie şi măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie şi radiologie de diagnostic, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la repararea pagubei ce a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i recunoaşte dreptul de a desfăşura activităţi de fizică medicală constând în măsurători dozimetrice de arie şi măsurători dozimetrice clinice. S-a mai solicitat şi obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 149 din 18 octombrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, a respins, în consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 149 din 18 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin decizia nr. 2665 din 17 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 149 din 18 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
5. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 08 septembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2665 din 17 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv desfiinţarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul învederând, în esenţă, refuzul instanţei de recurs de a examina în integralitate şi în totalitate prevederile legislative invocate prin cererea de recurs şi dovezile ce susţin cererea sa privind obligarea pârâtei la eliberarea autorizaţiei de liberă practică pentru profesia de "fizician medical".
Revizuentul a apreciat că acest refuz trebuie analizat şi ca o denegare de dreptate, ca o interdicţie pe care instanţa de recurs o face către acesta de a putea să îşi exercite în mod legal căile de atac împotriva unei proceduri de eliberare a autorizaţiilor de liberă practică prevăzută la art. 1 şi art. 2 din OMS nr. 979/2004, fără ca să poată să conteste nelegalităţile săvârşite în urma acestei proceduri.
Practic, în aceste condiţii, i s-a refuzat contestarea nelegalităţilor săvârşite în cadrul procedurii anterior menţionate, acest aspect fiind circumscris art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în sensul că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra a altceva decât ceea ce s-a cerut, iar pe de altă parte a acordat mai puţin decât s-a cerut.
6. Apărările formulate în cauză
Intimata Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizurii, ca nefondată şi nelegală.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuent pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 – 11, hotărârile pronunţate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 şi pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 – 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).
Aşadar, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menţionat. Alin. (2) prevede, tot limitativ, ipoteze de excepţie, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Cum prezenta revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., condiţiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare sunt analizate prin raportare atât la cerinţele anterior amintite, cât şi la cele specifice, deduse din cazul de revizuire invocat de revizuent.
Înalta Curte reţine că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol.
Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor naţionale, hotărârile instanţei de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţa admite recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reţinut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepţii, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluţionarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competenţă, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecăţii.
Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 2665 din 17 mai 2023, atacată cu revizuire, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant, astfel că această decizie nu s-a pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că sentinţa recurată nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs.
De altfel, din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv se tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, revizuentul fiind nemulţumit de soluţia şi considerentele instanţei, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Prin urmare, raportat la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul şi pentru motive care nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2665 din 17 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2665 din 17 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.