Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2021 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat anularea integrală sau parţială a Hotărârii CNSU nr. 16 din 10 martie 2021 şi a anexelor acesteia, precum şi emiterea unui alt HCNSU care să cuprindă măsuri graduale de combatere a Covid 19, fără limitarea dreptului reclamantului de circulaţie în intervalul orar 22:00 - 5.00 condiţionat de o declaraţie pe proprie răspundere. Fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul A. a formulat, la data de 19 martie 2021, cerere de completare a cererii de chemare în judecată, în contradictoriu doar cu pârâtul Guvernul României, prin care a solicitat anularea şi a Hotărârii de Guvern nr. 293/10.03.2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cât şi anularea Anexelor nr. 1, II şi III ale hotărârii de guvern.
Prin precizarea de acţiune transmisă la data de 22 martie 2021, reclamantul a arătat că solicită anularea pct. 26 din Anexa la HCNSU nr. 16/10.03.2021 referitor la intervalul orar 22 – 06, iar în cazul H.G. nr. 293/2021, solicită anularea pct. 2 al alin. (2) din Anexa 3, prevederi pe care le consideră nelegale şi netemeinice.
Reclamantul A. a formulat, la data de 31 martie 2021, cerere de completare a cererii de chemare în judecată, prin care arată că înţelege să ceară anularea art. 2 indice 1 şi art. 2 indice 2 din H.G. nr. 348/2021 prin care se modifică H.G. nr. 293/2021, atacată iniţial, arătând, totodată, că îşi menţine toate celelalte considerente. A ataşat cererii de completare jurisprudenţă despre care menţionează că face dovada interesului şi că nu este necesară plângerea prealabilă.
La data de 16 martie 2021, B. a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului A., solicitând, în temeiul art. 67 C. proc. civ., admiterea acţiunii şi anularea Hotărârii CNSU nr. 16/10.03.2021 şi anexele acesteia, ca fiind neconstituţională, exagerată şi adoptată fără o analiză pertinentă.
La data de 22 martie 2021, numitul C. a formulat, în temeiul art. 62, 63 şi urm. C. proc. civ., art. 126 alin. (6), art. 52 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 6 pct. 1 CEDO, cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate inexistenţa Hotărârii CNSU nr. 16/10.03.2021, cu obligarea pârâţilor CNSU şi Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.
Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat, la data de 16 aprilie 2021, în temeiul art. 61 alin. (1) şi (3), art. 63 şi urm. C. proc. civ., cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, solicitând instanţei admiterea, în principiu, a cererii de intervenţie accesorie şi respingerea acţiunii reclamantului.
La data de 20 aprilie 2021, Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea, în principiu, a cererii de intervenţie şi respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2021, instanţa, pentru motivele expuse prin acea încheiere, a dispus următoarele: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României cu privire la cererea de anulare a Hotărârii Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă nr. 16/2021; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, invocată de intervenientul principal, ca rămasă fără obiect; a unit cu fondul cauzei următoarele excepţii: excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii având ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 293/2021; excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi pentru lipsa caracterului de act administrativ; excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii prin raportare la cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul C.; excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Guvernul României raportat la cererea de intervenţie accesorie formulată de B.; excepţia lipsei de interes a reclamantului şi excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâtul M.A.I. raportat la acţiunea principală şi excepţia lipsei de interes raportat la cererea de intervenţie principală; excepţiile invocate de intervenientul accesoriu Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul M.A.I, privind lipsa de interes a reclamantului în formularea acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de constatare a inexistenţei unui act administrativ; a respins cererea formulată de intervenientul principal C. privind amendarea numitului D..
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii, excepţii invocate de pârâtul Guvernul României şi de intervenientul accesoriu în interesul pârâtului - Ministerul Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de chemare în judecată şi la cererea de intervenţie accesorie formulată de B., a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a intervenientului în interes propriu C., excepţie invocată de pârâtul Guvernul României, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Guvernul României prin raportare la cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul în interes propriu C., a respins excepţia lipsei de interes, excepţie invocată de intervenienţii în interesul pârâţilor - Ministerul Afacerilor Interne şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de intervenţie principală, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie, excepţie invocată de intervenientul în interesul pârâtului - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la cererea de intervenţie principală, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum fost modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect anularea parţială a HCNSU nr. 16 formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenientul accesoriu B., a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul C., a constatat inexistenţa Hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 16/10.03.2021, a respins de cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Afacerilor Interne, a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, formulată de intervenientul accesoriu Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi a respins cererea formulată de intervenientul în interes propriu C. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 97 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs A., Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă reprezentat de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.
4. Decizia care face obiectul contestaţiei în anulare
Prin decizia nr. 5888 din 07 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, formulată de C.;
- a respins cererea de suspendare a judecăţii formulată de C.;
- a respins excepţia lipsei de interes şi inadmisibilităţii recursului promovat de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
- a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal;
- a constatat rămase fără efect recursurile incidente declarate de Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal;
- a admis recursul declarat de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă reprezentat de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 97/2021 din 28 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa atacată şi a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cererea de intervenţie principală formulată de C., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
5. Contestaţia în anulare formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie în anulare contestatorul C., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
Contestatorul a învederat că, deşi instanţa de recurs a rămas în pronunţare doar asupra cererilor de suspendare şi de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, dintr-o vădită eroare materială, aceasta s-a pronunţat şi asupra excepţiilor invocate de acesta, precum şi asupra recursurilor declarate în cauză.
Prin urmare, în opinia contestatorului, se constată o contradicţie totală între practicaua încheierii de amânare a cauzei şi dispozitivul deciziei contestate, contestaţia în anulare vizând aspecte formale ale judecăţii în recurs, respectiv încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ.
Contestatorul a mai susţinut şi că este îndeplinită şi condiţia ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost adusă la cunoştinţa instanţei de recurs, atunci aceasta nu s-ar mai fi pronunţat pe excepţiile invocate şi pe fondul recursului, aceasta cu atât mai mult cât soluţia s-a pronunţat fără respectarea principiilor contradictorialitătii, oralităţii şi dreptului la apărare, acesta fiind privat până şi de a depune concluzii scrise în cauză.
Totodată, a arătat că accesul liber la justiţie şi implicit dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecţie eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanţiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
6. Apărările formulate în cauză
Intimatul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă reprezentat de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei atacate, ca temeinică şi legală.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare introdusă de contestatorul C., pentru următoarele considerente:
Contestatorul C. a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."
Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.
Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.
Înalta Curte, analizând motivele contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, reţine, sub un prim aspect, că prin aceasta au fost formulate veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate, or, pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de contestator o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestaţia în anulare referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate, astfel că, eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Contestatorul invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată, respectiv modul în care a înţeles instanţa de recurs să aplice principiile fundamentale ale procesului civil în cauză, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 5888 din 07 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.