Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Giurgiu, secţia civilă la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor la pensie, respectiv 12 septembrie 2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023;
- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederilor art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de plt. maj. deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
De asemenea, a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a disp. art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la disp. art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), (4), (5) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 267 din 22 iunie 2023, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei se încadrează în sfera prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât se solicită despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, neavând importanţă care este obiectul ordonanţei vizate, astfel că acţiunea este de competenţa instanţei de contencios administrativ, respectiv a curţii de apel, în raport de rangul autorităţii emitente a ordonanţei de urgenţă şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1734 din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza în vederea soluţionării conflictului de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale - pretenţii constând în contravaloarea unor drepturi de pensie neacordate, iar în acest context, competenţa de soluţionare a cauzei nu revine instanţelor de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 554/2004, ci instanţelor competente să soluţioneze litigii de asigurări sociale, respectiv Tribunalului Giurgiu, Complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, potrivit dispoziţiilor art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti -, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamanta se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Casa de Pensii Sectorială a MAI şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.