Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună următoarele:
1. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei;
3. obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.
În motivare, reclamantul a susţinut că prevederile prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, ordonanţa fiind neconstituţională în ansamblul său.
Reclamantul a susţinut că drepturile sale au fost vătămate prin acest act normativ şi, totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea acestor prevederi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 253 din 17 mai 2023, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a reţinut, în esenţă, că, deşi aparent raportul juridic dedus judecăţii se derulează în limitele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b), f), art. 8 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind implicate în speţă o autoritate publică, ce acţionează în regim de putere publică, şi o persoană fizică, ce invocă vătămarea unui drept prin dispoziţiile unei ordonanţe, cu toate acestea, raportul nu este unul de drept administrativ ci de asigurări sociale, în privinţa căruia legiuitorul a instituit dispoziţii şi jurisdicţie speciale.
În acest sens, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1, art. 100, art. 101 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a apreciat, astfel, că în materia dreptului la pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, legiuitorul a instituit dispoziţii speciale în ceea ce priveşte exercitarea lui şi jurisdicţia instanţelor judecătoreşti.
Pe de altă parte, s-a reţinut că deşi reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă indicarea în cuprinsul acţiunii a acestui temei juridic, fără îndeplinirea condiţiilor de mai sus, adică a existenţei unui raport de drept administrativ.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că prin cererea formulată reclamantul nu a dedus judecăţii un raport de drept administrativ şi deşi a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanţa contestată, acest fapt prin el însuşi nu poate atrage jurisdicţia de drept comun a instanţelor de contencios administrativ, cererea fiind de competenţa completelor specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pe rolul secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Vrancea, cauza a fost înregistrată la data de 23 mai 2023, sub număr x/2023*.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 465 din 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei material procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a reţinut, în esenţă, că, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Galaţi este competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
2.3. Prin sentinţa civilă nr. 2 din 09 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secţia I civilă, a constatat ivit conflictual negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că, faţă de petitul cererii, devin incidente dispoziţiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competenţa aparţine secţiei civile din cadrul tribunalelor.
Invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziţii legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.
În cauză, în spatele excepţiei de neconstituţionalitate invocate, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu a solicitat acordarea de despăgubiri ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal.
De asemenea, simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă aplicabile în cauză nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, câtă vreme excepţiile de neconstituţionalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanţe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.
În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.
În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.
De asemenea, s-a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Nu în ultimul rând, a fost avut în vedere şi cadrul procesual definit de către reclamant, care doreşte să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanţei de urgenţă pretins neconstituţionale, ci şi cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.