Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Brăila – secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. prin reprezentant legal C. din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, au solicitat:
1. Constatarea vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin modificările aduse prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat de către art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, şi repararea prejudiciului;
2. Obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială, nemodificate de art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017, mai exact, obligarea pârâtei ca, pe lângă indexările cu rata medie anuală a inflaţiei aplicate la cuantumul brut al pensiei existent în plată la 31 decembrie al fiecărui an, începând cu 31 decembrie 2017 şi până 31 decembrie 2019 inclusiv, să se mai adauge şi 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu 31 decembrie 2020 şi până la 31 decembrie 2022 inclusiv să se mai adauge 45% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat pe anul anterior, aşa cum prevedea art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma sa iniţială, nemodificată de art. VII, pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017;
3. Obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială, nemodificate de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59 mai exact, obligarea pârâtei ca începând cu 15 septembrie 2017 şi până la zi, să se procedeze la actualizarea cuantumului pensiei la nivelul majorărilor soldei de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor/poliţiştilor în activitate, în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 din Legea nr. 223/2015, aşa cum prevedea art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma sa iniţială, nemodificată de art. VIl, pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, majorări izvorâte din prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice şi al altor acte normative date în acelaşi scop;
4. Obligarea pârâtei ca începând cu data de 13 ianuarie 2023 să le actualizeze soldele de grad în conformitate cu prevederile H.G. nr. 28/2023;
5. Obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obţinute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor solicitate prin petitele II şi III din acţiune, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;
6. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 9 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei şi suspendarea judecăţii cauzei în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, art. 30, art. 95 alin. (1) şi (4), art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 7 alin. (5), art. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 73/1993, art. 101-102, art. 105 din Legea nr. 223/2015, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 152 din 27 iunie 2017, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022, Decizia CCR nr. 50/2022, Decizia CCR nr. 848/2019 şi Decizia CCR nr. 656/2018.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 870 din 27 noiembrie 2023, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a reţinut, în esenţă, că litigiul nu poate fi calificat ca un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015 – prin decizie de revizuire.
Ca urmare, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) şi (3), fiind vorba de contestarea unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de Apel Galaţi.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 14 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia I civilă, a constatat ivit conflictual negativ de competenţă, a suspendat din oficiu procedura şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că, întrucât demersul judiciar al reclamanţilor urmăreşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, litigiul se circumscrie jurisdicţiei asigurărilor sociale în sensul disp. art. 100 din Legea nr. 223/2015, conform cărora "jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel."
Au fost reţinute de asemenea prevederile art. 102 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015 şi ale art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanţii au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Instanţa reţine că, în cauză, cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 şi repararea prejudiciului produs reclamanţilor prin restituirea sumelor de care ar fi beneficiat aceştia, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificări faţă de care reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Aşadar, natura pretenţiilor reclamanţilor este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională, ţinând cont de faptul că însuşi temeiul acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Altfel spus, acţiunea reclamanţilor are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Or, instanţa este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor şi drepturilor reclamantului prin dispoziţii din ordonanţe, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, context în care instanţa subliniază că acesta este obiectul acţiunii judiciare de contencios administrativ.
Împrejurarea că, în ipoteza admiterii cererii, acest aspect influenţează cuantumul pensiei de serviciu este lipsit de relevanţă din moment ce nu recalcularea în sine se solicită, recalculare ce presupune analizarea unor norme specifice, ci se solicită înlăturarea consecinţelor unei ordonanţe de urgenţă, în opinia reclamantului, neconstituţională.
În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate anterior, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamanţilor intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Faţă de temeiul acţiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) -teza I din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă emitentul ordonanţei de urgenţă nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.
Aceasta, întrucât stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuţia părţilor decât de instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului.
Pe cale de consecinţă, nefiind incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei muncii, instanţa, reţinând natura raporturilor juridice deduse judecăţii, apreciază că se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă Curtea de Apel Galaţi, în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A., prin reprezentant legal C. din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.