Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, la data de 18.02.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Alba:
- modificarea alin. (2) al art. 1 din Decizia nr. 33/19.01.2021 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Alba;
- stabilirea/constatarea că mama sa B., decedată la data de 06.04.2004 în localitatea Alba Iulia, în calitate de titular al persecuţiei, a fost strămutată din localitatea Moftinul Mic, judeţul Satu Mare în localitatea Dej, judeţul Cluj şi i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în acest din urmă oraş.
1.2. Prin sentinţa administrativă nr. 552/CAF/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Alba a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţia Socială Alba, pentru modificarea Deciziei nr. 33/19.01.2021.
1.3. Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat, în temeiul prevederilor art. 509 pct. 8 şi următoarele din C. proc. civ., cerere de revizuire ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.12.2022, sub dosar nr. x/2022.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia nr. 113/2023 din 15 februarie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia: a admis cererea de revizuire a sentinţei nr. 552/CAF/23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2021 formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Alba; a anulat sentinţa nr. 552/CAF/23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2021; a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond – Tribunalul Alba.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţia Socială Alba a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât a admis cererea de revizuire fără a ţine cont de faptul că în speţă nu erau întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii, în cele trei litigii la care a făcut referire revizuentul nefiind identitate de părţi.
Astfel, prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat admiterea acestei cereri motivat de faptul că în cazul fraţilor săi, C. şi D., instanţa a pronunţat o soluţie favorabilă în sensul încadrării în calitate de beneficiar al D.L. 118/1990, prin schimbarea încadrării părintelui decedat, titular al persecuţiei, din art. 1 alin. (1) lit. d) – domiciliu obligatoriu în art. 1 alin. (1) lit. e) – strămutare.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, aşa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
În fapt, prin Decizia nr. 33/08.12.2020, s-a stabilit calitatea revizuentului de beneficiar al D.L. nr. 118/1990 republicat la data de 10 decembrie 2020, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) aşa cum a fost modificat prin prevederile L. nr. 232/08 noiembrie 2020.
Prin modificările aduse D.L. nr. 118/1990, respectiv dreptul urmaşilor persoanelor care s-au aflat într-una din situaţiile prevăzute la art. 1 din D.L. nr. 118/1990 de a beneficia de anumite măsuri reparatorii după decesul părinţilor, au fost reglementate în mod distinct situaţia urmaşilor ai căror părinţi au beneficiat de prevederile actului normativ faţă de cei care din diverse motive nu au beneficiat după cum se stipulează la art. 5 alin. (5) şi (6).
Astfel, se poate stabili o singură dată calitatea de persoană persecutată pe motive politice de către regimul comunist instaurat în România cu începere de la data de 6 martie 1945.
Hotărârea nr. 1551/24.10.1991 prin care s-a stabilit pentru părintele decedat B. perioada în care a avut calitatea de persoană persecutată pentru motive politice, este de încadrare în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) - domiciliu obligatoriu, iar această hotărâre a stat la baza stabilirii dreptului reclamantului.
Faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (7) din D.L. nr. 118/1990, numita B. ar fi beneficiat în continuare de indemnizaţia prevăzută de art. 4 pentru încadrarea în prevederile art. 1 lit. d) întrucât, prin hotărârea din data de 13.12.1990, autorul decedat B. a fost încadrată în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din D.L. nr. 118/1990.
Drept urmare, în mod corect comisia pentru aplicarea D.L. nr. 118.1990 a stabilit dreptul reclamantului de a beneficia de prevederile D.L. nr. 118/1990, respectiv art. 1 alin. (1) lit. d) - domiciliu obligatoriu, în cuantum de 50 % din cuantumul de 350 RON/an de persecuţie de care ar fi beneficiat titularul persecuţiei. Mama revizuentului, dacă ar fi fost în viaţă, ar fi beneficiat de indemnizaţia stabilită conform legii pentru perioada de domiciliu obligatoriu, respectiv 350 RON pentru fiecare an de persecuţie.
În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 1551/24.10.1991 de încadrare în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d), acest act administrativ a devenit definitiv prin necontestare în termenul legal, precizând în acest sens că, potrivit legislaţiei în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 1551/24.10.1991 termenul de exercitare a căii de atac era de 15 zile de la comunicarea actului.
Apreciază, astfel, că este inadmisibilă revizuirea prin care, în lipsa oricărui element de noutate, care ar putea fi hotărâri pronunţate de CJUE sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă, se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat.
În conformitate cu Deciziile 55/2000 şi 56/2000 ale Curţii Constituţionale, hotărârile emise anterior datei de 31.07.1997, aşa cum este cea a tatălui petentei, sunt acte administrative cu caracter jurisdicţional, care nu pot fi revizuite de către comisiile de aplicare al D.L. nr. 118/1990 înfiinţate după această dată, or, în speţa de faţă, în cazul în care tatăl petentei ar fi fost în viaţă ar fi beneficiat în continuare de drepturile aferente încadrării în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din decret, iar stabilirea drepturilor pentru reclamant/intimat s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) din D.L. nr. 118/1990, în acelaşi cuantum de care ar fi beneficiat părintele decedat.
Face trimitere la Decizia nr. 8/2012 a ICCJ publicată în M.O. 387/11.06.2012 şi care a devenit obligatorie, aceasta fiind aplicabilă numai pentru situaţiile în care drepturile sunt stabilite ulterior pronunţării şi publicării acesteia, în celelalte cazuri, actele administrative de stabilire a drepturilor devenind definitive prin necontestare în termenul legal.
Susţine că, în acelaşi sens s-a pronunţat instanţa în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Alba şi al Curţii de Apel Alba Iulia, reclamant fiind fratele revizuentului, A..
Pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi casarea sentinţei recurate prin respingerea cererii de revizuire formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
4. Apărările intimatului
Revizuentul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, iar pe fond, solicită respingerea recursului părţii adverse, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.
În motivarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a recursului, arată că sentinţa Tribunalului Alba (care a fost atacată cu revizuire) este definitivă, întrucât a fost pronunţată în temeiul art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 118/1990 modificat prin Legea nr. 232/2020.
Precizează că a contestat decizia nr. 33/19.11.2021 a AJPIS Alba în faţa Tribunalului Alba la data de 18.02.2021, deci, ulterior datei de 08.11.2020, când a intrat în vigoare Legea nr. 232/2020 care a modificat şi completat Decretul-Lege nr. 118/1990.
Chiar dacă în dispozitivul sentinţei nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba se menţionează dreptul la recurs în termen de 15 zile de la comunicare, în opinia intimatului, această cale de atac este contrară prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 118/1990. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, menţiunea greşită din dispozitiv cu privire la exercitarea căii de atac, nu poate constitui un drept pe care legea îl prevede.
Sentinţa nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba este definitivă şi, deşi calea de atac a recursului era prevăzută în dispozitivul acesteia, nu a avut deschisă această cale de atac, deoarece nu era prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 118/1990, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 232/2020, situaţie în care nu poate fi aplicată norma prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, având în vedere că hotărârea revizuită (sentinţa nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba) nu a avut deschisă calea de atac a recursului, nici hotărârea pronunţată în revizuire (decizia nr. 113/15.02.2023 a Curţii de Apel Alba Iulia), nu are deschisă calea de atac a recursului, căci, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, invocată de revizuentul-reclamant A. prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă.
Excepţia inadmisibilităţii căii de atac de faţă a fost invocată în considerarea faptului că, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Astfel, de vreme ce hotărârea revizuită, respectiv sentinţa nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba, nu a avut deschisă calea de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, nici hotărârea pronunţată în revizuire, respectiv decizia nr. 113/2023 din 15.02.2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, nu are deschisă calea de atac a recursului.
Înalta Curte reţine că revizuentul-reclamant A., intimatul din prezentul recurs, a învestit Curtea de Apel Alba Iulia cu o cerere de revizuire, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
Se constată astfel, că intimatul ignoră dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că nu este corect raţionamentul său în privinţa inadmisibilităţii căii de atac a recursului dedus judecăţii în prezenta cauză.
Drept urmare, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului.
II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Alba, deşi întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Prin recurs se critică încălcarea de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin aprecierea asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de acest caz de revizuire. Aşadar, se invocă greşita aplicare a unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar nu celui prevăzut de pct. 8 al acestui articol.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "(1) revizuirea unei hotărâri […] poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
În susţinerea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul A. a arătat că, în urma apariţiei modificărilor Decretului-Lege nr. 118/1990, republicat, care îi conferă unele drepturi după mama decedată, atât el, cât şi fratele său C. şi sora sa D., au acţionat în instanţă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială din Alba şi din Cluj, având acelaşi temei legal, aceleaşi dovezi, aceeaşi persoană titular al persecuţiei (mama lor) şi solicitând instanţelor să se pronunţe pe aceleaşi solicitări.
În prezent, raportat la persecuţiile politice aplicate aceleiaşi persoane (mama lor), există trei hotărâri definitive, în două dintre ele (cea a fratelui şi a surorii) stabilindu-se că mama acestora a fost şi strămutată, fiind incidente prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) şi e) din Decretul-Lege nr. 118/1990, iar în cazul său s-a stabilit că mama nu a fost strămutată, ci a avut fixat numai domiciliu obligatoriu, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Astfel, în cazul fratelui său C., Tribunalul Alba s-a pronunţat la data de 31.03.2021 în dosarul nr. x/2021, stabilind că mama acestuia a fost şi strămutată, hotărârea având putere de lucru judecat, iar în cazul surorii sale D., urmare admiterii cererii de revizuire formulată de aceasta, prin sentinţa civilă nr. 2667/10.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Cluj a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatând că mama acesteia a fost strămutată, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu.
În cazul său, sentinţa pe care a obţinut-o este contradictorie celor obţinute de fraţii săi, deşi toţi trei sunt moştenitorii aceleiaşi persoane persecutate, mama lor decedată, trebuind să beneficieze de aceleaşi drepturi prevăzute de Decretului-Lege nr. 118/1990, modificat în 2020; indemnizaţia pe care o primeşte în baza deciziei AJPIS Alba, contestată în procesul în care a obţinut sentinţa contrară celorlalţi fraţi, este numai pentru stabilirea domiciliului obligatoriu – 175 RON/an de persecuţie şi nu cea pentru strămutare – 350 RON/an de persecuţie, pe care o primesc fraţii săi.
Prin decizia recurată în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este admisibilă, revizuentul-reclamant A. fiind îndreptăţit la reevaluarea situaţiei sale judiciare, în acord cu decizia pronunţată în dosarul nr. x/2022, în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că:
"În acest sens, în literatura de specialitate întemeiată pe noua reglementare procesuală, s-a arătat că revizuirea pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă şi atunci când contrarietatea există numai între considerentele hotărârilor, iar nu neapărat între dispozitivele acestora, câtă vreme prin art. 461 alin. (2) C. proc. civ. s-a recunoscut posibilitatea atacării doar a considerentelor, ceea ce înseamnă că şi revizuirea poate fi folosită pentru a înlătura autoritatea de lucru judecat a altor considerente.
Din actuala fizionomie a motivului de revizuire rezultă că nu mai este prevăzută drept condiţie de admisibilitate pronunţarea hotărârilor potrivnice în aceleaşi pricini, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, însă situaţia trebuie privită nuanţat.
Astfel, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat deja anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente şi această judecată fiind deja făcută, să nu mai poată fi contrazisă.
Este vorba de situaţia când, pe calea revizuirii se valorifică efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, adică invocarea acelor aspecte dezlegate aterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii sau evitarea contrazicerilor între aşa numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conţin intrinsec soluţii), în acord cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă").
Art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare, atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei a statuat că puterea de lucru judecat, în forma prezumţiei, vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Urmare a noilor modificări în materie, se prevede expres că instanţa de revizuire va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."
Înalta Curte reţine că invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat, respectiv cel invocat de revizuent, presupune, în esenţă, existenţa unor hotărâri definitive contradictorii şi hotărârile potrivnice să fie pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.
De asemenea, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În contextul evidenţiat, se constată că dosarele în raport cu care s-a solicitat revizuirea hotărârii pronunţate în cazul revizuentului-reclamant A. (respectiv a sentinţei nr. 552 din 23.11.2021 a Tribunalului Alba pronunţată în dosarul nr. x/2021), sunt următoarele:
1. dosarul în care a fost obţinută prima hotărâre de C., fratele revizuentului, respectiv dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Alba în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 159/31.03.2021, definitivă prin decizia nr. 895/2021 din 4.10.2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul;
2. dosarul în care a fost obţinută a doua hotărâre de D., sora revizuentului care la rândul său a folosit calea revizuirii hotărârii pronunţate în ceea ce o priveşte, respectiv revizuirea sentinţei civile nr. 1596/04.06.2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021; în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de revizuire formulată de sora revizuentului, a casat sentinţa acesteia nr. 1596/2021 şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Cluj; în dosarul nr. x/2022, format în rejudecare, Tribunalul Cluj a pronunţat sentinţa civilă nr. 2667/2022 din 10.11.2022, prin care a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de sora revizuentului.
În raport cu chestiunile litigioase deduse judecăţii în pricinile mai sus evidenţiate, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire nu a motivat pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat invocată de revizuentul-reclamant, pentru a se putea aprecia asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Se observă astfel, că, după ce a concluzionat că cererea de revizuire este admisibilă, instanţa de revizuire a considerat că revizuentul este îndreptăţit la reevaluarea situaţiei sale judiciare, în acord cu decizia pronunţată în dosarul nr. x/2022. Or, acest dosar care s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia se referă la o altă cerere de revizuire formulată de sora revizuentului, şi nu la vreunul dintre dosarele în raport cu care s-a invocat existenţa hotărârilor potrivnice, respectiv dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Alba şi dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Cluj.
Împrejurarea că o altă cerere de revizuire similară a fost admisă într-un alt dosar, nu înseamnă că acesta este aspectul care se impune cu putere de lucru judecat în dosarul în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire se solicită de către reclamant.
În mod evident, din conţinutul considerentelor deciziei recurate rezultă că instanţa de revizuire face doar ample consideraţii pur teoretice asupra cazului de revizuire analizat, fără să arate starea de fapt reţinută cu caracter definitiv şi care se impune cu putere de lucru judecat prin sentinţa reper, nu se observă ce anume a solicitat reclamantul prin cererea de chemare în judecată în dosarul său nr. x/2021 şi ce are de făcut instanţa de casare.
În contextul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind nesocotite şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care cuprinde, pe lângă cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, şi încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum ar fi principiul dreptului la un proces echitabil, principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, etc., principii fundamentale ale procesului civil, pe care judecătorul are îndatorirea să le respecte el însuşi.
Înalta Curte apreciază că neregula de ordin procedural expusă anterior nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii instanţei de revizuire şi reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe, în ceea ce priveşte cererea de revizuire a sentinţei nr. 552/CAF/23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2021.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să caseze sentinţa recurată şi să trimită cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului.
Admite recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Alba împotriva deciziei nr. 113/2023 din 15 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024.