Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a MAI, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună următoarele:
1. să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei;
2. obligarea pârâtului Guvernul României la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile de asigurări sociale - pensie neîncasate ca urmare a modificării art. 60 din Legea 223/2015 prin O.U.G. nr. 57/2017, la care ar fi avut dreptul în raport de majorările soldelor începând cu data de 15.09.2017;
3. obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.
Reclamantul a susţinut că prevederile art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, ordonanţa fiind neconstituţională în ansamblul său. A solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea acestor prevederi.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 15 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Vrancea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că, prin cererea formulată, reclamantul nu a dedus judecăţii un raport de drept administrativ şi, deşi a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanţa contestată, acest fapt prin el însuşi nu poate atrage jurisdicţia de drept comun a instanţelor de contencios administrativ, cererea fiind de competenţa completelor specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secţia I Civilă
Prin sentinţa nr. 477 din data de 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 9 şi 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
2.3 Hotărârea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 323 din data de 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secţia I Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri ce derivă din pensie, potrivit legislaţiei în vigoare funcţionează instanţe/secţii de specialitate, competenţa instanţelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 care nu este aplicabil în cauză sau prin formularea acţiunii în contradictoriu şi cu Guvernul României.
A apreciat curtea de apel că, pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ, ar trebui ca raportul să fie unul de drept administrativ, şi nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în speţa de faţă, în privinţa căreia legiuitorul a instituit o jurisdicţie specială.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, aşa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, este nemulţumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat de art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Aşadar, Înalta Curte reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităţilor la repararea prejudiciului, astfel că, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.) faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind, prin urmare, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.