Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună următoarele:
1. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei,
2. obligarea paratei la actualizarea pensiei,
3. obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.
În motivare, reclamanta a susţinut că prevederile prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, ordonanţa fiind neconstituţională în ansamblul său. Reclamanta a susţinut că drepturile sale au fost vătămate prin acest act normativ şi, totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la analizarea neconstituţionalităţii acestor prevederi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 314 din 12 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Vrancea – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I a Tribunalului Vrancea – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că, prin cererea formulată, reclamantul nu a dedus judecăţii un raport de drept administrativ şi, deşi a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile produse prin ordonanţa contestată, acest fapt prin el însuşi nu poate atrage jurisdicţia de drept comun a instanţelor de contencios administrativ, cererea fiind de competenţa completelor specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea – secţia I Civilă
Prin sentinţa nr. 513 din data de 25 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 9 şi 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
2.3 Hotărârea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 287 din data de 27 noiembrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secţia I Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că demersul judiciar al reclamantei urmăreşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel că litigiul se circumscrie jurisdicţiei asigurărilor sociale în sensul dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, conform cărora "jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.".
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.
Aşadar, natura pretenţiilor reclamantei este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională, ţinând cont de faptul că însuşi temeiul acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Altfel spus, acţiunea reclamantei are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantei are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra dreptului legitim al acesteia la pensie şi sunt apreciate de către reclamantă vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamantei intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Cererea reclamantei prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de Guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea sumelor solicitate cu rata inflaţiei reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017, în executarea cărora Casa de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.
Faţă de temeiul acţiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă emitentul ordonanţei de urgenţă nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.
Aceasta întrucât stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuţia părţilor decât de instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului.
În consecinţă, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă Curtea de Apel Galaţi, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamanta.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.