Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2023, reclamantul A. prin care a chemat în judecată pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
1. Efectuarea de către pârât a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, avându-se în vedere suma reprezentând majorarea salariului de funcţie (fără includerea de sporuri şi ale adaosuri), de care a beneficiat la data deschiderii dreptului la pensie, după cum urmează:
- începând cu data de 01.02.2017, la suma de 1450, sumă stabilită în baza H.G. nr. 1/2017.
Începând cu data de 01.02.2017 a intrat în vigoare H.G. nr. 1 din 6 ianuarie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe gară garantat în plată care la art. 1 prevede că: "începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.450 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 RON/oră."
- începând cu data de 01.01.2018, la suma de 1900, sumă stabilită în baza H.G. nr. 846/2017.
Prin Hotărârea nr. 846/2017 se stabileşte că "începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră."
- începând cu data de 01.01.2018 majorarea cu 25%, prevăzută la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Art. 38 din Legea nr. 153/2017 stabileşte că:
(3) Începând cu data de f ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:
a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şl cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Relevant în cauză este şi art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2017 care stipulează că: Pentru personalul plătit din fonduri publice, cuantumul salariului de bază/soldei de funcţie/salariului de funcţie se stabileşte în conformitate cu prevederile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 846/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, după aplicarea procentului de majorare de 25% prevăzut la an. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
2. plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie şi dobânda legală, începând cu data de 01.02.2017 până la data plătii efective a drepturilor;
3. De asemenea, în temeiul art. 29 alin. (1) si 3 din Legea nr. 47/1992, reclamantul a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale a României cu exceptia de neconstituţionalitate a art. pct. 11-14. 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative. publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5). an. 16 alin. (1). art. 44 alin. (1) si 2. art. 56 alin. (2). art. 61 alin. (1). art. 115 alin. (4) şi (6). art. 124 alin. (3). art. 139 alin. f. art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 296 din 16 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, nefiind incidente normele speciale de competenţă în material jurisdicţiei asigurărilor sociale şi având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecăţii, se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 817 din data de 25 septembrie 2023, Tribunalul Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscala a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 9 şi 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
2.3 Hotărârea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 618 din data de 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că obiectul principal al cauzei îl constituie obligarea pârâtei la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, bazată pe un raport juridic de asigurări sociale.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.
Aşadar, natura pretenţiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională, ţinând cont de faptul că însuşi temeiul acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Altfel spus, acţiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de Guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea sumelor solicitate cu rata inflaţiei, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziţiile ordonanţei Guvernului, în executarea cărora Casa de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.
Faţă de temeiul acţiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă emitentul ordonanţei de urgenţă nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.
Aceasta întrucât stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuţia părţilor decât de instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului.
În consecinţă, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.