Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Investiţii S.A., a solicitat anularea deciziei de reziliere a Contractului de lucrări nr. x/22.11.2018 privind obiectivul de investiţii "Reabilitare, modernizare, extindere şi dotare Centru cultural de Tineret în loc. Cumpăna, Jud. Constanţa" încheiat între Compania Naţională de Investiţii în calitate de Achizitor şi A. S.A. în calitate de Executant, Lider de contract, comunicată prin notificarea CNI S.A. nr. 36230/08.07.2022 înregistrată la A. cu nr. x/15.07.2022, având în vedere că nu se poate reţine culpa executantului, nefiind astfel îndeplinite condiţiile contractuale şi legale pentru rezilierea contractului, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării CNI S.A. la prelungirea termenului Contractului de lucrări nr. x/22.11.2018, în vederea finalizării obiectului acestuia, să se constate că prezentul raport juridic nu este supus sancţiunilor pactului comisoriu invocat prin Notificarea de reziliere din data de 08.07.2022, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate stabilite de art. 1553 din noul C. civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 506.736,97 RON, valoare ce reprezintă: lucrări împrejmuire exterioară: 146.683,96 RON; lucrări executate conform documentaţiei modificate de proiectant: 96.290,76 RON; actualizare situaţii de lucrări executate: 52.727,00 RON; profit preliminat 10% rest de executat din valoarea de 2.110.352,52 RON: 211.035,25 RON.
Prin încheierea nr. 117/CA/11.08.2022, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând natura civilă a pricinii, având în vedere atât obiectul cererii, cât şi calitatea părţilor, în considerarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora este atrasă competenţa funcţională a unui complet al instanţei civile de drept comun, reţinând natura litigiului ca fiind civilă, a dispus înaintarea dosarului către secţia a II-a Civilă a Tribunalului Constanţa.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a-II-a civilă, la data de 11.08.2022, sub nr. x/2022*.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia a-II-a civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1059 din data de 12 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a-II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că părţile au prevăzut la art. 16.2 din Condiţiile Generale ale contractului de proiectare şi execuţie lucrări o clauză atributivă de competenţă, potrivit căreia litigiile dintre părţi vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti a căror competenţă teritorială va fi stabilită prin raportare la sediul achizitorului, respectiv sediul pârâtei din prezenta cauză.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 6471 din data de 7 decembrie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ., rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.
Deşi prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta Compania Naţională de Investiţii S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, la primul termen de judecată, cel din data de 19.01.2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă nu s-a pronunţat asupra competenţei instanţei, ci a rămas în pronunţare asupra cererii de suspendare a judecaţii cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, cerere formulată de pârâta CNI S.A., acţionând ca şi când s-ar fi considerat deja competentă, dispunând prin încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023 supendarea judecaţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Potrivit art. 131 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată): "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de faţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la data de 11.08.2022 sub nr. x/2022*.
Pârâta Compania Naţională de Investiţii S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa şi excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de pârâta CNI S.A. şi, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a supendat judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 74/24.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi în dosarul nr. x/2022, între altele, instanţa a casat încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 şi a trimis cauza Tribunalului Constanţa în vederea continuării judecăţii.
Se reţine, astfel, că, deşi prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta Compania Naţională de Investiţii S.A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, la primul termen de judecată, cel din data de 19.01.2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă nu s-a pronunţat asupra competenţei instanţei, ci a rămas în pronunţare asupra cererii de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, cerere formulată de pârâta CNI S.A., acţionând ca şi când s-ar fi considerat deja competentă, dispunând prin încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023 supendarea judecaţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Se observă că Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă s-a pronunţat asupra competenţei instanţei la al doilea termen de judecată, cel din data de 12.10.2023, fără ca, la termenul de judecată din data de 19.01.2023, judecătorul cauzei să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, fără să pună în discuţia părţilor chestiunea competenţei instanţei, în condiţiile în care nu erau necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei instanţei, nefiind respectate dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ.
Efectele neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competenţă, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.
65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost soluţionată de Tribunalul Constanţa – secţia a II-a Civilă cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 din C. proc. civ., rămânând astfel competentă a judeca pricina.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe A. S.A., în contradictoriu cu Compania Naţională de Investiţii S.A., în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A. S.A., în contradictoriu cu Compania Naţională de Investiţii S.A., în favoarea Tribunalului Constanţa – secţia a II-a Civilă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.