Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor si Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să dispună obligarea acestora la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 sume actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare.
În motivare, reclamantul a adus argumente pentru neconstituţionalitatea textului de lege care a stat la baza reţinerii, apreciind că aceasta are caracter nejustificat.
Se mai susţine de reclamant că a fost prejudiciat prin aplicarea acestui act normativ cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1298 din data de 7 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a completului de judecată specializat în soluţionarea cauzeilor de litigii de muncă şi asigurări sociale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 şi 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul acţiunii şi la motivele de fapt şi de drept care susţin pretenţiile deduse judecăţii.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 243 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că finalitatea urmărită de reclamant prin prezentul demers judiciar este acea de a obţine restituirea unor sume reţinute in temeiul dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 si 13 din O.U.G. nr. 130/2021 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, contribuţii ce sunt incluse în mod expres, prin dispoziţiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în categoria creanţelor fiscale principale.
Întrucât sumele solicitate reprezintă creanţe fiscale, a apreciat instanţa că devin aplicabile prevederile materiale şi procedurale din materie fiscală, iar simpla chemare în judecată a unei autorităţi publice centrale nu poate atrage competenţa materială a secţiei de contencios administrativ a Curţii de apel, câtă vreme, raportat la obiectul litigiului în cauză, este aplicabil criteriul valoric, şi nu cel al rangului autorităţii.
2.3 Hotărârea Tribunalului Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 759 din data de 24 noiembrie 2023, Tribunalul Iaşi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că reclamantul invocă vătămarea adusă printr-o Ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate publică centrală, iar competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice, în acest sens fiind şi concluziile Minutei din 16.10.2023 a Întâlnirii judecătorilor din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamantul urmăreşte recuperarea sumei plătite din pensia sa începând cu luna ianuarie 2022 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale aferente, sumă ce a fost reţinută potrivit art. 153 alin. (1) lit. f) şi art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, introduse de punctele 11 şi 13 ale art. XXIV din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Natura pretenţiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională. Altfel spus, acţiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de Guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea sumelor solicitate cu rata inflaţiei reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021, în executarea cărora Casa de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.
Faţă de obiectul acţiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă emitentul ordonanţei de urgenţă nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.
Aceasta întrucât stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuţia părţilor decât de instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului.
În consecinţă, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă Curtea de Apel Iaşi, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finantelor prin A.J.F.P. Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finantelor prin A.J.F.P. Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.