Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data 27.07.2021, sub nr. x/2021 reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea parţială a actului atacat până la soluţionarea definitivă a cauzei, a termenului de punere în aplicare a măsurii nr. 9 - Servicii juridice de consultanţă, dispusă prin Decizia Curţii de Conturi nr. 04/10.05.2021 şi parţial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021 şi a încheierii nr. 13/12.07.2021, precum şi anularea parţială a Deciziei nr. 04/10.05.2021 emisă de pârâtă, respectiv a măsurii nr. 9 - Servicii juridice de consultanţă şi parţial a actelor subsecvente referitoare la aceasta măsură: Raportul de Control al Curţii de Conturi - Departamentul IV nr. 746/02.04.2021, precum şi a încheierii nr. 13/12.07.2021. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cerere, a invocat a invocat excepţia de neconstituţionalitate a paragrafului 2 de la pct. 218 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014, emis in vederea organizării executării art. 11 alin 2) coroborat cu art. 33 din Legea 94/1992, cu modificările si completările ulterioare, precum şi excepţia de nelegalitate a actului administrativ unilateral, respectiv încheierea nr. 13/12. 07.2021.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din data de 4 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de neconstituţionalitate a, ca inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 4 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate a încheierii nr. 13/12.07.2021, ca inadmisibilă; a respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 4 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea în totalitate a Măsurii II.9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 04/10.05.2021.
Aspectele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă au fost încadrate de aceasta în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material atât în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cauzei cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere dispusă cu privire la excepţia de nelegalitate şi cu privire la fondul cauzei.
Recurenta-reclamantă invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 425(1]) lit. b) C. proc. civ. privind obligaţia notificării respingerilor solicitărilor reclamantei formulate pe parcursul soluţionării cauzei şi nerespectarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului.
În ceea ce priveşte soluţia recurată se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2002, în cauză fiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 26/2012.
Se invocă în concret interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2012 sub aspectul greşitei încadrări a sumelor din care au fost plătite serviciile de consultanţă, interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale faţă de care s-a constat abaterea, respectiv pretinsa nerespectare a dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999 şi a Ordinului MFP nr. 932/2014.
Se susţine că instanţa de fond în lipsa unui probatoriu complet a apreciat nelegal în sensul legalităţii actelor contestate şi sub acest aspect se solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea completării probatoriului inclusiv cu proba cu expertiză de specialitate.
Se solicită în subsidiar casarea şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor contestate ca nelegal emise.
Recurenta-reclamantă a depus acte în susţinerea aspectelor de nelegalitate invocate în recurs.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
În cauză nu poate fi reţinută nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 C. proc. civ. şi art. 22 C. proc. civ.
Instanţa de fond a motivat în fapt şi în drept sentinţa atacată, prin argumentele proprii neputându-se reţine faptul că soluţia de respingere a fost motivată prin preluarea argumentelor expuse de autoritatea pârâtă.
În ceea ce priveşte lipsa de rol activ, Curtea constată că prima instanţă a încuviinţat probele apreciate necesare şi utile soluţionării cauzei, iar în raport de obiect nu s-a considerat a fi utilă administrarea probei cu expertiză.
În cauză Curtea apreciază că nu există motive de casare cu trimitere spre rejudecare în sensul solicitat de recurenta-reclamantă admiterea unei probe cu expertiză, în sensul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte greşita indicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2002 în raport de care s-a constatat neregula, aceasta este o eroare materială în cauză prima instanţă verificând legalitatea actelor contestate în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 26/2012 – act normativ emis pentru o utilizare judicioasă a fondurilor publice.
Curtea nu va reţine ca fondat aspectul de nelegalitate care priveşte faptul că serviciile de asistenţă juridică contractate au fost plătite din fondurile proprii ale societăţii reclamante şi nu din fondurile publice.
Pentru acest motiv invocat şi în faţa primei instanţe recurenta-reclamantă a susţinut anularea măsurilor de la pct. 119 din Decizia nr. 4/2021, măsuri care privesc plăţile efectuate fără bază legală în sumă de 490.000 RON (fără TVA) reprezentând contravaloarea servicii de asistenţă juridică angajaţi fără aprobare AGA.
În mod corect prima instanţă a apreciat că nu poate fi înlăturată neregula pe motiv că plata serviciilor juridice achiziţionate s-a făcut din fondurile proprii ale societăţii reclamante.
În mod corect s-a apreciat că dispoziţiile O.U.G. nr. 26/2002 nu cuprind reguli diferite de achiziţionare a serviciilor juridice în funcţie de natura fondurilor din care urmează să se realizeze plata.
În raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012 reclamanta-recurentă ca societate pe acţiuni, cu capital de stat, aflate sub autoritatea Ministerului Economiei poate forma obiectul verificării modului de achiziţionare a serviciilor juridice indiferent de sursa fondurilor privind plata efectuării efectivă a acestora.
Instanţa de fond a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, cu modificările ulterioare, raportate Ia art. art. 1 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012, reţinând că pentru achiziţionarea serviciilor juridice, A. S.A. trebuia să obţină aprobarea ordonatorului principal de credite coordonator, Ministerul Economiei, care avea obligaţia de a utiliza fondurile publice în condiţii de legalitate, în legătură cu obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea societăţii cu capital integral de stat.
Curtea nu va reţine aspectul de nelegalitate invocat cu privire la pretinsa menţinere a criticilor vizând respectarea procedurii de emitere a încheierii nr. 13/2021 şi a motivării respingerii contestaţiei nr. 450/2021.
Prima instanţă a înlăturat motivat susţinerile vizând pretinsele nelegalităţii legate de stabilirea situaţiei premisă constatării neregulii legate de verificarea contractului nr. x/2012 constatări apreciate ca fiind legale.
Astfel, s-au reţinut următoarele aspecte.
"Nerespectarea termenului de 45 de zile de soluţionare a contestaţiei prevăzută de pct. 218", instanţa de fond a reţinut că în realitate criticile formulate pun în discuţie reglementarea legală cuprinsă în R.O.D.A.S., iar acestea nu pot fi valorificate în cadrul procesual dat întrucât prin cererea introductivă instanţa nu a fost învestită şi cu analizarea legalităţii dispoziţiilor pretins vătămătoare. Pe de altă parte, instanţa a constatat că pct. 218 din R.O.D.A.S. menţionează în mod expres că termenul de 45 de zile de soluţionare a contestaţiei nu este un termen de decădere, pe cale de consecinţă s-a reţinut ca nu este lovit de nulitate actul emis cu depăşirea acestui termen;
"Nerespectarea perioadei de verificare, aprobata prin Hotărârea Plenului 656/17.12.2019" - instanţa de fond a avut în vedere faptul că prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 656/17.12.2019 a fost aprobat programul de activitate al instituţiei pentru anul 2020. în ceea ce priveşte acţiunea de control derulată la A. S.A., aceasta a continuat şi în anul 2021, fiind aprobată de Plenul Curţii de Conturi prin Hotărârea Plenului nr. 655/29.12.2021, context în care entitatea a fost notificată cu privire la continuarea verificărilor;
"Lipsa aprobării extinderii perioadei verificate " aceste susţineri au fost înlăturate întrucât la dosar s-a depus în cadrul probei cu înscrisuri, Nota nr. IV/40.193/09.03.2021, certificată conform cu originalul, prin care Şeful Departamentului IV a avizat extinderea perioadei supuse verificării (2017-2019) pentru toata perioada (2012-2019) în ceea ce priveşte încheierea şi derularea contractului de asistenţă juridică nr. x/2012;
În ceea ce priveşte "lipsa delegaţiilor prevăzute la pct. 52 din R.O.D.A.S."
- instanţa de fond a avut în vedere că respectivele delegaţii au fost menţionate inclusiv în Raportul de control nr. x/02.04.2021 (delegaţiile nr. IV/40.821/20.10.2020, nr. IV/40.822/20.10.2020, nr. IV/40.075/26.01.2021, nr. IV/40.076/26.01.2021, nr. IV/40.213/18.03.2021, nr. IV/40.214/18.03.2021). Instanţa de fond a constatat în mod corect din analiza documentaţiei care a stat la baza emiterii actului, faptul că auditorii au avut emise delegaţii;
In mod corect instanţa de fond a înlăturat susţinerile reclamantei potrivit cărora "verificarea contractului nr. x/29.11.2012 s-a realizat şi în cadrul unor controale anterioare, fără a se identifica nicio neregularitate", având în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat ca încheierea şi derularea contractului de asistenţă juridică indicat a făcut efectiv obiectul vreunui control.
Curtea constată că instanţa de fond a indicat motivele pentru care a înlăturat apărările reclamantei cu privire la acţiunile anterioare de control şi a celor desfăşurate de alte organe de control. Astfel, cu privire la acţiunea efectuată de Corpul de control al primului - ministru, instanţa de fond a constatat ca perioada verificată a fost 01.01.2009 - 31.12.2012, motiv pentru care nu s-a putut reţine ca verificările au privit şi cheltuielile efectuate de societate pentru serviciile juridice prestate în cadrul dosarelor nr. x/2014 şi nr. y/2014, dosare ulterioare perioadei supuse controlului;
"Întocmirea unei note ulterior solicitării contractului nr. x/2012 la reverifîcare" pentru a constata o abatere de la legalitate privind efectuarea de plăţi (aşa cum a fost şi cazul speţei supuse judecăţii) a fost necesar ca auditorii să analizeze angajamentul încheiat (contractul cu toata documentaţia ce a stat la baza încheierii) şi ulterior să decidă dacă plăţile efectuate în perioada supusă verificării au avut sau nu bază legală. La momentul când s-a constatat faptul că abaterea are caracter de continuitate şi provine din trecut, dar şi faptul că a produs pagube şi anterior, s-a solicitat extinderea perioadei supuse verificării, tocmai pentru a ajuta la stabilirea prejudiciului adus companiei de stat şi la reîntregirea veniturilor acesteia.
În ceea ce priveşte apărarea de fond invocată în sensul inexistenţei abaterii deoarece nu era necesară o nouă aprobare AGA şi încheierea unui nou contract deoarece Hot. AGA nr. 13/29.11.2012 are un caracter general, Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 1 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012 în sensul existenţei abaterii contestate. Aceasta deoarece plăţile efectuate de reclamantă pentru serviciile juridice prestate în dosarele x/2014 şi nr. y/2014 nu au avut aprobarea Ministerului Economiei ca ordonator de credite exprimată în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor ca organ de conducere al societăţii.
Din analiza probelor administrate, instanţa de. fond a reţinut, contrar susţinerilor reclamantei, că mandatul acordat de Adunarea Generală a Acţionarilor a vizat strict încheierea contractului de consultanţă, asistenţă şi reprezentare a societăţii în cadrul dosarelor nr. x/2012 şi nr. y/2011, având în vedere că acestea au fost menţionate în nota de necesitate ce a fost supusă dezbaterii A.G.A., potrivit ordinii de zi, doar acestea fiind aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 13/29.11.2012. în aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că pentru prestarea serviciilor de reprezentare în dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2014 era necesară o nouă aprobare A.G.A. şi încheierea unui nou contract.
In mod corect instanţa de fond a înlăturat ca neîntemeiate susţinerile recurentei - reclamante potrivit cărora respingerile repetate exprimate de A.G.A. cu privire Ia solicitarea societăţii de aprobare a încheierii unui contract/act adiţional la contractul nr. x/29.11.2012 pentru reprezentarea în dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2014 au Ia bază împrejurarea că aprobarea prin Hotărârea A.G.A. nr. 13/29.11.2012 are un caracter general, întrucât hotărârea viza strict reprezentarea în dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2011
Existenţa abaterii stabilite în raport de O.U.G. nr. 26/2012 este întărită şi de faptul că prin Ordinul nr. 313/17.03.2015 emis de Ministerul Economiei s-a dat un vot negativ propunerii privind încheierea unui nou contract de asistenţă juridică pentru reprezentare în dosarele nr. x/2014 şi în dosarul nr. x/2014 – filele x.21 dos.recurs.
AGA a respins atât adiţionarea contractului din 29.11.2012 cât şi încheierea unui nou contract de asistenţă juridică în vederea reprezentării în faţa instanţelor judecătoreşti, fiind legală măsura dispusă la pct. 119 din Decizia nr. 4/2021 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a intra în legalitate privind "achiziţia de servicii juridice şi de consultanţă derulate fără aprobarea AGA.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 4 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.