Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:
- actualizarea şi acordarea pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat în forma prevăzută de aceasta la data punerii in vigoare, deoarece s-a produs eliminarea actualizării pensiilor militare prin ordonanţa de urgenţă dată de guvern, deşi exista o lege în vigoare, luând ca bază de calcul veniturile brute realizate în lunile mai- octombrie 2005, actualizate, la data de 1.01.2023, când au fost mărite salariile de funcţie ale poliţiştilor în activitate şi solda de grad.
- obligarea la plata diferenţelor de venituri de la data 4.08.2017, când a fost dată ordonanţa de urgenţă şi până la data când se va face actualizarea care a fost eliminată prin ordonanţă de urgenţă dată de guvern şi nu prin lege dată de parlament, precum şi penalităţile aferente.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În secundar, a invocat excepţia de neconstituţionalitate privind eliminarea actualizării pensiilor militare prin ordonanţă de urgenţă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 136 din data de 15.06.2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, trimiţând dosarul acestei instanţe spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, întrucât obiectul acţiunii nu poate fi constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă, iar acesta nu constă în obligarea autorităţii publice centrale să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, ci este reprezentat de despăgubiri solicitate pentru repararea unui prejudiciu rezultat în urma executării, de către o altă autoritate prevăzută de lege a stabili cuantumul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat, a dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, competenţa materială nu revine curţii de apel.
Dacă voinţa legiuitorului ar fi fost ca acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluţionate de secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în considerarea calităţii procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menţionat expres competenţa acestei instanţe.
Se observă însă că art. 9 alin. (1) şi (2) face referire la "instanţa de contencios administrativ", care reprezintă, conform art. 2 alin. (1) lit. g), "Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale". Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanţa de contencios administrativ competentă", ceea ce înseamnă că nu emitentul ordonanţei considerate neconstituţionale este acela care atrage competenţa materială, ci criteriile stabilite în art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel a adăugat acestor argumente şi criteriul valoric aplicabil prin raportare la obiectul acţiunii în despăgubiri.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1564 din data de 6 decembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, în favoarea Curţii de Apel Constanţa; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre,Tribunalul Constanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, acesta având calitatea de autoritate publică centrală.
Astfel, în raport de natura juridică a litigiului şi de obiectul concret al învestirii instanţei prin cererea principală formulată, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. şi ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte (Guvernul României) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.
În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar, reclamantul având domiciliul în jud. Tulcea, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2024.