Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2024

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

1. Prin sentinţa penală nr. 373 din 12 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a dispus următoarele:

Cu unanimitate:

I. În baza art. 396 alin. (1), (6) şi (8) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 1500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu majoritate:

II. În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen., a condamnat pe inculpatul B. , la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 297 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul următoarelor instituţii: Biblioteca Judeţeană "C." şi Centrul pentru Prevenirea, Evaluarea şi Consiliere Antidrog Dolj, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni, ale nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse pe durata termenului de supraveghere.

A pus în vedere inculpatului prevederile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj şi a obligat inculpatul B. la plata sumei de 315.850 RON, către partea civilă, cu titlu de prejudiciu material.

S-a menţinut măsura asigurătorie dispusă faţă de inculpatul B. prin ordonanţa nr. 24/P/2015 din data de 25 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 315.850 RON.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpatul B. la plata sumei de 1500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 360 RON, au rămas în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

II. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, nr. 24/P/2015 din 12 aprilie 2021, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că, la data de 05.06.2015, în calitate de preşedinte al D., a intervenit pe lângă directorul AJPIS Dolj, inculpatul B., simpatizant şi militant D., folosindu-şi influenţa şi autoritatea ce decurgeau din calitatea de preşedinte al Organizaţiei Dolj a D., pentru a-1 capacita pe director să se implice în soluţionarea problemelor beneficiarilor de ajutor social, lucru pe care acesta l-a făcut prin încălcarea legii, în scopul de a obţine, în mod necuvenit pentru sine, D. şi E., primarul comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj, sprijinul electoral al unor beneficiari de ajutor social din comuna Bratovoeşti şi de a le procura acestora, tot în mod necuvenit, un folos reprezentat de scutirea lor de a mai restitui unele sume datorate către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Dolj;

- B., pentru săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen., constând în faptul că, în perioada 05-29.06.2015, în calitate de director executiv al AJPIS Dolj, în exercitarea atribuţiilor de serviciu la nivelul AJPIS Dolj, a acţionat, cu ştiinţă, contrar dispoziţiilor legale ce reglementează activitatea acestuia la nivelul instituţiei publice, în privinţa respectării condiţiilor acordării venitului minim garantat (VMG) şi recuperării sumelor plătite necuvenit cu titlu de VMG pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj şi a dispus întocmirea referatului de stornare nr. x/29.06.2015, pe care 1-a aprobat, în baza căruia au fost anulate nelegal debite în cuantum de 315.850 RON în privinţa a 59 de persoane menţionate în procesul-verbal de control nr. x/06.05.2015 al AJPIS Dolj şi în cazul cărora se emiseseră deja 74 de decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social (VMG), cauzând un prejudiciu în dauna AJPIS Dolj în cuantum de 315.850 RON, corelativ obţinerii unor foloase necuvenite în acelaşi cuantum pentru respectivele persoane.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţele nr. 24/P/2015 din datele de 02.06.2020 şi 22.06.2020, s-a dispus continuarea urmăririi penale, respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi art. 321 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (65 acte materiale), ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.. Ulterior, prin ordonanţa nr. 24/P2015 din data de 14.10.2020, s-a dispus disjungerea cauzei şi constituirea dosarului nr. x/2020, în care s-a încheiat acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Prin sentinţa penală nr. 462 din data de 29.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă, Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus condamnarea inculpatului E. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, prin contopirea pedepselor de 1 an închisoare, respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele în concurs prevăzut de art. 38 din C. pen.

În sarcina inculpatului E. s-a reţinut faptul că, la data de 05.06.2015, în calitate de primar al comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj, din partea D., l-a determinat cu ştiinţă pe A. să-şi folosească influenţa şi autoritatea pe care le avea din poziţia de preşedinte al D. faţă de directorul AJPIS Dolj, inculpatul B., pentru a-l capacita să se implice în soluţionarea problemelor beneficiarilor de ajutor social din comuna Bratovoeşti, în scopul de a obţine în mod necuvenit pentru sine, D. şi E., sprijinul electoral al beneficiarilor de ajutor social (VMG) din comuna Bratovoeşti şi de a le procura acestora, tot în mod necuvenit, un folos reprezentat de scutirea lor de a mai restitui sumele datorate către AJPIS Dolj, certificând 65 de anchete sociale antedatate.

În acelaşi dosar penal nr. x/2015, prin ordonanţele nr. 24/P/2015 din datele de 02.06.2020 şi 09.11.2020, s-a dispus continuarea urmăririi penale, respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 321 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (65 acte materiale), iar prin ordonanţa nr. 24/P/2015 din data de 11.11.2020, s-a dispus disjungerea cauzei şi constituirea dosarului nr. x/2020, în care s-a emis rechizitoriul, la data de 11.12.2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 15 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

În procedura camerei preliminare, prin încheierea nr. 399 din 29 iunie 2021, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, s-au respins, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A. şi B. şi s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondate, a contestaţiilor formulate de inculpaţi, prin încheierea nr. 13/C a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.

Judecata în primă instanţă s-a desfăşurat în perioada 21.10.2021 - 27.04.2023.

Prin evaluarea probelor administrate în ambele faze procesuale, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 16 martie - 20 aprilie 2015, în baza deciziei Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială nr. 88/13.03.2015, directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj (AJPIS Dolj), inculpatul B. a dispus desfăşurarea unei campanii tematice de verificare a respectării dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea şi acordarea ajutorului social pentru beneficiarii care erau persoane apte de muncă (VMG) şi nu se aflau în evidenţa agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă (AJOFM) în anul 2013 (conform deciziei nr. 9/16.03.2015, dosarul de urmărire penală).

Cu ocazia controlului efectuat în perioada 04-06.05.2015, la Primăria Bratovoeşti, în procesul-verbal nr. x/06.05.2015, evidenţiat în registrul entităţii sub nr. x/06.05.2015, întocmit de echipa de inspectori sociali, s-a consemnat identificarea unui "eşantion" de 227 persoane, în 140 de dosare, cu suspiciunea "lipsă adeverinţă AJOFM".

Conform metodologiei de realizare a campaniei, s-a suprapus eşantionul cu evidenţa lunară a persoanelor din familiile beneficiare de VMG, apte de muncă şi a celor exceptate de la depunerea adeverinţei eliberate de la AJOFM, depusă de primărie, pentru anul 2013.

Totodată, inspectorii sociali au menţionat şi existenţa unor dosare care nu conţineau documente actualizate la termenele stabilite în Legea nr. 416/2001, respectiv declaraţii pe proprie răspundere ale titularilor şi anchete sociale, acte pentru care s-a procedat la sancţionarea contravenţională a primarului, martorul E..

Situaţia fiecărei persoane a fost redată în tabelul anexă parte integrantă a procesului-verbal, indicându-se existenţa/inexistenţa adeverinţei AJOFM, declaraţii pe proprie răspundere a titularilor şi anchete sociale (dosar urmărire penală, filele nr. x).

Prin adresa nr. x/11.05.2015, Serviciul de Inspecţie a solicitat Serviciului beneficii de asistenţă din cadrul AJPIS Dolj luarea măsurilor care se impun pentru recuperarea plăţilor necuvenite, respectiv decizii de impunere pentru 68 de persoane, în urma procesului-verbal de control (dosar urmărire penală, filele nr. x).

La data de 20.05.2015, AJPIS Dolj a emis deciziile de constituire a debitelor şi recuperare a sumelor reprezentând ajutor social pentru: G. – 9229 RON, H. – 5379 RON, I. – 5270 RON, J. – 8934 RON, K. – 5097 RON şi 1617 RON, L. – 1392 RON şi 5940 RON, M. – 3803 RON şi 225 RON, N. – 5300 RON, O. – 3762 RON, P. – 2538 RON, Q. – 5169 RON şi 1830 RON, R. – 9689 RON, S. – 3404 RON, T. – 396 RON, U. – 1647 RON şi 4407 RON, V. – 3570 RON, W. – 339 RON şi 4654 RON, X. – 1230 RON şi 2148 RON, Y. – 4293 RON şi 2001 RON, Z. – 4316 RON, AA. – 8680 RON şi 612 RON, BB. – 11630 RON, CC. – 1530 RON şi 6069 RON, DD. – 2992 RON, EE. – 5769 RON, FF. – 3276 RON, GG. – 4185 RON şi 855 RON, HH. – 115 RON şi 5292 RON, II. – 8769 RON, JJ. – 7762 RON, KK. – 5234 RON, LL. – 10350 RON, MM. – 9426 RON, NN. – 2896 RON, OO. – 5400 RON, PP. – 3938 RON şi 4788 RON, QQ. – 6892 RON, RR. – 3713 RON, SS. – 4838 RON, TT. – 2028 RON şi 3881 RON, UU. – 1842 RON şi 8880 RON, VV. – 8019 RON, WW. – 4975 RON şi 230 RON, XX. – 8469 RON, YY. – 8196 RON, ZZ. – 5270 RON şi 1575 RON, AAA. – 5370 RON, BBB. – 8403 RON, CCC. – 4851 RON, DDD. – 2760 RON şi 5940 RON, EEE. – 2715 RON, FFF. – 7396 RON, GGG. – 4650 RON, HHH. – 11280 RON, III. – 805 RON, JJJ. – 3966 RON şi 2274 RON, KKK. – 2676 RON, LLL. – 8379 RON, MMM. – 6387 RON, lipsă adeverinţe AJOFM (dosar urmărire penală, filele nr. x).

Comunicându-li-se deciziile de restituire a sumelor încasate ca ajutor social în baza Legii nr. 416/2001 (VMG) pentru perioada 2012-2015, beneficiarii s-au adresat în vederea soluţionării situaţiei, martorului E., primarul comunei Bratovoeşti, care s-a adresat conducerii AJPIS, respectiv inculpatului B., însă acesta a refuzat să îl primească.

Martorul E. a decis să obţină sprijinul inculpatului A. care, în calitate de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Dolj a D., avea influenţa şi autoritatea să intervină pe lângă director pentru rezolvarea problemei. La data de 05.06.2015, martorul E. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. şi au stabilit să se întâlnească la sediul D., situat pe strada x din Craiova.

În aceeaşi zi, cei doi s-au întâlnit, martorul E. a expus situaţia creată în urma controlului efectuat de AJPIS Dolj, în sensul că foarte mulţi dintre beneficiarii de ajutoare sociale au încasat în mod necuvenit sume de bani cu titlu de VMG, pe care trebuie să le restituie, precizând că respectivii beneficiari sunt susţinătorii săi şi ai D. şi că, în cazul nerezolvării problemei acelor debite, vor pierde voturile acestora. Martorul E. a mai afirmat că, pentru anularea debitelor, este nevoie de sprijinul directorului AJPIS Dolj, inculpatul B..

În prezenţa martorului E., la data de 05.06.2015, ora 12:05:34, inculpatul A. l-a apelat telefonic pe inculpatul B., solicitându-i soluţionarea problemei privind beneficiarii din comuna Bratovoeşti obligaţi să restituie ajutorul social.

Ca urmare a solicitării inculpatului B., la începutul lunii iunie 2015, martorii NNN.-Ştefan, şeful Serviciului de Inspecţie Socială şi PPP., inspector social, membrii echipei care a efectuat verificarea legalităţii acordării VMG, s-au deplasat în comuna Bratovoeşti, unde au discutat numai cu martorul E., care i-a rugat să revină asupra celor stabilite cu ocazia controlului, ceea ce nu era posibil.

După ce a fost refuzat de membrii echipei de control, martorul E., primar, şi martora F., asistent social în cadrul Primăriei Bratovoeşti, s-au întâlnit la sediul AJPIS cu inculpatul B., care le-a spus că se poate proceda la stornarea debitelor stabilite, dacă Primăria Bratovoeşti atesta că documentele constatate lipsă în urma controlului au fost găsite ulterior şi au fost completate dosarele beneficiarilor.

Cu adresa nr. x, semnată de primarul E. şi martorele F. (asistent social) şi QQQ. (secretar), Primăria Bratovoeşti a înaintat către AJPIS Dolj, în copie duplicat, adeverinţele AJOFM pentru anul 2013, aflate în arhivă, nu în dosarele beneficiarilor de ajutor social, motivând că nu se mai impune încetarea plăţii, dosarele fiind complete. Totodată, s-a solicitat analiza debitelor constituite (dosar urmărire penală, fila nr. x).

Adresa cu documentaţia aferentă a fost înregistrată la data de 20.06.2015 şi a fost repartizată, în baza rezoluţiei directorului executiv AJPIS, inculpatul B., Serviciului beneficiari de asistenţă socială pentru verificarea adeverinţelor.

În urma verificărilor adeverinţelor de la Primăria Bratovoeşti, ca şi de la alte primării din judeţul Dolj, martora RRR., cu funcţia de consilier superior în cadrul AJPIS Dolj, coordonator al compartimentului VMG, a întocmit referatul de stornare pentru beneficiarii de ajutor social pentru care existau adeverinţe AJOFM.

La data de 29 iunie 2015, inculpatul B. a aprobat referatul înregistrat la AJPIS Dolj sub nr. x/29.06.2015, prin care au fost anulate debite pentru următorii beneficiari de ajutor social: G. – 9229 RON, H. – 5379 RON, I. – 5270 RON, J. – 8934 RON, K. – 5097 RON şi 1617 RON, L. – 1392 RON şi 5940 RON, M. – 3803 RON şi 225 RON, N. – 5300 RON, O. – 3762 RON, P. – 2538 RON, Q. – 5169 RON şi 1830 RON, R. – 9689 RON, S. – 3404 RON, T. – 396 RON, U. – 1647 RON şi 4407 RON, V. – 3570 RON, W. – 339 RON şi 4654 RON, X. – 1230 RON şi 2148 RON, Y. – 4293 RON şi 2001 RON, Z. – 4316 RON, AA. – 8680 RON şi 612 RON, BB. – 11630 RON, CC. – 1530 RON şi 6069 RON, DD. – 2992 RON, EE. – 5769 RON, FF. – 3276 RON, GG. – 4185 RON şi 855 RON, HH. – 115 RON şi 5292 RON, II. – 8769 RON, JJ. – 7762 RON, KK. – 5234 RON, LL. – 10350 RON, MM. – 9426 RON, NN. – 2896 RON, OO. – 5400 RON, PP. – 3938 RON şi 4788 RON, QQ. – 6892 RON, RR. – 3713 RON, SS. – 4838 RON, TT. – 2028 RON şi 3881 RON, UU. – 1842 RON şi 8880 RON, VV. – 8019 RON, WW. – 4975 RON şi 230 RON, XX. – 8469 RON, YY. – 8196 RON, ZZ. – 5270 RON şi 1575 RON, AAA. – 5370 RON, BBB. – 8403 RON, CCC. – 4851 RON, DDD. – 2760 RON şi 5940 RON, EEE. – 2715 RON, FFF. – 7396 RON, GGG. – 4650 RON, HHH. – 11280 RON, III. – 805 RON, JJJ. – 3966 RON şi 2274 RON, KKK. – 2676 RON, LLL. – 8379 RON şi MMM. – 6387 RON.

Referitor la acuzaţiile aduse inculpatului A., instanţa de fond a constatat că apărătorul ales, avocat SSS., a depus, la termenul din data de 3 noiembrie 2022, o cerere de constatare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, situaţie în care a arătat că inculpatul A. nu solicită continuarea procesului penal, însă la dezbaterile în fond şi în concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În consecinţă, prima instanţă a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 18 din C. proc. pen., privind continuarea procesului penal şi obligativitatea analizării probelor administrate în cauză.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Din analiza probelor administrate, s-a reţinut că inculpatul A., prin folosirea influenţei şi autorităţii ce decurgeau din calitatea de preşedinte al D., la data de 05.06.2015, în această calitate, a intervenit pe lângă inculpatul B., directorul AJPIS Dolj, pentru a-1 capacita să se implice în soluţionarea problemelor beneficiarilor de ajutor social din comuna Bratovoeşti, în sensul scutirii lor de a mai restitui unele sume datorate către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, în scop electoral, respectiv pentru susţinerea sa şi a D..

Martorul E. a relatat că, în urma controlului din anul 2015, cu privire la ajutorul social reprezentat de venitul minim garantat soldat cu emiterea unor decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit, o parte din locuitorii comunei au protestat la primărie, astfel că a hotărât să ia legătura cu inculpatul A., care exercita funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene a D., pentru a rezolva problema.

Inculpatul B. a declarat că l-a primit pe martorul E., după intervenţia telefonică a inculpatului A. pentru rezolvarea problemei de la Bratovoeşti.

S-a constatat că influenţa inculpatului A., cu privire la scutirea de la restituirea sumelor de bani către Serviciul de Asistenţă Socială, rezultă şi din declaraţiile martorilor TTT. şi UUU., care au precizat că "inculpatul B. îl considera pe A. un lider adevărat al D.".

De asemenea, din convorbirile telefonice interceptate a rezultat influenţa exercitată de către inculpatul A., având în vedere că inculpatul B. l-a contactat telefonic şi a acceptat să îl primească în audienţă pe martorul E. pentru rezolvarea problemei generate de emiterea deciziilor de constituire a debitelor şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, ca ajutor social în baza Legii nr. 416/2001.

S-a reţinut că, în condiţiile în care inculpatul A. s-a folosit de influenţa de lider politic asupra directorului unei instituţii publice, nu are nicio relevanţă dacă cunoştea sau nu "problema". Nici afirmaţia sa către inculpatul B. că "ar fi treaba celor doi să discute fără implicarea sa" nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptei, deoarece deja acţionase, folosindu-şi influenţa prin solicitarea neechivocă de a-l primi pe martorul E., pe care, anterior, l-a evitat.

În consecinţă, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului A. care, în calitate de preşedinte al D., a intervenit pe lângă directorul AJPIS Dolj, inculpatul B., simpatizant şi militant D., folosindu-şi influenţa şi autoritatea ce decurgeau din calitatea sa de preşedinte al Organizaţiei Dolj a D., pentru a-1 capacita pe director să se implice în soluţionarea problemelor beneficiarilor de ajutor social, în scopul de a obţine în mod necuvenit pentru sine, D. şi E., primarul comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj, sprijinul electoral al unor beneficiari de ajutor social din comuna Bratovoeşti şi de a le procura acestora, tot în mod necuvenit, un folos reprezentat de scutirea lor de a mai restitui unele sume datorate către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Dolj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedeapsa este închisoarea mai mare de 1 an, dar fără a depăşi 5 ani, iar conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani şi se calculează de la data comiterii faptei.

Având în vedere că fapta a fost săvârşită la data de 5 iunie 2015, s-a constatat că termenul de prescripţie generală de 5 ani s-a împlinit la data de 4 iunie 2020. Intervenind prescripţia răspunderii penale, devin incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

În concluzie, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Referitor la acuzaţiile aduse inculpatului B., Înalta Curte – secţia penală, cu majoritate, a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 din C. pen.

Reluând starea de fapt expusă anterior, s-a reţinut că în perioada 5-6.05.2015, Serviciul de Inspecţie Socială din cadrul Agenţiei Judeţeane pentu Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj a efectuat un control privind legalitatea acordării venitului minim garantat pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj. Venitul minim garantat reprezintă o sumă de bani plătită lunar unei persoane, ca formă de asistenţă socială, în condiţiile stabilite de Legea nr. 416/2001.

Conform procesului-verbal de control nr. x/06.05.2015, s-a constatat că un număr de 60 de persoane din totalul de 113 verificate, situate pe raza comunei Bratovoeşti, au încasat, în mod necuvenit, în diferite perioade de timp, sumele de bani cu titlu de venit minim garantat, nefiind îndeplinite mai multe condiţii esenţiale cerute de Legea nr. 416/2001 pentru acordarea ajutorului social.

În concret, au fost identificate următoarele aspecte de nelegalitate:

- lipsa adeverinţelor eliberate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj (AJOFM Dolj) în cazul beneficiarilor VMG apţi de muncă (condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 416/2001);

- lipsa declaraţiilor pe propria răspundere a titularilor VMG privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia (condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 14¹ alin. (1) şi (5) din Legea nr. 416/2001)

- lipsa anchetelor sociale (condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 14¹ alin. (3) din Legea nr. 416/2001).

În baza dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 416/2001, în perioada 25-26.05.2015, AJPIS Dolj a emis decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit cu titlu de VMG. Concomitent, AJPIS Dolj a încunoştinţat aceste persoane că trebuie să restituie, în cel mai scurt timp, sumele respective.

Martorul E., primarul comunei Bratovoeşti, a dispus în data 12.05.2015, în conformitate cu actul de control, încetarea acordării pentru viitor a venitului minim garantat pentru un număr de 44 de beneficiari, faţă de care s-a evidenţiat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru obţinerea ajutorului social.

În acest context, mai multe persoane şi-au exprimat nemulţumirea în sensul că trebuie să restituie sume importante de bani, faţă de primarul E., care a decis că trebuie să intervină la nivelul conducerii AJPIS Dolj pentru rezolvarea situaţiei existente, în sensul de se anula sau, cel puţin, de a se diminua debitele imputate acestor persoane prin deciziile AJPIS Dolj de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de VMG.

Martorul E. cunoştea că directorul AJPIS Dolj este inculpatul B., persoană pe care o cunoscuse cu ocazia întâlnirilor avute la nivelul Organizaţiei Judeţene Dolj a D., context în care a decis că, pentru determinarea directorului, în sensul dorit, este absolut necesar să obţină sprijinul inculpatului A. care, din perspectiva sa, avea influenţa şi autoritatea necesară pentru a interveni pe lângă director pentru rezolvarea problemei.

În data de 05.06.2015, martorul E. l-a contactat telefonic pe inculpatul A., cu care a stabilit să se întâlnească, în aceeaşi zi, la sediul D., situat pe strada x din Craiova.

În cadrul întâlnirii, s-a discutat despre situaţia existentă la nivelul comunei Bratovoeşti, în urma controlului efectuat de AJPIS Dolj, martorul E. afirmând că, pentru rezolvarea problemei şi anularea debitelor, este nevoie de sprijinul directorului AJPIS Dolj, inculpatul B..

Inculpatul A. îl cunoştea de mai mult timp pe inculpatul B., despre care ştia că este simpatizant şi militant al D. şi, în prezenţa martorului E., l-a contactat telefonic pe inculpatul B. şi a purtat cu acesta o discuţie în legătură cu solicitarea primarului.

Inculpatul B. l-a asigurat că a înţeles şi că o să rezolve problema, afirmând "Da. Am înţeles domnu preşedinte. Nici o problemă. O rezolvăm noi într-un fel".

Prima instanţă a reţinut că, după ce inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. să se ocupe de rezolvarea respectivei probleme, acesta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, cu încălcarea legii.

Astfel, inculpatul B. a încercat, iniţial, să convingă membrii echipei care efectuase controlul la comuna Bratovoeşti să revină asupra celor stabilite cu ocazia controlului, în sensul de a nu mai fi constatate nereguli.

În acest sens, martorii NNN.-Ştefan, şeful Serviciului de Inspecţie Socială şi PPP., inspector social, membrii echipei care a efectuat verificarea legalităţii acordării VMG pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, au arătat că, la începutul lunii iunie 2015, după finalizarea controlului şi emiterea deciziilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de VMG, inculpatul B. le-a cerut să modifice rezultatele controlului, în sensul de a nu mai fi constatate nereguli la nivelul comunei Bratovoeşti.

După ce a fost refuzat de membrii echipei de control, inculpatul B. s-a întâlnit, la sediul AJPIS, cu martorul E., primarul comunei Bratovoeşti şi martora F., asistent social în cadrul Primăriei Bratovoeşti. În cadrul întâlnirii, inculpatul B. a precizat că va dispune ca, la nivelul AJPIS, să se întocmescă un referat de stornare a debitelor stabilite, însă pentru acest lucru este nevoie de înaintarea unei adrese din partea Primăriei Bratovoeşti în care să se ateste că documentele constatate lipsă, în urma controlului, au fost găsite ulterior şi au fost depuse la dosarele beneficiarilor. La nivelul comunei Bratovoeşti, s-au întocmit respectivele documente cu date retroactive şi au fost anexate la dosarele beneficiarilor de ajutor social, iar prin adresa nr. x/09.06.2015, înregistrată la AJPIS sub nr. x/10.06.2015, Primăria Bratovoeşti a înaintat către AJPIS Dolj, în xerocopie, adeverinţele a două persoane, documente constatate lipsă la momentul controlului, cu explicaţia că acestea se găseau la acel moment în arhiva primăriei, dar nu se aflau conexate la dosarele beneficiarilor de ajutor social.

Ulterior, inculpatul B. a dispus martorei RRR., consilier superior în cadrul AJPIS Dolj, coordonator al compartimentului VMG, să întocmească un referat de stornare a debitelor stabilite la nivelul comunei Bratovoeşti.

Astfel, la data de 29.06.2015, martora RRR. a întocmit referatul respectiv, înregistrat la AJPIS Dolj sub nr. x/29.06.2015 şi care a fost aprobat de inculpatul B., prin care au fost anulate debite în cuantum de 315.850 RON, în privinţa a 59 de persoane menţionate în procesul-verbal de control şi în cazul cărora se emiseseră deja 74 de decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social.

În opinie majoritară, Înalta Curte a apreciat, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului B. a fost înlăturată.

S-a reţinut că, în perioada 5.06.2015 - 29.06.2015, inculpatul a exercitat funcţia de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj, iar în perioada 5.05.2015 - 6.05.2015, Serviciul de Inspecţie Socială din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj a efectuat un control privind legalitatea acordării venitului minim garantat pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj.

Aspectele de nelegalitate constatate au fost enumerate în expunerea stării de fapt (lipsa adeverinţelor AJOFM Dolj, lipsa declaraţiilor pe proprie răspundere a titularilor venitului minim garantat, lipsa anchetelor sociale) şi au condus la emiterea deciziilor de recuperare şi încunoştinţarea persoanelor vizate despre obligaţia de restituire a sumelor primite în mod necuvenit cu titlu de ajutor social.

În aceste împrejurări, deşi inculpatul B. cunoştea rezultatul controlului, în data de 29.06.2015, a solicitat martorei RRR. să întocmească referatul de stornare nr. x/29.06.2015, pe care l-a aprobat ulterior, fiind anulate debite, în cuantum de 315.850 RON, cu privire la 59 de persoane indicate în actul de control şi cu privire la care au fost emise decizii de recuperare.

S-a reţinut că, potrivit declaraţiei de la urmărirea penală, martora RRR. (care a întocmit referatul de stornare aprobat de inculpatul B. în luna mai 2015), în urma controalelor efectuate, a arătat că s-au emis, de către directorul AJPIS Dolj, aproximativ 1000 de decizii privind recuperarea unor sume plătite necuvenit. Inculpatul B. i-a comunicat martorei că a discutat cu primarul comunei Bratovoeşti şi că se va înainta din partea comunei o adresă în care se va atesta că documentele lipsă existau în arhiva comunei Bratovoeşti.

Martora a arătat că documentele s-au întocmit la primărie ulterior finalizării controlului, lucru pe care l-a adus la cunoştinţa inculpatului B. care, chiar şi în aceste condiţii, i-a solicitat să întocmească referatul respectiv, care a fost aprobat de către acelaşi inculpat.

Instanţa de fond, în opinie majoritară, a constatat că, deşi martora RRR. nu şi-a menţinut declaraţia în faţa instanţei, împrejurările relatate la urmărire penală sunt confirmate şi de alţi martori.

În acest sens, martora PPP., ce exercita, în perioada controlului, funcţia de inspector social, audiată de instanţa de fond, a declarat că în timpul controlului, a descoperit că de la dosarele depuse pentru acordarea venitului minim garantat de către unele persoane lipseau anumite înscrisuri, inclusiv anchetele sociale. Din discuţiile cu primarul comunei şi cu funcţionarul din cadrul Serviciului de asistenţă socială, a rezultat că acestea nu existau în primărie. Ulterior semnării referatului întocmit de către inspectori, inculpatul B. a purtat o discuţie cu martora, referitor la acest control, respectiv cu privire la cauzele care au determinat întocmirea referatului, insistând asupra perioadei de timp cu privire la care s-a efectuat controlul.

A mai arătat că primarul a cerut modificarea raportului de control, însă martora a refuzat, aspect pe care l-a comunicat şi inculpatului B..

Înalta Curte, în opinie majoritară, a constatat că declaraţiile martorei PPP. se coroborează cu declaraţiile martorului NNN. Ştefan, şeful Serviciului de inspecţie socială, care a arătat că a făcut parte din echipa de control care a întocmit raportul cu privire la acordarea necorespunzătoare a ajutorului social privind venitul minim garantat şi că au fost constatate nereguli. Inculpatul B. a solicitat martorului şi colegei sale, PPP., să meargă în comuna Bratovoeşti pentru că mai mulţi cetăţeni sunt nemulţumiţi de rezultatul controlului. Martorul i-a comunicat primarului că singura posibilitate de a rezolva problema este cea prevăzută de lege.

Deşi inculpatul B. a propus ca soluţie diminuarea debitelor şi solicitarea unor duplicate de pe adeverinţele AJOFM care lipseau de la dosarele beneficiarilor, martorul a arătat, în declaraţia de la urmărirea penală, că i-a comunicat acestuia că atât timp cât respectivele adeverinţe lipseau fizic, nu ar fi putut luate în considerare pentru diminuarea debitelor. În plus, a comunicat inculpatului B. să renunţe la ideea în care insista asupra modificării procesului-verbal de control, întrucât acest lucru este ilegal.

Martora F., asistent social în cadrul Primăriei Bratovoeşti, a arătat că, în urma controlului efectuat de AJPIS Dolj la primărie, au fost constatate nereguli privind modalitatea de acordare a venitului minim garantat şi au fost emise decizii de recuperare. Ulterior, a găsit o parte din documentele care lipseau, nu a întocmit anchete sociale şi nici nu a găsit unele care să fi fost întocmite anterior.

S-a reţinut că declaraţiile martorilor anterior menţionaţi se coroborează şi cu declaraţiile martorului E. şi ale beneficiarilor de ajutor social, parte dintre aceştia restituind debitele consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia controlului efectuat la Primăria Comunei Bratovoeşti.

Din cuprinsul procesului-verbal de control nr. x din 6.05.2015, rezultă că un număr de 60 de persoane, din totalul de 113 verificate, situate pe raza comunei Bratovoeşti, au încasat venitul minim garantat în mod necuvenit, în diferite perioade de timp, întrucât nu erau îndeplinite o serie de condiţii esenţiale cerute de Legea nr. 416/2001 pentru acordarea ajutorului social.

Înalta Curte, cu majoritate, a constatat că, în concret, au fost identificate următoarele aspecte de nelegalitate în privinţa acordării ajutorului social acestor persoane:

- lipsa anchetelor sociale (condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 14¹ alin. (3) din Legea nr. 416/2001).

Raportat la probele administrate în cauză, Înalta Curte, în opinie majoritară, a reţinut că inculpatul B. cunoştea, în mod cert, că persoanele în cauză au încasat în mod necuvenit ajutor social, încercând iniţial să determine membrii echipei de control să modifice conţinutul raportului, dar urmare a refuzului acestora, a dispus întocmirea, de către RRR., a referatului de stornare nr. x/29.06.2015.

S-a constatat că inculpatul B. a încălcat, cu ştiinţă, dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv cu referire la "protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei" şi art. 4 din acelaşi act normativ care se referă, în esenţă, la obligaţiile conducătorului entităţii publice în domeniul controlului intern/managerial.

Potrivit textului, cerinţele generale şi specifice de control intern/managerial sunt, în principal:

a) cerinţe generale: supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor şi îndeplinirea de către personalul de conducere a obligaţiei de a acţiona corectiv, prompt şi responsabil ori de câte ori se constată încălcări ale legalităţii şi regularităţii în efectuarea unor operaţiuni sau în realizarea unor activităţi în mod neeconomic, ineficace sau ineficient;

b) cerinţe specifice: înregistrarea de îndată şi în mod corect a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative; asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în acest sens; separarea atribuţiilor privind efectuarea de operaţiuni între persoane, astfel încât atribuţiile de aprobare, control şi înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredinţate unor persoane diferite.

S-au reţinut ca fiind încălcate şi dispoziţiile art. 5 din acelaşi act normativ, potrivit cu care: "persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public".

De asemenea, inculpatul B. a încălcat şi dispoziţiile:

- art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă socială - "Prin derogare de la prevederile art. 73¹ din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, acordate din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice sau suportate din bugetele locale, cu titlu de beneficii de asistenţă socială, se recuperează fără perceperea de obligaţii fiscale accesorii, dacă acestea sunt restituite de beneficiar în termen de maximum 180 de zile de la comunicarea deciziei sau, după caz, a dispoziţiei de recuperare, în condiţiile legii";

- art. 73¹ din Legea nr. 500/2002 - "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele" şi

- art. 21 din Legea nr. 416/2001 - (1) "Sumele încasate necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul dreptului ajutorului în termenul de prescripţie stabilit de lege pentru creanţele bugetare.

(2) Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social se face de către agenţia teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile de la emitere.

(3) Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării".

Instanţa de fond, cu majoritate, a constatat că nu se pot reţine, ca fiind încălcate de inculpatul B., dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, dat fiind că acestea fac referire la "atribuţiile primarului". Or, inculpatul B. exercita, în perioada de referinţă, funcţia de director executiv al AJPIS Dolj.

De asemenea, nu au fost reţinute nici dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 554/2004 şi nici cele ale art. 47 din O.G. nr. 92/2003, care reglementează procedura de urmat în cazul modificării, anulării sau desfiinţării unui act administrativ.

În consecinţă, Înalta Curte, cu majoritate, a constatat că fapta inculpatului B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 din C. pen.

În opinie separată, s-a apreciat că se impunea achitarea inculpatului B., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen.

Conform procesului-verbal de control, inspectorii sociali au constat lipsa celor trei acte: adeverinţele AJOFM Dolj, declaraţiile pe propria răspundere a titularilor VMG, actualizarea periodică a anchetelor sociale.

Dar, deciziile de constituire a debitelor şi recuperare a sumelor reprezentând ajutor social au fost emise pentru lipsa adeverinţelor de la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj (dosar urmărire penală, filele x); de altfel, tematica controlului a vizat tocmai verificarea respectării dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea şi acordarea ajutorului social pentru beneficiarii care erau persoane apte de muncă (VMG) şi nu se aflau în evidenţa agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă (AJOFM) în anul 2013 (conform deciziei nr. 9/16.03.2015, dosarul de urmărire penală).

Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, în calitate de director executiv al AJPIS Dolj, inculpatul B. trebuia să asigure recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social de la titularii dreptului ajutorului, obligaţie pe care a îndeplinit-o prin semnarea deciziilor de constituire a debitelor şi recuperare a sumelor reprezentând ajutor social în urma controlului.

Corelativ obligaţiei de emitere a deciziilor de impunere-acte administrative, inculpatul avea şi atribuţia de revocare a acestora în condiţiile art. 1, 6-7 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, ceea ce a făcut prin aprobarea referatului Serviciului beneficiari de asistenţă socială nr. x/29.06.2015, întocmit de martora RRR., consilier superior în cadrul AJPIS Dolj, coordonatoarea compartimentului VMG, prin care au fost anulate debite pentru 59 dintre beneficiarii de ajutor social (dosar urmărire penală, filele x).

S-a reţinut că martora RRR. a declarat că, ulterior emiterii deciziilor pentru recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de ajutor social reprezentând venit minim garantat, a participat la o discuţie între inculpatul B. şi reprezentanţii Primăriei Bratovoeşti-primarul, viceprimarul, secretarul şi funcţionarul de la serviciul de asistenţă socială, ocazie cu care au arătat că au găsit, în arhiva primăriei, documentele a căror lipsă fusese constatată de la dosare, au şi depus o adresă însoţită de documentele găsite, adresa a fost înregistrată la registratură, i-a fost repartizată conform rezoluţiei inculpatului, a considerat că documentele trebuiau luate în considerare şi a întocmit referatul de stornare a sumelor în privinţa cărora fuseseră emise deciziile de recuperare deoarece persoanele respective îndeplineau condiţiile legale pentru acordarea venitului minim garantat (dosar urmărire penală filele x).

Martora F., asistent social la Primăria Bratovoeşti, a recunoscut că, în înţelegere cu martorul E. – primarul localităţii, a completat ulterior controlului anchetele sociale obligatorii potrivit art. 14¹ din Legea nr. 416/2001 şi le-a antedatat, motivând că nu reuşise să le realizeze la termenele prevăzute de lege, din cauza volumului de activitate. Însă, pe de o parte, inculpatul B. nu i-a solicitat aceasta, iar pe de altă parte, aşa cum a arătat şi martora RRR., stornarea debitelor s-a făcut pe baza dovezilor AJOFM depuse în duplicat.

În concluzie, referatul fiind întocmit în baza normelor şi procedurilor legale, nefiind date că documentele justificative-duplicate adeverinţe AJOFM, adeverinţe medicale şi certificate de stare civilă ar fi fost false, aprobarea referatului de stornare a debitelor de către inculpatul B. nu se circumscrie în sfera ilicitului penal, respectiv a laturii subiective a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., pentru considerentele expuse în continuare.

În legătură cu celelalte două nelegalităţi constatate prin procesul-verbal de control înregistrat sub nr. x/06.05.2015 la AJPIS Dolj, respectiv lipsa declaraţiilor pe proprie răspundere a titularilor venitului minim garantat (VMG) şi neefectuarea anchetelor sociale, potrivit dispoziţiilor legale, art. 9 alin. (1) şi art. 14¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 416/2001, atribuţiile reveneau Primarului; conform art. 28¹ din Legea nr. 416/2001, neîndeplinirea de către primar a obligaţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) şi (3) constituie contravenţie, faptă pentru care echipa de control a dipus sancţionarea martorului E. cu amendă contravenţională, precum şi a martorei F., funcţionar cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din cadrul Primăriei Bratovoeşti, pentru contravenţia constând în neîntocmirea documentaţiei şi a proiectelor dispoziţiilor de suspendare/încetare pentru neprezentarea adeverinţelor AJOFM, a proiectelor dispoziţiilor de suspendare în cazul nedepunerii declaraţiilor pe proprie răspundere de către titularii de ajutor social în termenele legale şi a anchetelor sociale, în vederea semnării de către primar (dosar urmărire penală, filele x).

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 373 din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2021, au declarat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 iulie 2023, sub nr. x/2023, fiind fixat primul termen de judecată la data de 11 septembrie 2023.

II. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 11 septembrie 2023, instanţa de control judiciar a respins proba testimonială solicitată de apelantul intimat inculpat B. constând în audierea a 51 de persoane beneficiare ale venitului minim garantat.

A fost respinsă proba testimonială referitoare la martorii audiaţi de instanţa de fond anterior modificării componenţei completului de judecată, precum şi proba cu expertiză tehnică financiar-contabilă, solicitate de acelaşi apelant intimat inculpat.

A fost respinsă proba testimonială solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, constând în reaudierea martorilor PPP., E., F. şi RRR..

La termenul din data de 9 octombrie 2023, au avut loc dezbaterile care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunţare la data de 6 noiembrie 2023, dată la care, având nevoie de timp suplimentar pentru deliberare, redactare şi pronunţarea hotărârii, a amânat pronunţarea succesiv, la datele de 4 decembrie 2023, 15 ianuarie 2024, 12 februarie 2024 şi 25 martie 2024.

III. Sinteza criticilor formulate

III.1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, prin motivele de apel formulate şi completările la acestea, susţinute oral în faţa instanţei de control judiciar, precum şi prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- Greşita dispunere a soluţiei de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, ca urmare a aplicării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală;

- Greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B. şi a modalităţii de executare a acesteia.

Astfel, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, dispunerea unei soluţii de condamnare a inculpatului A. pentru fapta dedusă judecăţii şi reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului B., prin stabilirea unei pedepse cu un cuantum orientat spre maximul special prevăzut de lege, cu executarea efectivă a acesteia.

Referitor la greşita dispunere a soluţiei de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A., în dezvoltarea motivelor de apel s-a susţinut faptul că instanţa de fond trebuia să lase neaplicate deciziile instanţei de control constituţional privitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen.

În argumentarea acestei susţineri, s-a arătat că instanţa supremă, într-un context similar, a procedat la lăsarea neaplicată a unei alte decizii pronunţate de Curtea Constituţională, atunci când a fost necesară evitarea impunităţii persoanelor bănuite a fi săvârşit o infracţiune, urmare a pronunţării de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, la data de 21 decembrie 2021, a hotărârii în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, referindu-se la Decizia nr. 417/2019 pronunţată de Curtea Constituţională.

Principiul supremaţiei dreptului Uniunii impune instanţei naţionale, în cazul în care nu poate să procedeze la o interpretare a reglementării naţionale care să fie conformă cu cerinţele dreptului Uniunii, să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept a Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naţionale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional.

Referitor la incidenţa dreptului Uniunii, în ceea ce priveşte România, obligaţia de combatere a corupţiei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este completată de angajamentele asumate la încheierea negocierilor de aderare, concretizat ulterior prin adoptarea Deciziei nr. 2006/928 care obligă statul român să adopte norme de drept penal şi de procedură penală care să permită aplicarea unor sancţiuni penale cu caracter efectiv şi disuasiv în ceea ce priveşte faptele de corupţie şi în special corupţie la nivel înalt, independent de o eventuală atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii.

Solicitarea parchetului de a lăsa neaplicată Decizia nr. 358/2022, pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la prescripţia răspunderii penale, în prezenta cauză, a avut în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi în cauzele în care s-a constatat incidenţa hotărârii CJUE din data de 21.12.2021.

S-a apreciat că instanţa de fond a constatat în mod greşit ca fiind obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022, prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, fără a avea în vedere faptul că în cazul prescripţiei răspunderii penale, Curtea Constituţională a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

S-a susţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripţie poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum şi în cauze privitoare la corupţie, în general. În acest caz, instanţa internă trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripţiei speciale, cu excepţia cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determină o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii. Faptul că legiuitorul naţional prelungeşte un termen de prescripţie cu aplicare imediată, inclusiv unor fapte imputate care nu sunt încă prescrise, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor – deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) şi C-42/17 (Taricco II).

Deşi prescripţia răspunderii penale este o instituţie de drept material, instituţia întreruperii termenului de prescripţie este o instituţie preponderent de drept procedural. Ea reprezintă în esenţă unul dintre efectele actelor de procedură, acte realizate în cursul procesului penal de către organele judiciare. Acest fapt rezultă inclusiv din aceea că, în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 (par. 67), Curtea Constituţională tratează în mod distinct cele două instituţii. Având în vedere natura ei, întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale este guvernată de principiul aplicării imediate a legii care guvernează actele de procedură. Ca urmare, orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018) a produs efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.

S-a mai arătat că, în contextul aplicării Deciziei nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia nr. 358/2022, pronunţată de Curtea Constituţională, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupţie care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, este necesară aplicarea în cauză a dreptului Uniunii Europene şi aplicarea legislaţiei naţionale privind prescripţia răspunderii penale în acord cu normele acestuia.

Prin prisma juridisprudenţei C.J.U.E. (cauzele Taricco I şi II şi Euro Box Promotion) şi a O.U.G. nr. 71/2022, pentru evitarea riscului sistemic de impunitate este necesară aplicarea legislaţiei naţionale privind prescripţia specială a răspunderii penale, făcându-se abstracţie de interpretarea dată prin Decizia nr. 297/2018.

Nefiind incidentă soluţia de excepţie din cauza Taricco II, prin care instanţelor naţionale li se permite totuşi să aplice cu prioritate un standard naţional stabilit prin dispoziţii legale contrare dreptului Uniunii, în măsura în care această aplicare este strâns legată de respectarea principiului legalităţii incriminării infracţiunilor şi a pedepselor, s-a susţinut că, în prezenta cauză, instanţa de fond era ţinută de respectarea jurisprudenţei obligatorii a Curţii de Justiţie în privinţa infracţiunilor de "corupţie în general", astfel cum s-a stabilit în mod expres în privinţa României, prin Hotărârea Euro Box Promotion şi alţii.

S-a considerat că, în cauză, nu este incidentă Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având în vedere atât natura infracţiunilor imputate - infracţiuni de corupţie, asupra cărora trebuie recunoscută supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului european, cât şi considerentele acestei decizii prin care s-a reţinut că "determinarea incidenţei normelor de drept european şi aplicarea principiilor care se desprind din jurisprudenţa CJUE constituie atributul exclusiv al instanţelor naţionale învestite cu soluţionarea cauzelor deduse judecăţii".

În plus, s-a apreciat că eventuala aplicare a Deciziei nr. 67/2022 creează un risc sistemic de impunitate în cazul tuturor infracţiunilor în privinţa cărora s-ar putea considera împlinit termenul general de prescripţie, prin neluarea în considerare a vreunei întreruperi, risc care nu era previzibil până la adoptarea deciziei de îndrumare, în contextul regulilor adoptate de România în materia prescripţiei răspunderii penale (termene mai lungi de prescripţie, supuse întreruperii prin orice act de procedură, faţă de regulile minimale impuse prin Directiva nr. 1371/2017 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene.

În completarea motivelor de apel formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei la data de 04.07.2023, referitoare la greşita soluţie de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, ca urmare a aplicării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretate prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a susţinut că este relevantă, în soluţionarea cauzei, Hotărârea Curţii (Marea Cameră) în Cauza C-107/23 PPU ("Lin") pronunţată la data de 24 iulie 2023, de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cu privire la obligaţia statelor membre de a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin măsuri disuasive şi efective, (paragr. 83-86, 91-94), precum şi la obligaţiile care revin instanţelor de judecată cu privire la aceste aspecte (paragr. 98, 99, 108-112, 122-129).

Prin Hotărârea din Cauza C-107/23 PPU, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit următoarele:

1) Articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretat în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale a acestui stat membru, prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În schimb, dispoziţiile menţionate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

2) Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun ale unui stat membru sunt ţinute de deciziile Curţii Constituţionale, precum şi de cele ale instanţei supreme ale acestui stat membru şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţa este contrară unor dispoziţii ale dreptului Uniunii care au efect direct.

Ministerul Public a subliniat obligativitatea hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru România, în temeiul Tratatului de aderare şi a actului de aderare la Uniunea Europeană.

În jurisprudenţa sa, CJUE a subliniat faptul că deţine competenţa exclusivă în ceea ce priveşte interpretarea definitivă a dreptului Uniunii şi că nicio altă instanţă naţională, inclusiv Curtea Constituţională a unui stat membru, nu poate, pe baza propriei interpretări a unor dispoziţii de drept al Uniunii, inclusiv a art. 267 TFUE, să statueze în mod valabil că CJUE ar fi pronunţat o hotărâre care ar depăşi sfera sa de competenţă şi, prin urmare, să refuze să dea curs unei hotărâri pronunţate de Curte cu titlu preliminar.

Aplicabilitatea dreptului Uniunii şi a hotărârii CJUE în prezenta cauză este necesară, având în vedere obiectul cauzei, respectiv săvârşirea de infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi de infracţiuni de fals în legătură cu acestea, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană, aspecte care intra sub incidenţa art. 325 alin. (1) TFUE şi a Convenţiei PIF (acte ale Uniunii cu efect direct, aplicabile României, în temeiul Tratatului de aderare şi a actului de aderare, începând cu 1 ianuarie 2007).

Principiul supremaţiei dreptului Uniunii, consacrat în legislaţia europeană şi în jurisprudenţa instanţei europene permite, aşadar, instanţelor naţionale de drept comun în ciuda oricăror reglementări sau practici naţionale şi fără riscul angajării vreunei forme de răspundere disciplinară, să ignore/să nu aplice jurisprudenţa rezultată din deciziile Curţii Constituţionale şi din deciziile instanţei supreme din respectivul stat membru, atunci când în lumina unei hotărâri a CJUE, această jurisprudenţa este contrară unor dispoziţii ale dreptului Uniunii care au efect direct.

Concret, în perioada 01.02.2014-24.06.2018, cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale s-a întrerupt, în prezenta cauză, în mod valabil prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, potrivit art. 155 alin. (1) din C. pen. (astfel cum acesta era configurat până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018).

În consecinţă, s-a apreciat că infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului A., faţă de care instanţa de fond a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie, intră în domeniul de aplicare al Deciziei CJUE pronunţată în cauza C-107/23, raţionamentul din hotărâre putând fi extins şi la alte cauze, precum cauzele de corupţie, extindere necesară pentru a se înlătura riscul de impunitate şi de a se da efect principiului supremaţiei dreptului european.

Referitor la motivul de apel vizând greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B. şi a modalităţii de executare a acesteia, s-a susţinut că instanţa de fond a precizat generic faptul că a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., care au fost apreciate în favoarea inculpatului.

S-a considerat că instanţa a minimalizat gravitatea faptei comise care derivă din modul concret de punere în executare a rezoluţiei infracţionale, contextul în care a fost săvârşită infracţiunea, calitatea specială a inculpatului la momentul desfăşurării activităţii infracţionale, valorile sociale lezate, consecinţele negative pe care o asemenea conduită penală le produce în opinia publică, precum şi poziţia psihologică a inculpatului, elemente care, în opinia parchetului, sunt criterii de agravare a răspunderii penale şi nu pot fi eludate de circumstanţe personale favorabile.

Modalitatea de a acţiona a unor funcţionari publici, în detrimentul intereselor generale ale societăţii şi care au drept consecinţă producerea unor prejudicii, fie materiale, fie de altă natură, este frecventă, fiind necesar a fi sancţionată exemplar.

Contextul faptic, circumstanţele reale ale cauzei, precum şi cele personale ale inculpatului impun o redozare a pedepsei aplicate în sensul orientării în procedeul individualizării spre maximul special prevăzut de lege şi stabilirea executării pedepsei în regim de detenţie.

III.2. Prin motivele de apel formulate, susţinute oral în faţa instanţei de apel, precum şi prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpatul B. a solicitat continuarea procesului penal, în temeiul art. 18 din C. proc. pen., având în vedere că este împlinit termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Apelantul intimat inculpat B. a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în rejudecare, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau b) din C. proc. pen. - fapta nu există/nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Prin apelul formulat s-a solicitat, cu titlu subsidiar, încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, din perspectiva dispoziţiilor art. 153 alin. (1) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, cu reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.

S-a arătat că inculpatul B. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 din C. pen., iar tema cauzei, astfel cum s-a reţinut în opinia separată, constă în stabilirea caracterului legitim ori nelegitim al ajutoarelor sociale acordate sub forma venitului minim garantat către cei 44 de beneficiari, rezidenţi în comuna Bratovoesti menţionaţi în Procesul-verbal de control nr. x/06.05.2015 întocmit de echipa de control din cadrul AJPIS Dolj, prin care s-a decis încetarea acordării VMG pentru un număr de 44 de persoane (şi nu 59 de persoane, cum s-a reţinut în rechizitoriu), cu obligarea recuperării sumelor.

Prin actul de inculpare, referitor la întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de abuz in serviciu, s-a susţinut, în principal, încălcarea de către inculpatul B. a următoarelor dispoziţii legale: art. 7 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 416/2001, în legătura cu lipsa adeverinţelor eliberate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca (AJOFM) Dolj; art. 14¹ alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 416/2001, privind lipsa declaraţiilor pe propria răspundere a titularilor VMG; art. 14¹ alin. (3) din Legea nr. 416/2001, privind lipsa anchetelor sociale. În subsidiar, a fost invocată încalcarea obligaţiilor generale ale conducătorilor entităţilor publice cu privire la gestionarea resurselor financiare provenite din fonduri publice.

Apelantul intimat inculpat B. a susţinut că nu s-ar putea face vinovat de încălcarea dispoziţiilor din ordonanţele de guvern invocate în sentinţa apelată, referitoare la obligaţia conducătorilor entităţilor publice cu privire la gestionarea resurselor financiare provenite din fonduri publice, dacă mai înainte nu ar fi fost încălcate dispoziţiile din Legea nr. 416/2001, privind condiţiile de acordare ale venitului minim garantat.

Astfel cum s-a reţinut şi în opinia separată în sensul achitării inculpatului, elementul esenţial al analizei acuzaţiei constă în a decela, pe baza probelor administrate, dacă destinatarii deciziilor de recuperare a sumelor încasate ca ajutor social intrau sub incidenţa Legii nr. 416/2001 sau nu, mai ales că unii dintre martori au menţionat că primesc în continuare sumele cuvenite ca ajutor social cu titlu de VMG în urma completării dosarelor.

Mai mult, probatoriul administrat a dovedit ca toţi beneficiarii de VMG menţionaţi în Referatul de stornare nr. x/29.06.2015 au prestat muncă în folosul comunităţii şi au fost înscrişi în evidenţele AJOFM ca persoane fără loc de munca şi de accesul la alte categorii de venituri, condiţii esenţiale şi suficiente pentru acordarea legală a drepturilor prevăzute de Legea nr. 416/2001.

S-a apreciat că instanţa de fond nu a analizat elementele probatorii şi nici susţinerile inculpatului referitoare la legalitatea demersurilor pe care le-a realizat în calitate de director al AJPIS Dolj, din perspectiva obligaţiilor pe care le avea în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor Adresei nr. x/20.04.2015, emisă de directorul general ANPIS.

În cuprinsul Adresei nr. x/20.04.2015 a Agenţiei Naţionale de Plaţi şi Inspecţie Socială s-a dispus, în completare la metodologia de control, ca "în situaţia în care sunt confirmate suspiciuni la dosarele beneficiarilor de ajutor social de la primării, care nu conţin adeverinţe eliberate de AJOFM-uri, să solicitaţi AJOFM-urilor informaţii dacă persoanele în cauză au refuzat un loc de muncă sau participare la cursuri", urmând ca, prin modificarea adusă pct. III alin. (1) din Metodologia de control, pentru "persoanele care nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi formare profesională pentru acele perioade - beneficiu cuvenit (BC)", adică nu se constituie debit.

Prin urmare, dispoziţiile ierarhice primite de inculpat îl obligau să nu constituie debit în privinţa beneficiarilor pentru care existau suspiciuni la dosarele existente la nivelul primăriilor, dacă - aşa cum a fost cazul tuturor celor 59 de persoane menţionate în Referatul de stornare nr. x/29.06.2015 - beneficiarii se regăseau în evidenţele AJOFM ca persoane lipsite de venituri din munca şi care nu au refuzat un loc de munca sau participarea la cursuri de formare.

Atribuţiile de serviciu specifice directorului AJPIS sunt prevăzute exclusiv în cuprinsul art. 13¹, art. 18, art. 20 alin. (4) şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 416/2001, care vizează modalitatea de plată a ajutorului social sub forma venitului minim garantat, condiţiile de suspendare a acestui drept, precum şi modalitatea de încetare a plăţii VMG şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit.

Însă, aspectele privind procedura de solicitare, de stabilire a dreptului solicitanţilor la VMG, precum şi de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale de către solicitanţi, la primirea cererii de acordare a VMG şi pe parcursul acordării acestui drept, revin primarului şi aparatului de specialitate din subordinea acestuia, potrivit celorlalte dispoziţii ale Legii nr. 416/2001, inclusiv cele prevăzute de art. 7 alin. (1), art. 14¹ alin. (1), (3) şi (5) invocate în cuprinsul actului de inculpare.

Cererea de acordare a VMG se înregistrează la primarul localităţii (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 416/2001) care dispune efectuarea anchetei sociale (art. 11 alin. (2) de către personalul serviciului public de asistenţă socială din subordine (art. 11 alin. (3), urmând ca stabilirea dreptului la ajutor social şi cuantumul acestuia să se facă prin dispoziţie scrisă a primarului (art. 12 alin. (1), primarul si secretarul unităţii administrativ teritoriale răspunzând, în condiţiile legii, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia (art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001).

Inculpatul B., director al AJPIS Dolj, a gestionat situaţia beneficiarilor de venit minim garantat de pe raza comunei Bratovoeşti, menţionaţi în procesul-verbal de control nr. x/06.05.2015, a urmat etapele prevăzute de lege, respectiv solicitarea unor verificări la nivelul primăriei, asupra situaţiei beneficiarilor de VMG, precum şi solicitarea bazei de date a AJOFM, cu beneficiarii care nu înregistrează venituri din muncă.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a arătat că în luna aprilie 2015 s-a dispus prin Decizia nr. 88/13.03.2015 a directorului general al ANPIS, demararea unei campanii tematice de control privind stabilirea şi acordarea ajutorului social pentru beneficiarii care erau persoane apte de muncă şi nu se aflau în evidenţa AJOFM în anul 2013, la nivelul tuturor agenţiilor judeţene de plăţi. Decizia nr. 88/2015 a fost ulterior completată de către directorul general ANPIS, cu Adresa nr. x/20.04.2015, anterior menţionată.

Ca urmare a demarării campaniei tematice de control, echipa de inspectori repartizată să deruleze verificări la Primăria Bratovoeşti a întocmit Procesul-verbal de control nr. x/06.05.2015, prin care a dispus încetarea beneficiului de asistenţă socială pentru un număr de 44 de persoane şi recuperarea sumelor plătite necuvenit, conform prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Apelantul intimat inculpat a precizat că, în urma controlului prevăzut de art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 416/2001, efectuat de inspectorii sociali, plata ajutorului social poate fi doar suspendată deoarece încetarea beneficiului dreptului la VMG poate interveni subsecvent verificărilor pe care directorul agenţiei teritoriale este obligat să le solicite primarului, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 416/2001. Prin urmare, echipa de control şi-a depăşit atribuţiile nu numai prin extinderea perioadei controlate de la anul 2013 la anii 2012, 2013, 2014, 2015, dar si prin dispunerea unor măsuri care aparţin de drept doar directorului agenţiei teritoriale, respectiv încetarea plaţii VMG şi recuperarea sumelor plătite necuvenit.

Din perspectiva art. 18 alin. (3) şi art. 18 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 416/2001, dar şi a Adresei nr. x/20.04.2015 a directorului general ANPIS, inculpatul B. a procedat în mod legal atunci când a solicitat şi a primit de la reprezentanţii Primăriei Bratovoeşti documente care să lămurească suspiciunile constatate de inspectorii sociali, precum şi atunci când a solicitat AJOFM Dolj comunicarea bazei de date cu persoanele rezidente, aflate în evidenţe ca neavând un loc de muncă.

Echipa de inspectori sociali a efectuat controlul efectiv la Primăria Bratovoeşti în datele de 05-06.05.2015, fără să aibă posibilitatea să consulte baza de date a AJOFM Dolj, care a fost transmisă ulterior, cu Adresa x/15.06.2015, astfel încât la întocmirea Procesului-verbal de control nr. x/06.05.2015, aceştia nu au putut să coroboreze datele din dosarele beneficiarilor de ajutor social, cu datele rezultate din evidentele AJOFM.

Referatul de stornare nr. x/29.06.2015 a fost întocmit de persoana cu atribuţii în domeniul venitului minim garantat, respectiv de martora RRR., semnat de şeful serviciului Beneficii Asistenţă Socială şi de persoana împuternicită cu controlul financiar preventiv din AJPIS Dolj, respectiv martorul VVV. şi ulterior de directorul AJPIS Dolj, inculpatul B..

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că inculpatul a încercat iniţial să determine echipa de control să modifice procesul-verbal de control, în realitate inculpatul insistând asupra respectării tematicii de control respectiv "lipsa adeverinţelor eliberate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă" şi nu alte elemente componente ale dosarului de ajutor social, respectiv cereri, declaraţii şi anchete, acestea privind atribuţiile primăriei.

Inculpatul a solicitat respectarea perioadei de verificare menţionate în decizia ANPIS - respectiv anul 2013 şi nu extinderea pentru anii 2012, 2014, 2015. Pentru a extinde controlul pe o perioadă mai mare decât tematica prevăzută, respectiv 2013, echipa de control trebuia să ceară aprobarea Directorului Executiv AJPIS care ar fi trebuit să emită o decizie în acest sens.

Un alt element de nelegalitate a activităţii echipei de inspectori sociali care au realizat controlul la Primăria Bratovoeşti îl constituie şi încălcarea art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 416/2001, potrivit căruia "Plata ajutorului social se poate suspenda numai prin decizie a directorului executiv, în următoarele situaţii: ... în urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanţi ai Curţii de Conturi a României s-au constatat date eronate cu privire la componenţa familiei sau a veniturilor beneficiarilor."

Stornarea în sine, ca procedeu tehnic contabil, de corectare a unor înregistrări financiare eronate, este permisă potrivit Procedurii Operaţionale privind Stabilirea şi Recuperarea Debitelor PO-SBAS-61, aplicabilă tuturor Agenţiilor Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială, respectiv Capitolul 8.4.2 pct. A, privind Modalităţi de recuperare a debitelor, conform căruia "Se stornează decizia de debit dacă acesta a fost constituit eronat, în baza unui referat de stornare semnat şi aprobat de directorul executiv."

În realitate, persoanele menţionate în referatul de stornare erau înregistrate în baza de date a AJOFM Dolj ca fiind persoane lipsite de un loc de muncă, ceea ce făcea dovada lipsei veniturilor şi ca urmare a calităţii lor de asistaţi social, au prestat muncă în folosul comunităţii locale, pentru care există fişe de pontaj, astfel încât îndeplineau toate condiţiile pentru acordarea venitului minim garantat şi abia în situaţia în care AJPIS Dolj ar fi decis neacordarea VMG, s-ar fi comis o ilegalitate.

Sub aspect subiectiv, teza influenţei politice la întocmirea referatului de stornare este infirmată chiar de cronologia desfăşurării evenimentelor. Astfel, convorbirea telefonică dintre directorul B. şi preşedintele A. a avut loc la data de 5 iunie 2015, ulterior momentului în care directorul B. stabilise modul de tratare a situaţiei, respectiv prin confruntarea cu baza de date a AJOFM, solicitând în acest sens, la data de 29 mai 2015, prin Adresa AJPIS Dolj nr. 13445/29.05.2015, lista persoanelor care au beneficiat de adeverinţe conform Legii nr. 416/2001.

În consecinţă, apelantul intimat inculpat B. a arătat că, în urma controlului efectuat în data de 5-6.05.2015, cu tematica "verificarea plăţilor necuvenite efectuate persoanelor apte de muncă, beneficiare de ajutor social (VMG) care nu erau în evidenţa AJOFM Dolj, pentru anul 2013", din circumscripţia Primăriei Bratovoeşti, au fost constatate suspiciuni de debite care au vizat atât tematica abordată - lipsă adeverinţe AJOFM, cât şi elemente de menţinere în plată a beneficiarilor de VMG care nu făceau obiectul misiunii de control, respectiv cerere şi declaraţie pe proprie răspundere.

AJPIS Dolj a procedat la suprapunerea bazei de date a beneficiarilor de VMG cu baza de date a persoanelor apte de munca înregistrate în evidenţa AJOFM Dolj, primită ulterior controlului, în data de 15.06.2015.

Ţinându-se seama de aceste aspecte şi având în vedere faptul că persoanele respective şi-au îndeplinit obligaţiile care rezultă din calitatea de beneficiar VMG, respectiv prestarea de muncă în folosul comunităţii, a fost întocmit Referatul de stornare nr. x/29.06.2015, aferent deciziilor de debit emise pentru Primăria Bratovoeşti, reprezentând debite stornate pentru perioada 2012-2015, astfel:

Pentru anul 2013, anul supus controlului, au fost efectuate stornări debite în valoare de:

- 17.586 RON pentru lipsă adeverinţă şomaj (obiectul tematicii), în urma adresei primăriei transmise în data de 15.06.2015, ulterior datei controlului (05-06.05.2015);

- 55.305 RON, pentru lipsă cerere şi declaraţie pe proprie răspundere, elemente care nu făceau obiectul tematicii, dar care existau în arhiva primăriei.

Pentru anii 2012, 2014 şi 2015, debitele stabilite provin din lipsa cererii si declaraţiei pe proprie răspundere, care au excedat tematicii de control, neexistând referat de sesizare şi, implicit, decizie a directorului Agenţiei de plăţi pentru extinderea controlului. În fapt, lipsa cererilor şi declaraţiilor erau documente din dosarele beneficiarilor, instrumentate de Primăria Bratovoeşti şi pentru care nu au fost emise decizii ale Primarului de suspendare sau încetare.

Pentru anul 2012 au fost efectuate stornări debite în valoare de 35.882 RON -lipsă cerere şi declaraţie pe proprie răspundere; pentru anul 2014 au fost efectuate stornări debite în valoare de 160.218 RON - lipsă cerere şi declaraţie pe proprie răspundere, iar pentru anul 2015 au fost efectuate stornări debite în valoare de 53.900 RON - lipsă cerere şi declaraţie pe proprie răspundere.

Din însumarea tuturor acestor valori rezulta suma de 322.891 RON şi nu 315.850 RON, suma cu care AJPIS Dolj s-a constituit parte civilă în cauză, însă acest calcul a luat în considerare nu numai cele 44 de persoane vizate de actul de control efectuat în data de 05-06.05.2015, ci şi un număr de alte persoane, care nu au făcut obiectul procesului-verbal de control nr. x/06.05.2015.

Referatul de stornare nr. x/29.06.2015 a fost vizat pentru control financiar preventiv de către martorul VVV., acesta verificând documentele justificative, iar martora WWW. a semnat în calitate de şef al Serviciului de Beneficii şi Asistenţă Socială.

Niciunul dintre funcţionarii implicaţi în întocmirea şi verificarea legalităţii referatului de stornare, audiaţi în mod nemijlocit de instanţa de fond, nu a afirmat că inculpatul B. ar fi exercitat presiuni în vederea întocmirii acestui act, ci au relatat că referatul de stornare nr. x/29.06.2015 a urmat circuitul documentar legal şi că îşi menţin opinia cu privire la oportunitatea şi legalitatea acestuia.

Activitatea AJPIS Dolj a fost verificată anual de Curtea de Conturi, care a intocmit rapoarte de audit pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, în care nu s-au semnalat nereguli.

Mai mult, anterior Procesului-verbal de control nr. x din 06.05.2015, respectiv in anii 2013 si 2014, la Primăria Bratovoeşti au fost efectuate controale anuale, pentru toate dosarele de ajutor social aflate în plată şi nu au fost semnalate deficienţe, nefiind constatate nici lipsa cererilor/declaraţilor solicitanţilor, a anchetelor sociale, ori a adeverinţelor AJOFM.

În subsidiar, apelantul intimat inculpat a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale, prin raportare la dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., Deciziile nr. 297/26.04.2018 şi 358/26.05.2022 pronunţate de Curtea Constituţionale, precum şi a Deciziei nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 din C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, ale cărei limite se majorează cu o treime, iar conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani şi se calculează de la data comiterii faptei, respectiv 29 iunie 2015, fiind împlinit la data de 29 iunie 2023, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

IV. Examinând apelurile declarate în cauză sub aspectul motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în limitele devoluţiunii fixate de art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte – Completul de 5 Judecători apreciază apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind nefondat, iar apelul declarat de inculpatul B. ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce se vor expune.

IV.1. În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie:

I. Primul motiv de apel, expus anterior pe larg, se referă la greşita încetare a procesului penal faţă de inculpatul A., cu argumentul că în cauză instanţa trebuia să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale a României, nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 67/2022, cu privire la prescripţia răspunderii penale şi să aplice cu prioritate hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în virtutea supremaţiei dreptului Uniunii. În acest sens, s-a apreciat ca fiind incidente în cauză Hotărârea din 21.12.2021, Hotărârile pronunţate în cauzele Tarico I şi II, Hotărârea pronunţată în Cauza C-107/23 PPU din 24 iulie 2023 precum şi Directiva nr. 1371/2017 a Parlamentului şi a Consiliului Uniunii Europene.

Instanţa de apel, în acord cu prima instanţă de judecată, constată că pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 an la 5 ani, iar conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., în raport cu limitele de pedeapsă menţionate, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani. Calculat de la data comiterii faptei, care în cauză, este menţionată în actul de acuzare ca fiind 5 iunie 2015, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 4 iunie 2020.

În ceea ce priveşte aplicarea în cauză a deciziilor Curţii Constituţionale a României referitoare la prescripţie, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că, iniţial, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/26 aprilie 2018 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituţională a reţinut că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297/26 aprilie 2018 şi că, deşi, în cuprinsul acestei decizii, Curtea a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

În consecinţă, Curtea a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că la data de 30.05.2022 a avut loc "intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma". Mai precis, în Monitorul Oficial nr. 531 din 30.05.2022 a fost publicată O.U.G. nr. 71/2022 prin care s-a stabilit că art. 155 alin. (1) din C. pen. se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

În continuare, Înalta Curte menţionează că în jurisprudenţa sa (de ex., prin intermediul considerentelor Deciziei nr. 1092/2012), Curtea Constituţională a României a subliniat că prescripţia răspunderii penale este "normă de drept penal material" şi că, întrucât produce efecte asupra regimului răspunderii penale, aceasta este supusă exigenţelor care derivă din principiul legalităţii incriminării.

În acelaşi sens a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022, reţinând că în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

Prin aceeaşi decizie mai sus-menţionată, s-a reţinut că standardul naţional de protecţie circumscris exigenţelor ce derivă din principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei este superior celui consacrat prin jurisprudenţa CtEDO, incluzând în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării şi normele în materia prescripţiei răspunderii penale. Or, potrivit art. 20 din Constituţia României, republicată, şi astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, "este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp, în materie penală, impune aplicarea normelor mai puţin severe şi că, dincolo de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care din această perspectivă este mai restrictivă, Constituţia României dispune în art. 20 alin. (2) că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte şi legile interne, vor avea prioritate acestea din urmă ori de câte ori conţin dispoziţii mai favorabile".

În acest context normativ şi jurisprudenţial, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători apreciază că în mod legal şi temeinic prima instanţă de judecată a constatat prescrisă răspunderea penală, prin luarea în calcul a termenului de prescripţie generală, atâta vreme cât, în perioada 25 iunie 2018 (data publicării in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297 a Curţii Constituţionale) şi 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) nu a mai existat niciun caz de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale. Cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în condiţiile O.U.G. nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022. Acestea nu pot fi aplicate retroactiv în cauzele pendinte, întrucât nu au natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotrivă, a unei legi penale mai severe.

Consecinţa imediată a includerii normelor din materia prescripţiei răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării constă în obligaţia autorităţilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conţinutul art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale si art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinţei ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă si neretroactivă.

Cu referire la criticile Ministerului Public, în sensul că instanţa supremă (prima instanţă de judecată) ar fi trebuit să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale şi să dea prevalenţă dreptului Uniunii Europene astfel cum a fost interpretat prin Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, anterior menţionate, sunt apreciate ca fiind neîntemeiate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători reţine că interpretările date dreptului Uniunii de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele menţionate în motivele scrise de apel, nu au incidenţă în speţa dedusă judecăţii, având în vedere că infracţiunea care face obiectul cauzei este o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, reglementată în secţiunea 3 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, nefiind vorba despre o infracţiune îndreptată împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Or, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocată de Ministerul Public (Hotărârea din 21.12.2021, Hotărârile pronunţate în cauzele Tarico I şi II, Hotărârea pronunţată în Cauza C-107/23 PPU din 24 iulie 2023) precum şi Directiva nr. 1371/2017 a Parlamentului şi a Consiliului Uniunii Europene se referă la această din urmă categorie de infracţiuni.

Rezumând jurisprudenţa invocată, Înalta Curte reţine că, Hotărârile din cauzele Tarico I şi II (C-105/14 şi C-42/17) au fost pronunţate de CJUE în interpretarea dispoziţiilor art. 325 alin. (1) şi (2) din TFUE, vizând termenele de prescripţie în materie de fraudă gravă privind TVA, fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Hotărârea Curţii din 21 decembrie 2021 (incluzând şi o cerere de decizie preliminară în cauza S.C. Euro Box Promotion S.R.L. (C-357/19) este dată, pe de o parte, în interpretarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, şi pe de altă parte, în interpretarea art. 325 alin. (1) din TFUE şi art. 2 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. Cât priveşte Decizia 2006/928, interpretarea a vizat conformitatea cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenţia PIF, a unei reglementări sau a unei practici naţionale potrivit căreia hotărârile în materie de corupţie şi de fraudă în domeniul TVA-ului care nu au fost pronunţate în primă instanţă de completuri de judecată specializate în această materie sau, în apel, de completuri de judecată ai căror membri au fost desemnaţi toţi prin tragere la sorţi sunt lovite de nulitate absolută, astfel încât cauzele de corupţie şi de fraudă în domeniul TVA-ului în discuţie trebuie, dacă este cazul în urma unei căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri pronunţate în apel şi rămase definitive, să fie rejudecate în primă instanţă şi/sau în apel. De asemenea, a vizat conformitatea cu dreptul Uniunii, în special, pe de o parte, cu articolul 2 şi cu articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, precum şi cu Decizia 2006/928 şi, pe de altă parte, cu principiul supremaţiei dreptului Uniunii, a unei reglementări sau a unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale referitoare la admisibilitatea anumitor probe şi la legalitatea compunerii completurilor de judecată care se pronunţă în materie de corupţie, de fraudă în domeniul TVA-ului şi de răspundere disciplinară a magistraţilor şi, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, nu pot lăsa neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din respectivele decizii, deşi consideră că această jurisprudenţă este contrară dispoziţiilor dreptului Uniunii. Ca urmare, hotărârea menţionată nu are incidenţă în cauza de faţă, fiind avute în vedere alte situaţii, cu referire la compunerea completelor de judecată, precum şi alte decizii pronunţate de Curtea Constituţională a României, decât cele incidente în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte Hotărârea pronunţată în Cauza C-107/23 PPU din 24 iulie 2023, din dispozitivul şi considerentele acesteia a rezultat în mod clar că a fost dată în interpretarea art. 325 alin. (1) TFUE şi art. 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, vizând cazuri de fraudă gravă împotriva intereselor financiare ale U.E. În considerentele acestei hotărâri, CJUE a menţionat în mod expres (paragraf 65) că atâta vreme cât faptele din litigiul principal nu sunt fapte de corupţie, este evident că interpretarea Deciziei 2006/928 a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, nu este relevantă pentru răspunsul care trebuie dat la prima şi la a doua întrebare preliminară. Ca urmare, hotărârea mai sus menţionată nu are aplicabilitate în cauza de faţă.

Inaplicabilitatea hotărârilor prin care CJUE a interpretat dispoziţiile art. 325 din TFUE referitoare la combaterea fraudei împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene în cauzele având ca obiect infracţiuni de corupţie, a fost reţinută chiar de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în jurisprudenţa sa. În cea mai recentă hotărâre pronunţată în data de 9 ianuarie 2024 (cauza C-131/23), Curtea a reţinut (paragraful 48-50) că, atâta vreme cât infracţiunile de corupţie nu au fost săvârşite în legătură cu proceduri de achiziţie publică finanţate din fonduri europene şi niciun element din dosarul principal nu tinde să indice că interesele financiare ale Uniunii Europene ar fi fost afectate, interpretarea art. 325 alin. (1) din TFUE şi a art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF nu are legătură cu obiectul litigiului principal, şi, prin urmare, întrebarea preliminară vizând interpretarea acestora este inadmisibilă.

În fine, Directiva UE 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului vizează combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal. Directiva (UE) 2017/1371 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal ("Directiva PIF") are ca temei juridic art. 83 alin. (2) TFUE, ce semnifică competenţa Uniunii numai în ceea ce priveşte adoptarea unor norme minime comune în materia definirii infracţiunilor şi pedepselor, cu păstrarea diversităţii sistemelor naţionale în privinţa mijloacelor şi a formei de transpunere, cu respectarea caracteristicilor juridice şi penale ale acestora. În România, Directiva 1017/1371 a fost transpusă prin intermediul Legii 283/2020, prin urmare, aceasta din urmă a devenit pe deplin aplicabilă. Însă, în speţa dedusă judecăţii, în raport de data faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, Directiva şi legea de transpunere nu au incidenţă în cauză.

În fine, având în vedere că în timpul procedurii din apel a fost pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Hotărârea din cauza C-131/23 publicată la 9 ianuarie 2024, în interpretarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, se impun câteva precizări în legătură cu eventuala incidenţă a acesteia în cauza de faţă.

Prin această hotărâre s-a stabilit că decizia mai sus menţionată trebuie interpretată în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi precizia legii penale, chiar dacă aceste dispoziţii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de corupţie.

În schimb, s-a stabilit că această decizie trebuie interpretată în sensul că, instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (mitior lex) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Se impune precizarea că Decizia Comisiei Europene 2006/928 (cu efect direct) supusă interpretării Curţii prin hotărârea mai sus menţionată, a fost abrogată prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei din 15 septembrie 2023, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 229 din 18 septembrie 2023 şi intrată în vigoare la 8 octombrie 2023. Or, din întreaga interpretare a Curţii dată în jurisprudenţa sa, rezultă că decizia mai sus menţionată este obligatorie pentru România atâta vreme cât nu a fost abrogată. În acest sens a statuat Curtea de Justiţie prin Hotărârea pronunţată la 21 decembrie 2021, arătând că "Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei este, atât timp cât nu a fost abrogată, obligatorie în toate elementele sale pentru România. Obiectivele de referinţă care figurează în anexa la aceasta urmăresc să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept prevăzute la articolul 2 TUE şi au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul că acesta din urmă este ţinut să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alin. (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisia Europeană pe baza deciziei respective, în special de recomandările formulate în rapoartele menţionate".

Aceeaşi interpretare a fost dată aplicabilităţii Deciziei 2006/928 şi prin Hotărârea Curţii din 18 mai 2021 în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 şi C-397/19.

Şi în Hotărârea din cauza C-131/23 publicată la 9 ianuarie 2024, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut (paragraf 60) că a aceasta a avut deja ocazia să statueze că Decizia 2006/928 este, atât timp cât nu a fost abrogată, obligatorie în toate elementele sale pentru România.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, dând efectul cuvenit Deciziilor Curţii Constituţionale a României, nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 precum şi Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constată că în privinţa inculpatului A. s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, iar din acest punct de vedere hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.

II. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel formulat de Ministerul Public, care vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B. şi a modalităţii de executare a acesteia, având în vedere şi motivele de apel formulate de inculpat, care vizează desfiinţarea sentinţei de condamnare şi pronunţarea unei alte hotărâri, prin care să se dispună achitarea sa, în principal, iar în subsidiar, încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, Înalta Curte apreciază că este necesară examinarea împreună a acestor critici, fiind vorba despre răspunderea penală a inculpatului B., în ansamblu.

IV.2. Examinând criticile formulate de inculpatul B. împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă, în contextul în care inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, în condiţiile împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, apreciază că sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor succede.

În prealabil, Înalta Curte constată că, şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. a intervenit prescripţia răspunderii penale a acestuia, prin raportare la dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., la Deciziile nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 pronunţate de Curtea Constituţională, precum şi la Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 din C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, ale cărei limite se majorează cu o treime, iar conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, şi care, calculat de la data comiterii faptei, respectiv 29 iunie 2015, s-a împlinit la data de 28 iunie 2023.

Înalta Curte nu va mai relua argumentele pentru care apreciază că răspunderea penală s-a prescris, ca urmare a incidenţei termenului general de prescripţie, acestea fiind deja expuse anterior, cu ocazia examinării criticilor formulate de parchet împotriva soluţiei de încetare a procesului penal dispuse faţă de inculpatul A..

Având în vedere că inculpatul B. a solicitat continuarea procesului penal, pe fondul acuzaţiilor se reţin următoarele:

Aşa cum rezultă din rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată, acuzaţia adusă acestuia constă în aceea că, în perioada 05-29.06.2015, în calitatea de director executiv al AJPIS Dolj, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind exercitarea atribuţiilor aferente funcţiei deţinute, referitoare la condiţiile de acordare a venitului minim garantat şi a recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu, pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj, a dispus întocmirea referatului de stornare nr. x/29.06.2015, pe care l-a aprobat, în baza căruia au fost anulate nelegal debite în sumă de 315.850 RON, în privinţa a 59 de persoane menţionate în procesul-verbal de control nr. x/06.05.2015 al AJPIS Dolj şi în cazul cărora se emiseseră deja 74 de decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social, cauzând un prejudiciu în dauna AJPIS Dolj în cuantum de 315.850 RON, corelativ obţinerii unor foloase în acelaşi cuantum pentru respectivele persoane.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, fără a relua considerentele din sentinţa apelată, menţionează că prima instanţă a reţinut în privinţa inculpatului B. că acesta, în condiţiile în care prin procesul-verbal de control nr. x/6 mai 2015 întocmit de inspectorii din cadrul AJPIS Dolj se constatase că un număr de 60 de persoane din comuna Bratovoeşti, judeţul Dolj, încasaseră necuvenit în anumite perioade de timp venitul minim garantat, deoarece nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 416/2001 pentru acordarea ajutorului social (lipsa adeverinţelor eliberate de AJOFM Dolj pentru beneficiarii apţi de muncă, potrivit art. 7 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 416/2001; lipsa declaraţiilor pe propria răspundere a titularilor de venit minim garantat privind componenţa familiei şi a veniturilor realizate de membrii familiei, potrivit art. 14¹ alin. (1) şi (5) din Legea nr. 416/2001; lipsa anchetelor sociale, potrivit art. 14¹ alin. (3) din Legea nr. 416/2001) şi în condiţiile în care, în baza art. 21 din Legea nr. 416/2001, în perioada 25-26.05.2015, a emis decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit, cu titlu de venit minim garantat, cu toate acestea, în urma intervenţiei telefonice a inculpatului A., a dispus nelegal martorei RRR., consilier superior în cadrul AJPIS Dolj, să întocmească un referat de stornare a debitelor stabilite pentru un număr de 59 de persoane beneficiare de venit minim garantat, aceasta, după ce anterior, încercase fără succes să determine inspectorii care efectuaseră controlul, să modifice rezultatele acestui control. S-a reţinut că demersul inculpatului s-a soldat cu un răspuns pozitiv din partea martorei RRR., care, a întocmit referatul cu propunerea de stornare, înregistrat sub nr. x/29.06.2015, referat care a fost aprobat de inculpatul B., prin care au fost anulate nelegal debite în cuantum de 315.850 RON.

Prima instanţă a constatat încălcarea de către inculpat, cu ştiinţă, a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv cu referire la "protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei", a dispoziţiilor art. 4 din acelaşi act normativ care se referă, în esenţă, la obligaţiile conducătorului entităţii publice în domeniul controlului intern/managerial, a dispoziţiilor art. 5 din acelaşi act normativ, referitoare la obligaţiile persoanelor care gestionează fonduri publice, în acelaşi timp, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2014 privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă socială, art. 73¹ din Legea nr. 500/2002 privind recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice şi a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 416/2001 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, cu titlu de ajutor social.

În consecinţă, Înalta Curte, cu majoritate, a constatat prin sentinţa apelată că fapta inculpatului B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 din C. pen.

În motivele de apel, expuse deja pe larg, inculpatul a solicitat instanţei de apel să desfiinţeze sentinţa apelată şi să dispună achitarea sa, fie pentru că fapta nu există, fie pentru că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de legea penală, iar în subsidiar, să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi reducerea despăgubirilor la care a fost obligat.

În esenţă, apărările formulate de inculpat şi care s-au constituit în acelaşi timp în critici ale soluţiei de condamnare, au vizat, punctual următoarele aspecte:

- în cauză nu a fost lămurit aspectul dacă destinatarii deciziilor de recuperare a sumelor încasate ca ajutor social, îndeplineau condiţiile pentru a beneficia de ajutor, aceasta, cu atât mai mult cu cât, toţi beneficiarii înscrişi în referatul de stornare se aflau în evidenţa AJOFM ca persoane fără loc de muncă şi fără venituri, iar unii dintre aceştia încasează în continuare ajutor social;

- nu s-a analizat împrejurarea că stornarea debitelor s-a făcut în baza adeverinţelor AJOFM depuse în duplicat, iar nu în baza solicitării inculpatului adresate martorei RRR.;

- dispoziţia directorului general al ANPIS Dolj cuprinsă în adresa nr. x/20 aprilie 2015 prevede că în cazul în care există suspiciuni cu privire la adeverinţele beneficiarilor de ajutor social, să fie solicitate AJOFM-urilor informaţii cu privire la împrejurarea dacă beneficiarii au refuzat un loc de muncă sau participă la cursuri iar în situaţia în care se constată că aceste persoane nu au refuzat un loc de muncă şi nici să participe la serviciile pentru stimularea ocupării unui loc de muncă, se va considera că beneficiul este unul cuvenit;

- atribuţiile directorului AJPIS referitoare la venitul minim garantat sunt numai cele prevăzute de art. 13¹, art. 18, art. 20 alin. (4), art. 21 alin. (2) din Legea nr. 416/2001, care vizează modalitatea de plată a venitului minim garantat, condiţiile de suspendare şi de încetare a plăţii acestui drept, precum şi de recuperare a acestuia, când a fost acordat necuvenit. Toate celelalte aspecte referitoare la stabilirea dreptului şi la verificarea îndeplinirii condiţiilor de acordare a venitului minim garantat revin primarului şi aparatului de specialitate din subordinea acestuia.

Efectuând propriul examen al probelor administrate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

În perioada 4-6 mai 2015, Serviciul de Inspecţie Socială din cadrul AJPIS Dolj a efectuat un control privind legalitatea acordării venitului minim garantat pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj. Controlul a fost dispus prin Decizia nr. 88/13.03.2015 a directorului general al ANPIS, prin care s-a dispus desfăşurarea în perioada 16 martie-20 aprilie 2015 a unei campanii de control privind stabilirea şi acordarea ajutorului social pentru beneficiarii care erau persoane apte de muncă şi nu se aflau în evidenţa agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă în anul 2013.

Echipa de control formată din inspectorii sociali PPP., XXX. şi NNN., în urma controlului efectuat, a întocmit procesul-verbal de control nr. x/6 mai 2015, care conţine mai multe constatări ale unor nereguli în acordarea ajutoarelor sociale precum şi propuneri de măsuri, de încetare a plăţii drepturilor şi de recuperare a sumelor încasate necuvenit, după caz. Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că în vederea lămuririi acuzaţiei aduse inculpatului se impun a fi menţionate o serie de aspecte conţinute de procesul-verbal de control, acesta reprezentând, de altfel, punctul de pornire în construirea acuzaţiei.

Rezultă, astfel, din acest proces-verbal că:

- Prin adresa nr. x/17 martie 2015, AJPIS Dolj a solicitat primăriilor din judeţul Dolj evidenţa lunară din cursul anului 2013 a persoanelor apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social şi a celor exceptate conform art. 7¹şi art. 7²din Legea nr. 416/2001. Urmare a suprapunerii bazelor de date (ANPIS, AJPIS, ANAF, CNPP, DPPD, ANOFM, primăriile din judeţul Dolj) a rezultat lista persoanelor beneficiare de venit minim garantat care au ca suspiciune faptul că nu sunt în evidenţa ANOFM, dar au beneficiat de VMG în anul 2013.

- Pentru Primăria Bratovoeşti a fost identificat un eşantion de 227 de persoane în 140 de dosare, cu suspiciune de lipsă adeverinţă AJOFM şi, conform metodologiei a fost suprapus eşantionul în evidenţa lunară a persoanelor din familiile beneficiare de venit minim garantat apte de muncă şi a celor exceptate de la depunerea adeverinţelor eliberate de AJOFM, depusă la primării pentru anul 2013.

- S-a constatat că există dosare care nu conţin toate documentele actualizate în termenele stabilite de Legea nr. 416/2001, respectiv declaraţia pe propria răspundere a beneficiarilor de ajutor social şi anchetele sociale.

Înalta Curte reţine cu privire la acest aspect că, deşi tematica controlului a fost aceea de a stabili cazurile de acordare a ajutorului social pentru beneficiarii care erau persoane apte de muncă şi nu se aflau în evidenţa agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă în anul 2013, inspectorii sociali au verificat şi celelalte piese de la dosarele de ajutor social, respectiv, existenţa ori nu a declaraţiei pe propria răspundere şi existenţa ori nu a anchetelor sociale, propunând măsuri de încetare a plăţilor şi respectiv, de recuperare a debitelor şi în cazul beneficiarilor de la dosarele cărora lipseau aceste declaraţiile pe propria răspundere, propunerile de măsuri nefiind limitate doar la beneficiarii de venit minim garantat pentru care nu existau la dosar adeverinţele emise de AJOFM. Propunerile de recuperare nu au vizat şi pe acei beneficiari în cazul cărora de la dosarele de ajutor social lipseau anchetele sociale.

- S-a menţionat că pentru nedispunerea efectuării anchetelor sociale, a fost amendat contravenţional primarul localităţii, martorul E., conform art. 28¹alin. (1) lit. b) din Legea nr. 416/2001. În acelaşi timp a fost aplicată amendă contravenţională şi doamnei F., cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din cadrul Primăriei Bratovoeşti, deoarece nu a întocmit proiecte de dispoziţii de suspendare a plăţii ajutoarelor în cazul beneficiarilor care nu au prezentat adeverinţe AJOFM şi în cazul celor pentru care nu au fost efectuate anchete sociale.

- Deşi în anexa la procesul – verbal de control sunt menţionate 227 de persoane, numai 113 persoane domiciliază în comuna Bratovoeşti şi numai acestea au fost vizate de verificările efectuate de inspectorii sociali.

- În tabelul anexă la procesul – verbal de control se menţionează în cazul fiecăreia dintre cele 113 persoane, dacă venitul minim garantat a fost încasat cuvenit sau nu, perioadele pentru care s-au încasat plăţi necuvenite şi neregula identificată (vol VI, dosar u.p., f.75-102).

În urma controlului efectuat, cu Adresa nr. x/11 mai 2015 Serviciul de Inspecţie Socială s-a adresat Serviciului Beneficii de Asistenţă Socială din cadrul AJPIS Dolj, în vederea luării măsurilor de recuperare a plăţilor efectuate necuvenit pentru un număr de 68 de beneficiari de venit minim garantat, menţionaţi în tabelul cuprins în adresa de mai sus .

Din examinarea propunerii formulate de inspectorii sociali, în vederea recuperării ajutoarelor plătite necuvenit, se observă, pe de o parte, faptul că propunerea de recuperare a vizat şi beneficiari în dosarele cărora fuseseră evidenţiate alte nereguli decât lipsa adeverinţelor AJOFM (ceea ce constituise în fapt tematica controlului), respectiv, lipsă declaraţii pe propria răspundere, şi, pe de altă parte, faptul că, propunerile de recuperare au vizat o perioadă mult mai mare decât aceea care a fost vizată de control (anul 2013), respectiv perioada 2012-2015.

Referatul cu propunerea de recuperare a fost aprobat de către inculpatul B., în calitate de director executiv al AJPIS Dolj, iar în urma aprobării au fost emise 84 de decizii de recuperare pentru un număr de 68 de beneficiari (pentru 16 beneficiari au fost emise câte două decizii, pentru debite diferite, filele x, d.u.p.), deciziile fiind date în perioada 25-28.05.2015.

Tot în urma controlului, ca urmare a propunerilor formulate de inspectorii sociali, au fost emise la data de 12 mai 2015, de către primarul comunei Bratovoeşti, martorul E., dispoziţii de încetare a dreptului la ajutor social, pentru un număr de 44 de beneficiari, care se aflau încă în plata drepturilor de ajutor, la data controlului şi în legătură cu care, inspectorii constataseră neîndeplinirea condiţiilor legale. Aceste dispoziţii de încetare a dreptului la ajutor social nu au însă legătură cu obiectul acuzaţiei, fiind în competenţa primarului localităţii şi nu acestea au făcut obiectul stornării, ci numai deciziile de recuperare.

În continuare, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine, în acord cu situaţia de fapt stabilită de către prima instanţă de judecată, că locuitorii comunei Bratovoeşti, vizaţi de deciziile de recuperare şi-au exprimat nemulţumirea faţă de situaţia creată în faţa primarului E., pe care îl considerau responsabil de imputarea acestor sume de bani. Acesta, pe fondul nemulţumirii crescânde, a decis să intervină la nivelul AJPIS Dolj, pentru anularea sau diminuarea debitelor stabilite, considerând că ar putea face acest lucru prin intermediul inculpatului A., preşedinte al organizaţiei D., despre care considera că are influenţă asupra inculpatului B., simpatizant D..

Aceste aspecte au fost relatate de către martorul E., care, potrivit declaraţiilor date pe parcursul procesului, ştia că inculpatul B. este simpatizant D., întrucât participase împreună cu acesta la mai multe şedinţe de partid, şedinţe conduse de inculpatul A.. În consecinţă, l-a contactat telefonic pe inculpatul A. la data de 5 iunie 2015, şi astfel cum rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice dintre martorul E. şi inculpatul A., redate în procesul-verbal aflat în vol. IV d.u.p., în aceeaşi zi, martorul E. s-a deplasat la biroul inculpatului A. din Craiova.

Tot în data de 5 iunie 2015, după expunerea problemei de către martorul E., inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B. şi astfel cum rezultă din înregistrarea convorbirii, redată în procesul-verbal aflat la dosar (vol IV, d.u.p.) i-a solicitat să-l primească într-o audienţă pe martorul E., primarul comunei Bratovoeşti, într-o problemă despre care a menţionat că este de competenţa inculpatului B., acesta din urmă confirmând că ştie despre ce este vorba.

În continuare, reţine că deşi inculpatul B. s-a arătat cu ocazia convorbirii, receptiv la solicitarea inculpatului A., fiind de acord să-l primească pe martorul E., primarul comunei Bratovoeşti şi a menţionat că va "rezolva, într-un fel, problema", iar ulterior, a efectuat şi alte demersuri, care, aparent, l-ar plasa într-o conduită ilicită, infracţională, în vederea anulării debitelor pentru care anterior fuseseră emise decizii de recuperare, în realitate, astfel cum se va arăta, anularea nu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a fost una fundamentată, independent de existenţa unor factori externi de influenţă.

Astfel, rezultă din probe, că inculpatul B., după ce a discutat cu primarul comunei Bratovoeşti, E., a avut o întrevedere cu membrii echipei de control, pe care a încercat, într-adevăr, să îi convingă să găsească o rezolvare pentru modificarea rezultatelor controlului de la nivelul comunei Bratovoeşti, în acest sens fiind declaraţiile martorilor NNN.-Ştefan, şeful Serviciului de Inspecţie Socială şi PPP., inspector social.

Deşi s-a reţinut că, ulterior, după ce demersul său s-a soldat cu un răspuns negativ din partea inspectorilor sociali, inculpatul B. s-a întâlnit la sediul AJPIS cu martorii E. – primarul comunei Bratovoeşti şi F.- asistent social în cadrul Primăriei, cărora le-ar fi propus ca soluţie de rezolvare a problemei, înaintarea de către primărie a unei adrese din care să rezulte că documentele constatate lipsă în timpul controlului, au fost găsite ulterior controlului în arhiva primăriei, fără să fi fost ataşate la dosarele de ajutor social, Înalta Curte-Completul de 5 judecători reţine că acest aspect nu poate fi stabilit indubitabil, probele administrate neavând gradul de certitudine necesar pentru a susţine o astfel de concluzie. Martora F., care iniţial, în timpul urmăririi penale, a declarat că urmare a acestei întâlniri, a înaintat la AJPIS Dolj, adresa respectivă, prin care erau trimise documentele constatate lipsă în timpul controlului, cu ocazia judecăţii nu a mai susţinut aceste aspecte. Astfel, a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei, că, nu i-a cerut nimeni să întocmească o astfel de adresă şi că a găsit ulterior controlului o parte din documente în arhiva primăriei.

Chiar dacă martorul E. şi-a menţinut în cursul judecăţii declaraţia din cursul urmăririi penale, prin care a susţinut că inculpatul B. este cel care a venit cu propunerea de înaintare a unei adrese din partea primăriei, împreună cu documentele găsite lipsă la control, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că în virtutea principiului testis unus testis nullus, declaraţia numai a martorului E. nu poate susţine situaţia de fapt reţinută, mai ales în condiţiile în care martorul a fost la rândul său inculpat, beneficiind de încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorul. Chiar dacă declaraţia acestuia nu este oprită de lege, cu toate acestea, ea trebuie privită cu rezerve, cu atât mai mult cu cât nu se coroborează cu o altă probă.

În acelaşi timp, din adresa nr. x/9 iunie 2015 a Primăriei comunei Bratovoeşti şi documentele anexate, comunicate AJPIS Dolj (fila x), rezultă că singurele documente comunicate de primărie, au fost adeverinţele AJOFM în duplicat (pentru mai multe perioade de timp), numai în ceea ce îi priveşte pe numiţii MM. şi EE., beneficiari de ajutor social, nefiind înaintate alte acte (adeverinţa nr. x/20.02.2013-MM., adeverinţa nr. x/14.03.2013-MM., adeverinţa nr. x/12.04.2013-MM., adeverinţa nr. x/16.05.2013 – MM., adeverinţa nr. x/10.06.2013 – MM., adeverinţa nr. x/15.10.2013 – MM., adeverinţa nr. x/15.01.2014 – MM., o altă adeverinţă AJOFM ilizibilă -MM.; adeverinţa nr. x/25.04.2013 – EE., adeverinţa nr. x/15.05.2013 – EE., adeverinţa nr. x/25.04.2013 -EE., adeverinţa nr. x/15.05.2013 – EE., adeverinţa nr. x/10.06.2013 – EE.).

De asemenea, deşi s-a reţinut că inculpatul, în urma acestei adrese ar fi dispus martorei RRR., consilier superior în cadrul AJPIS Dolj, coordonator compartiment venit minim garantat, să întocmească un referat de stornare a debitelor stabilite la nivelul comunei Bratovoeşti, iar ca urmare a acestei dispoziţii martora ar fi procedat la întocmirea referatului de stornare, în fapt, se constată că referatul de stornare nu a avut la bază cele două adeverinţe înaintate de primărie, ci adresa nr. x/15.06.2015 a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj, prin care, s-a comunicat AJPIS Dolj, în atenţia directorului executiv B., ca urmare a solicitării AJPIS Dolj nr. 13445/29.05.2015, lista în format letric şi electronic a persoanelor care în cursul anului 2013 au beneficiat de adeverinţe AJOFM conform Legii 416/2002 (lista acestor persoane pentru perioada 2013-2015 se regăseşte în vol. VII d.u.p., f.134-197). Prin urmare, se constată că lista persoanelor aflate în evidenţa AJOFM a fost comunicată AJPIS Dolj ulterior încheierii controlului tematic şi nu a fost avută în vedere de către inspectorii sociali.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine şi împrejurarea că, deşi toate deciziile de recuperare a debitelor au fost emise exclusiv pentru lipsa adeverinţelor AJOFM, cu excepţia unei singure decizii, cea emisă în cazul beneficiarei YYY., în a cărei decizie de recuperare 2358/28.05.2015 se menţionează că motivul debitului îl constituie "plăţi necuvenite", în realitate, având în vedere aprobarea în bloc a propunerilor de recuperare formulate cu adresa nr. x/11 mai 2015 de Serviciul de Inspecţie Socială, pentru cei 68 de beneficiari, rezultă că recuperarea debitelor se aprobase şi pentru beneficiarii de ajutor social în ale căror dosare au fost evidenţiate şi alte nereguli (lipsă declaraţie) iar menţiunea comună din dispozitivul tuturor deciziilor de recuperare în sensul că motivul constituirii debitului l-ar constitui "lipsă adeverinţă AJOFM" pentru toţi beneficiarii, este evident o eroare de redactare a acestor decizii.

Cu referire la stornarea debitelor, inculpatul s-a apărat în sensul că anumite persoane în cazul cărora se constatase lipsa adeverinţei AJOFM, în realitate apăreau în baza de date AJOFM, pentru anul 2013, iar în cazul altor persoane, pentru care inspectorii constataseră lipsă cerere (declaraţie pe proprie răspundere), emiterea deciziilor de recuperare nu a fost făcută corect, deoarece această cerere trebuie să existe din partea beneficiarilor numai la constituirea dosarului.

În legătură cu acest aspect, martora RRR., cea care a întocmit propunerea de stornare, a arătat în faţa instanţei că stornarea a vizat beneficiarii în cazul cărora s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere.

Pentru înţelegerea modului în care s-a făcut stornarea şi în vederea aprecierii asupra încălcării dispoziţiilor legale care reglementau atribuţiile inculpatului, va fi evidenţiată situaţia fiecărei stornări, prin confruntarea datelor din referatul cu propunerea de stornare cu cele din referatul cu propunerea de recuperare a debitelor, cu datele din procesul-verbal de control şi cu datele comunicate de AJOFM. În acelaşi timp, va fi avută în vedere şi adresa nr. x/08.05.2023 a Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj comunicată instanţei de judecată, referitoare la situaţia beneficiarilor de ajutor social pentru care s-au constituit debite, justificarea debitelor constituite, precum şi a sumelor pentru care s-a aprobat stornarea, defalcat pe ani. Astfel:

- Pentru beneficiarul T. stornarea debitului s-a făcut doar pentru luna ianuarie 2013, întrucât figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM în această perioadă; din debitul constituit de 396 RON, stornarea s-a făcut pentru suma de 248 RON;

- Pentru beneficiarul AA., s-a constatat cu ocazia controlului lipsa adeverinţei AJOFM pentru perioada 01-28.02.2013. Nu s-a făcut stornarea debitului pentru această perioadă. În schimb, stornarea debitului s-a făcut pentru lunile martie, mai, iunie, iulie, octombrie 2013 şi perioada ianuarie 2014- aprilie 2015, pentru când s-a constatat lipsa declaraţiilor pe propria răspundere; din debitul constituit în sumă de 9292 RON, stornarea s-a făcut pentru suma de 7630 RON;

- Pentru beneficiarul BB. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere, în perioada 01.09.2012-31.05.2015. Stornarea a fost făcută pentru perioada 01.09.2012-31.04.2015; a fost stornat întregul debit constituit de 11630 RON;

- Pentru beneficiarul LL., s-a constatat la control lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.07.2012-31.07.2014, 01.09.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioada 01.07.2012-31.03.2013, 01.05.2013-31.07.2014, 01.09.2014-30.04.2015, pentru întregul debit de 10350 RON;

-Pentru beneficiarul HHH., s-a constatat lipsa cererii (declaraţie pe proprie răspundere) pentru perioada 01.06.2012-31.05.2015. Stornarea debitului constituit prin decizia de recuperare s-a făcut pentru perioada 01.06.2012-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 11 260 RON;

- Pentru beneficiara K., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.09.2012-31.01.2014, 01.03-31.05.2014; 01.07.2014-31.03.2015; stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.09.2012- 31.03.2013, 01.07.2013-31.01.2014, 01.03.2014-31.05.2014 şi 01.07.2014- 31.03.2015, pentru întregul debit constituit de 6714 RON;

- Pentru beneficiarul AAA., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.01-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.05.2015 iar stornarea s-a făcut pentru întreaga perioadă şi pentru întregul debit constituit de 5370 RON;

- Pentru beneficiarul ZZZ., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.07.2013-31.05.2015 iar stornarea a avut în vedere perioada 01.07.2013-30.04.2015, făcându-se pentru întregul debit constituit de 7762 RON;

- Pentru beneficiarul UU., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.09.2012-31.05.2015 iar stornarea debitului s-a făcut pentru perioadele 01.09.2012-31.03.2013 şi 01.06.2013-30.04.2015 pentru întregul debit constituit în sumă de 10522 RON;

- Pentru beneficiarul J. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioadele 01.02.2013-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.05.2015, iar stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.02.2013-31.07.2014 şi 01.09.2014-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 8934 RON;

- Pentru beneficiarul MMM. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.06.2012-30.06.2013 şi 01.10.2013-31.03.2015, iar stornarea debitului s-a făcut pentru perioada 01.10.2013-31.03.2015 pentru întregul debit constituit de 6387 RON;

- Pentru beneficiarul II. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.06.2012-31.05.2015 iar stornarea debitului a avut în vedere perioada 01.06.2012-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 8769 RON;

- Pentru beneficiara CC. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.01-31.03.2013, 01.05-30.06.2013, 01.10.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.03.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.01.2013-30.06.2013, 01.10.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.03.2015, pentru întregul debit constituit de 7559 RON;

- Pentru beneficiarul L., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.03-31.07.2013 şi 01.10.2013-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.03.2013-31.07.2013 şi 01.10.2013-30.04.2015, pentru întregul debit de 7332 RON;

- Pentru beneficiara QQ., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioadele 01.06.2012-31.05.2014, 01.07-31.07.2014; 01.09.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.06.2012-31.03.2013, 01.05.2013-31.01.2014, 01.03.2014-31.05.2014, 01.07.2014-31.07.2014 şi 01.09.2014-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 6892 RON;

- Pentru beneficiara OO., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioada 01.09.2013-31.05.2015, iar stornarea s-a făcut pentru perioada 01.09.2013-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 5400 RON;

- Pentru beneficiara Q., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioada 01.06.2012-31.05.2015, iar stornarea s-a făcut pentru perioada 01.06.2012-31.03.2013 şi 01.08.2013-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 6999 RON;

-Pentru beneficiarul III., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.07.2012-31.01.2013, iar stornarea debitului s-a făcut pentru perioada 01.07.2012-31.01.2013, pentru întregul debit constituit de 805 RON;

- Pentru beneficiarul WW., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.02.2013-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.03.2015 iar stornarea debitului s-a făcut pentru perioadele 01.02.2013-31.03.2013, 01.07.2013-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.03.2015, pentru întregul debit constituit de 5205 RON;

- Pentru beneficiarul MM., s-a constatat lipsă adeverinţă AJOFM pentru luna decembrie 2012 precum şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.12.2012-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.05.2015; s-a aprobat stornarea pentru perioadele 01-12.2012-31.12.2012, 01.02.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-30.04.2015, pentru un debit de 7824 RON din totalul debitului constituit de 9426 RON. Pentru MM. s-au regăsit adeverinţe AJOFM în baza de date începând cu luna ianuarie 2013 şi până în aprilie 2015; recuperarea debitului pentru lipsă adeverinţă s-a dispus şi pentru luna decembrie 2012, pentru care nu a existat însă vreo bază de date comunicată;

- Pentru beneficiarul TT., cu ocazia controlului, la dosarul acestuia s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM pentru luna ianuarie 2013, însă debitul pentru această perioadă nu a fost stornat. De asemenea s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.06.2013-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.03.2015, iar stornarea a vizat perioadele 01.06.2013-30.06.2013, 01.07.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-31.03.2015, fiind făcută pentru suma de 5996 RON din totalul debitului de 7658 RON;

- Pentru beneficiarul BBB., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere şi lipsa anchetei sociale, în perioadele 01.09.2012-31.07.2013, 01.09.2013-30.06.2014, 01.09.2014-31.05.2015; stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.09.2012-31.03.2013, 01.05.2013-31.07.2013, 01.09.2013-30.06.2014, 01.09.2014-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 8403 RON;

- Pentru beneficiarul HH., cu ocazia controlului, la dosarul acestuia, s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM pentru perioada 01-28.02.2013; în acelaşi timp, s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere şi a anchetei sociale, în anumite perioade, respectiv, 01-28.02.2013 şi 01.09.2013-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.10.2013-31.10.2013 şi 01.01.2014-30.04.2015, nefiind făcută şi pentru perioada în care beneficiarul nu a avut adeverinţă AFOFM şi avut în vedere un debit de 4866 RON din întregul debit constituit de 5407 RON;

- Pentru beneficiarul NN., s-a constatat că lipseşte adeverinţa AJOFM, pentru perioada 01-30.06.2013 (titular AAAA.); de asemenea, s-au constatat lipsă ancheta socială în anumite perioade şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere, în perioada 01.03-31.05.2014; 01.09.2014-31.05.2015; stornarea nu a avut în vedere debitul din perioada în care s-a constatat lipsa adeverinţei, ci perioadele 01.07.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.12.2013, 01.01.2014-31.05.2014, 01.09.2014-30.04.2015, pentru care s-a constatat lipsa declaraţiei; stornarea s-a făcut pentru suma de 2225 RON din debitul constituit în sumă de 2896 RON;

- Pentru beneficiarul KKK. s-a constatat că lipseşte adeverinţa AJOFM pentru luna februarie 2013; în acelaşi timp s-a constatat lipsa anchetei sociale şi a declaraţiei pe propria răspundere, în anumite perioade, respectiv, 01-30.06.2013, 01.08.2013-31.01.2014, 01.03-30.06.2014; stornarea debitului nu s-a făcut pentru perioada în care beneficiarul nu a figurat cu adeverinţă AJOFM, ci pentru perioadele în care s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere, respectiv, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.01.2014, 01.06.2014-30.06.2014, având ca obiect o sumă de 930 RON, dintr-un total debit constituit de 2676 RON;

- Pentru beneficiarul KK. s-a constatat că lipseşte adeverinţa AJOFM pentru luna februarie 2013. Lipsa adeverinţei s-a constatat şi pentru titulara BBBB., membru de familie, pentru perioada 01.09-31.10.2013. În acelaşi timp, s-a constatat lipsa anchetei sociale şi a declaraţiei pe proprie răspundere în anumite perioade, respectiv, 01.09-31.10.2013 şi 01.09.2014-31.05.2015; stornarea nu a avut în vedere debitul constituit în perioada în care s-a constatat lipsa adeverinţei, ci altă perioadă, respectiv, 01.09.2014-30.04.2015, pentru când s-a evidenţiat lipsa declaraţiei pe propria răspundere, şi a avut ca obiect un debit de 3840 RON, din totalul debitului constituit de 5234 RON;

- Pentru beneficiara FFF., s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM (pentru titular CCCC.), fără să rezulte în mod clar perioada; în acelaşi timp, s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioadele 01.12.2012-31.07.2013, 01.09.2013-31.03.2014, 01-31.05.2014, 01.09.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioada 01.12.2012-31.12.2012, 01.01.2014-31.03.2014, 01.05.2014-31.05.2014, 01.09.2014-30.04.2015, având ca obiect un debit de 3819 RON din totalul debitului constituit de 7396 RON;

Înalta Curte reţine că din evidenţele comunicate de AJOFM rezultă că CCCC. nu figurează cu adeverinţă în baza de date AJOFM însă, dată fiind neindicarea perioadei, nu se poate aprecia în mod cert dacă stornarea a avut în vedere şi debitul constituit pentru lipsa adeverinţei;

- Pentru beneficiarul PP., s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM în perioada 01.06.2012-31.07.2013 (titular DDDD.); în acelaşi timp, s-a constatat şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioadele 01.03-31.05.2014; 01.08.2014-31.03.2015. Stornarea a avut în vedere perioada 01.06.2012-31.12.2012, perioadă pentru care nu a existat o bază de date comunicată; de asemenea, a avut în vedere perioadele 01.03.2014-31.05.2014, 01.08.2014-31.03.2015, pentru când s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere. Stornarea s-a făcut pentru un debit de 6311 RON, din totalul debitului constituit de 8724 RON;

- Pentru beneficiarul DDD., s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioadele 01.12.2012-31.08.2013, 01.10.2013-31.05.2015; stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.12.2012-31.08.2013 şi 01.10.2013-30.04.2015, pentru întregul debit de 8700 RON;

- Pentru beneficiara GG. s-a constatat lipsa adeverinţa AJOFM pentru luna februarie 2013, însă stornarea nu a avut în vedere această perioadă; În acelaşi timp, s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioadele 01.06-31.08.2012, 01.02-31.03.2013; 01.08.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.06.2012-31.08.2012, 01.03.2013-31.03.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-30.04.2015, pentru un debit de 4077 RON din totalul debitului constituit de 5040 RON;

- Pentru beneficiara S. s-a constatat lipsa adeverinţa AJOFM (în fapt lipsa adeverinţei s-a constatat pentru fiul acesteia EEEE.) pentru perioada 01.05.2013-31.01.2014; Din evidenţele comunicate de AJOFM rezultă că EEEE. nu a figurat în baza de date a acestei instituţii; stornarea a avut în vedere numai luna ianuarie 2014; În acelaşi timp, s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioada 01.06.2012-31.01.2014; Stornarea s-a făcut pentru perioada 01.06.2012-31.12.2012, 01.01.2014-31.01.2014 şi a avut ca obiect un debit de 1144 RON din debitul total constituit de 3404 RON;

- Pentru beneficiarul GGG. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioada 01.08.2013-31.10.2014; stornarea a avut în vedere aceeaşi perioadă, pentru un debit constituit de 4650 RON;

-Pentru beneficiarul X. (titular FFFF.) s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM pentru lunile mai, iunie, august, octombrie şi decembrie 2012 şi ianuarie şi august 2013; stornarea a avut în vedere lunile mai, iunie, octombrie şi decembrie 2012; de asemenea, a avut în vedere şi alte perioade, în afara celor menţionate, în care au fost evidenţiate, însă, alte nereguli; în baza de date AJOFM X. şi FFFF. figurează cu adeverinţe începând cu luna ianuarie 2013 şi până în anul 2015, iar în ceea ce priveşte anul 2012, nu există o bază de date comunicată; s-a mai constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.05-30.06.2012; 01-31.08.2012; 01-31.10.2012; 01-31.12.2012; 01-31.01.2013; 01-31.08.2013; 01.11.2014-31.05.2015; Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012-30.06.2012; 01.10.2012-31.10.2012; 01.12.2012-31.12.2013; 01.11.2014- 30.04.2015, având ca obiect un debit de 3132 RON din totalul debitului constituit de 3378 RON;

- Pentru beneficiarul YY. (pentru titularul GGGG.) s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM în perioada 01.09-30.09.2013; stornarea nu a avut în vedere această perioadă, ci alte perioade pentru care au fost evidenţiate alte nereguli (lipsă declaraţie pe proprie răspundere titular); s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioada 01.01-30.06.2013; 01.09.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.05.2015; stornarea s-a făcut pentru perioada 01.01.2014-31.07.2014; 01.09.2014-30.04.2015, pentru un debit de 5370 RON din totalul debitului constituit de 8196 RON;

- Pentru beneficiarul Y., s-a constatat lipsa adeverinţelor AJOFM în ceea ce-i priveşte pe titularii HHHH. şi IIII., pentru perioada 01.05.2012-31.03.2013 şi 01.08.2013-30.11.2014. În acelaşi timp, s-a constatat şi lipsa declaraţiei pe proprie răspundere a beneficiarului Y., pentru aceeaşi perioadă 01.05.2012-31.03.2013, 01.08.2013-30.11.2014. Stornarea s-a făcut pentru perioada 01.05.2012 – 31.12.2012 şi 01.01.2014-30.11.2014, pentru un debit de 4371 RON, din totalul debitului constituit de 6294 RON; În baza de date AJOFM HHHH. şi IIII. nu figurează cu adeverinţe ca fiind persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau care ar fi participat la cursuri de formare profesională;

- Pentru beneficiarul W. (titular JJJJ.), s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM în perioada 01-31.03.2013, dar stornarea nu a vizat această perioadă, ci alte perioade, pentru care s-a constatat lipsa cererii (declaraţiei pe propria răspundere); s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere în 01.04.2014-30.04.2015 iar stornarea s-a făcut numai pentru această perioadă, având ca obiect un debit de 4654 RON dintr-un debit total constituit de 4993 RON;

- Pentru beneficiarul G. (titular KKKK.) s-au constatat în raportul de control "plăţi necuvenite" în perioadele 01.01.2013-31.07.2013 şi 01.09.2013-31.05.2015; în referatul Serviciului de inspecţie socială către Serviciul beneficii asistenţă, cu propunerea de recuperare a plăţilor necuvenite, s-a menţionat "lipsa declaraţiei pe propria răspundere" pentru aceeaşi perioadă; stornarea s-a făcut pentru perioada 01.01.2013-31.07.2013 şi 01.09.2013-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 9229 RON; KKKK. figurează cu adeverinţă în baza de date AJOFM, în toată perioada;

- Pentru beneficiarul JJJ., s-au constatat nereguli neevidenţiate clar şi separat, pentru acesta şi LLLL.. În raportul de control s-a constatat lipsă adeverinţă AJOFM, lipsa declaraţiei pe propria răspundere a titularului şi lipsa anchetei sociale, "plăţi necuvenite" în perioadele 01.06.2012-28.02.2013, 01-30.06.2013, 01-30.09.2013, 01.10.2013-30.03.2015; pentru LLLL. s-au constatat plăţi necuvenite în perioadele februarie 2013, iunie 2013, septembrie- decembrie 2013, august 2014- februarie 2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.06.2012-31.12.2012, 01.01.2014-31.01.2014, 01.03.2014-31.03.2014, 01.08.2014-31.03.2015, pentru un debit de 4144 RON din totalul debitului constituit de 6240 RON. În baza de date AJOFM JJJ. figurează cu adeverinţe în perioada octombrie 2013- octombrie 2014.

-Pentru beneficiarul V. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.03.2014-31.05.2015; stornarea s-a făcut pentru perioada 01.03.2014-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 3570 RON.

- Pentru beneficiarul VV. s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere, în perioadele 01.05.2012-31.03.2013 şi 01.07.2013-31.05.2015; stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012-31.03.2013 şi 01.07.2013-30.04.2015, pentru întregul debit constituit de 8019 RON;

- Pentru beneficiara P., se reţin laolaltă, ca nereguli, în raportul de control, lipsa adeverinţei AJOFM (pentru MMMM.) şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere a titularului, pentru perioadele 01.10.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.01.2014-31.07.2014 şi 01.09.2014-30.04.2015, pentru un debit de 2130 RON dintr-un debit total constituit de 2538 RON. MMMM. nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- Pentru beneficiara LLL., s-au constatat laolaltă, ca nereguli, în raportul de control, lipsa adeverinţa AFOFM şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere, în perioadele 01.05.2012-31.03.2013 şi 01.05.2013-31.05.2015; stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012-31.03.2013, 01.05.2013-31.05.2013, 01.07.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013 şi 01.01.2014-30.04.2015, pentru un debit de 7116 RON, din totalul debitului constituit de 8379 RON. LLL. figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM pe toată perioada 2013-2015; în ceea ce priveşte anul 2012, nu există o bază de date comunicată;

- În ceea ce priveşte beneficiarul R., se reţin laolaltă în raportul de control, ca nereguli evidenţiate, lipsa adeverinţei AJOFM pentru titular şi NNNN., precum şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.05-31.10.2012; 01.12.2012-31.05.2015. Stornarea debitului s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012–31.12.2012, 01.07.2013-31.08.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-30.04.2015. R. şi NNNN. nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM.

- Pentru beneficiarul H. s-a reţinut lipsa declaraţiei pe propria răspundere, pentru perioada 01.05.2012-31.03.2014. Stornarea s-a făcut pentru perioada 01.02-2013-28.02.2013, 01.06.2013-30.06.2013, 01.08.2013-31.01.2014 şi 01.06.2014-30.06.2014, pentru un debit de 2676 RON din întregul debit constituit de 5379 RON.

- Pentru beneficiarul N. s-au reţinut în raportul de control, ca nereguli, lipsa adeverinţa AJOFM pentru perioada 01.08.-30.09.2013 şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.10.2013-30.04.2015. Beneficiarul N. a figurat cu adeverinţă în baza de date AJOFM, mai puţin lunile iulie şi august 2013, însă debitul nu a fost stornat pentru această perioadă. Debitul a fost stornat pentru o altă perioadă, respectiv, 01.01.2014-30.04.2015, pentru când s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere şi a avut în vedere o sumă de 4080 RON, din întregul debit constituit de 5300 RON;

- Pentru beneficiarul U., s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM pentru luna iulie 2013 şi lipsa declaraţiei pe proprie răspundere pentru perioadele 01.07.2012-31.03.2013, 01.06-31.07.2013; 01.10.2013-31.05.2014; 01.09.2014-31.05.2015; Stornarea nu s-a făcut pentru luna iulie 2013, când s-a constatat lipsă adeverinţă AJOFM, ci pentru celelalte perioade, pentru care s-a constatat lipsa declaraţiei pe propria răspundere; stornarea a avut ca obiect un debit de 4657 RON din întregul debit constituit de 5694 RON;

- Pentru beneficiarul XX. s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM, fără a specifica o perioadă anume, precum şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere, pentru perioadele 01.05.2012-31.03.2013, 01.05.2013-31.04.2015. Stornarea debitului s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012, 01.01.2013-28.02.2013, 01.09.2013-31.10.2013, 01.01.2014-30.04.2015, pentru un debit de 6818 RON, din totalul debitului constituit de 8469 RON. Din relaţiile comunicate de AJOFM, rezultă că XX. nu a figurat cu adeverinţă în baza de date;

-Pentru beneficiarul DD., s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.05.2012-31.03.2014. Stornarea debitului s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.03.2014, pentru un debit de 1562 RON din totalul debitului constituit de 2992 RON. DD. nu a figurat cu adeverinţă în baza de date AFOFM;

- Pentru beneficiarul Z. s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi a declaraţiei pe propria răspundere, pentru perioadele de 01.05.2012-31.03.2013, 01-31.05.2013, 01.09.2013-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioada 01.05.2012-31.12.2012, lunile ianuarie, februarie şi octombrie 2013, 01.01.2014-30.04.2015. În perioadele vizate de stornare pentru anii 2013, 2014 şi 2015, Z. figurează cu adeverinţă în baza de date AJOFM. Pentru anul 2012 nu există comunicată o bază de date. Stornarea a avut ca obiect un debit de 3658 RON din totalul debitului constituit de 4316 RON;

-Pentru beneficiarul FF. s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi a declaraţiei pe propria răspundere, pentru perioadele 01.11.2012-31.03.2013, 01.06.2013-31.08.2013,01.09.2013-31.05.2014,01.08.2014-31.03.2015. Stornarea debitului s-a făcut pentru perioadele 01.11.2012-31.12.2012, 01.03.2013-31.03.2013, 01.06.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.03.2015, pentru o sumă de 2618 RON din totalul debitului constituit de 3276 RON. Din evidenţele AJOFM rezultă că FF. nu a figurat cu adeverinţă.

-Pentru beneficiarul CCC. s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.05.2012-31.03.2013, 01-31.05.2013, 01.09.2013-31.05.2014. Stornarea debitului s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012 şi 01.01.2014-31.05.2014, pentru o sumă de 1975 RON din totalul debitului constituit de 4851 RON. În baza de date AJOFM CCC. nu a figurat cu adeverinţă;

- Pentru beneficiarul OOOO., s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere în perioada 01.05.2012-31.05.2015. Stornarea debitului s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012, 01.02.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-30.04.2015. Din baza de date AJOFM rezultă că beneficiarul a figurat cu adeverinţe pentru anul 2013 şi pentru anul 2014 până în luna octombrie, inclusiv, nefiind în evidenţă adeverinţe pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014 şi pentru perioada ianuarie- aprilie 2015;

-Pentru beneficiara SS. s-a constatat lipsă declaraţie pe propria răspundere pentru perioada 01.05.2012-31.05.2015. S-a dispus stornarea debitului pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012, 01.02.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-30.04.2015, pentru o sumă de 4169 din debitul total constituit de 4838 RON;

- Pentru beneficiarul ZZ. s-a constatat lipsă adeverinţă AJOFM şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01.09.2012-31.03.2013, 01-30.06.2013, 01.08.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.05.2015. Din baza de date AJOFM rezultă că ZZ. a figurat cu adeverinţă pentru perioadele în care s-a făcut stornarea, respectiv, 01.08.2013-31.08.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-30.04.2015. Stornarea s-a făcut pentru un debit de 5888 RON din debitul total constituit de 6845 RON;

- Pentru beneficiarul RR. s-a constatat lipsa adeverinţei AFOFM şi lipsa declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.11.2012-31.03.2013 şi 01.07.2013-31.05.2015. RR. figurează cu adeverinţă în baza de date a AJOFM, inclusiv pentru lunile iulie şi octombrie 2013. Stornarea s-a făcut însă, şi pentru luna decembrie 2012, pentru care nu este comunicată o bază de date AJOFM. Debitul stornat a fost de 2794 RON, din total debit constituit de 3713 RON;

-Pentru beneficiara EEE. s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi a declaraţiei pe propria răspundere pentru perioada 01.01-31.03.2013 şi 01.05.2013 -31.01.2015. Stornarea debitului s-a făcut pentru perioada mai- iulie 2013, octombrie 2013, 01.01.2014-31.01.2015. În baza de date AJOFM EEE. figurează cu adeverinţe AJOFM pentru anii 2013 şi 2014, mai puţin lunile noiembrie şi decembrie 2014. Stornarea a avut în vedere un debit de 2160 RON, din total debit constituit de 2715 RON;

- Pentru beneficiarul M. s-a constatat lipsă adeverinţă AJOFM (pentru el şi PPPP.) şi lipsă declaraţie pe proprie răspundere titular în perioadele 01-28.02.2013, 01.11.2013-31.07.2014, 01.09.2014-31.10.2014, 01.12.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-31.10.2014, 01.12.2014-31.03.2015. Stornarea a avut în vedere o sumă de 3315 RON, din totalul debitului constituit de 4028 RON. M. şi PPPP. nu figurează în baza de date cu adeverinţe AJOFM;

- Pentru beneficiarul I. s-a constatat lipsă adeverinţă AJOFM şi lipsă declaraţie pe propria răspundere în perioadele 01-28.02.2013, 01-31.07.2013, 01.09.2013-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.10-31.10.2013, 01.07-31.07.2013, 01.01.2014-31.03.2015, perioade în care I. a figurat cu adeverinţă în baza de date AJOFM. A fost stornat un debit de 4313 RON din totalul debitului constituit de 5270 RON;

-Pentru beneficiara O. (şi QQQQ.) s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi a declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01-28.03.2013, 01.10.2013-31.01.2014, 01.03.2014-31.05.2014, 01.09.2014-31.05.2015. Stornarea s-a făcut pentru debitele constituite pentru perioadele 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.01.2014, 01.03.2014-1.05.2014, 01.09.2014-31.03.2015, având ca obiect o sumă de 3049 RON din totalul debitului de 3762 RON. O. şi QQQQ. nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- Pentru beneficiarul EE. şi RRRR. s-a constatat lipsa adeverinţei AJOFM şi a declaraţiei pe propria răspundere pentru perioadele 01-30.04.2013 şi 01.07.2013-31.05.2015. Stornarea debitului s-a făcut pentru lunile iulie şi octombrie 2013, precum şi pentru perioada 01.01.2014-30.04.2015, perioade pentru care EE. şi RRRR. figurează cu adeverinţe AJOFM, mai puţin lunile noiembrie şi decembrie 2014. Debitul stornat a fost de 4568 RON, din totalul debitului de 5769 RON.

În raport cu situaţia mai sus prezentată, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine împrejurarea că inspectorii nu au verificat şi baza de date a AJOFM la data controlului, din această bază de date rezultând că multor beneficiari în cazul cărora s-a reţinut că nu se află în evidenţa AJOFM, în realitate, le fuseseră emise adeverinţe. Raportat la acest aspect, se reţine împrejurarea că ulterior dispunerii controlului (cu tematica menţionată) de către directorul general al ANPIS (prin decizia nr. 88/13.03.2015), prin adresa cu nr. x/20.04.2015 a aceluiaşi director, s-a comunicat agenţiilor judeţene să solicite AJOFM informaţii în cazul acelor persoane ale căror dosare de ajutor social, de la primării, nu conţin adeverinţele care să ateste că nu au refuzat un loc de muncă sau participarea la cursuri de formare profesională, iar în măsura în care aceste persoane figurează în baza de date a AJOFM, ajutorul acestora urmează a fi considerat unul cuvenit.

În acest context factual, cu referire la acuzaţia adusă inculpatului, că ar fi iniţiat acţiunea de anulare a debitelor constituite, prin dispoziţia dată martorei RRR. de a întocmi referatul de stornare a acestora, referat pe care ulterior, l-a aprobat, Înalta Curte reţine, aşa cum s-a arătat anterior, că debitele au fost constituite, pe de o parte, pentru lipsa de la dosarele beneficiarilor a declaraţiilor pe propria răspundere, pe de altă parte, pentru lipsa adeverinţelor AJOFM.

În ceea ce priveşte declaraţiile pe propria răspundere, potrivit dispoziţiilor art. 14¹alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (varianta iunie 2015) după stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligaţia de a depune, din 3 în 3 luni, la primăria localităţii sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa, o declaraţie pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia, care va conţine obligatoriu datele de identificare ale titularului şi membrilor familiei.

Potrivit art. 14¹alin. (5) din aceeaşi lege, neîndeplinirea de către titularul ajutorului social a obligaţiei prevăzute la alin. (1) atrage suspendarea dreptului la ajutorul social începând cu luna următoare celei în care s-a constatat neîndeplinirea obligaţiei, prin dispoziţie a primarului.

În acelaşi sens, potrivit art. 27 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, după stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligaţia de a depune din 3 în 3 luni la primăria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa, declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia.

Potrivit art. 33 alin. (2) din Normele metodologice, în cazul nerespectării obligaţiei de a depune declaraţia pe propria răspundere, se suspendă dreptul de ajutor social prin dispoziţie a primarului începând cu luna următoare celei în care s-a constatat de către serviciul sau persoanele prevăzute la art. 15 alin. (3) din norme (persoanele din cadrul serviciului public de asistenţă socială sau persoanele desemnate prin dispoziţie a primarului). În cazul suspendării ajutorului social, prezentarea de către titular în luna următoare celei în care s-a produs suspendarea plăţii a declaraţiei pe propria răspundere atrage reluarea plăţii ajutorului social.

În raport de aceste norme legale menţionate, se constată că era în competenţa primarului şi a aparatului său de specialitate să constate nerespectarea obligaţiei beneficiarilor de a depune declaraţia pe propria răspundere, la termenele prevăzute de lege, şi să suspende plata ajutorului în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii. Prin urmare, atâta vreme cât nu au existat decizii de suspendare emise de primarul unităţii administrativ-teritoriale, deciziile de recuperare nu au avut fundamentare legală, stornarea acestora fiind justificată. Simplul fapt al lipsei de la dosarul de ajutor social a declaraţiei pe propria răspundere privind membrii familiei şi veniturile realizate nu înseamnă că ajutorul a fost încasat necuvenit, atâta vreme cât persoanele cu responsabilităţi pe linia asistenţei sociale nu au constatat modificarea condiţiilor ce fuseseră avute în vedere la acordarea ajutorului social. Aceasta este de altfel raţiunea pentru care s-a prevăzut în lege posibilitatea reluării plăţii ajutorului în cazul în care titularul prezintă în luna următoare celei în care a operat suspendarea, declaraţia pe propria răspundere.

În ceea ce priveşte stornarea debitelor constituite pentru lipsa adeverinţelor AJOFM, se constată că potrivit dispoziţiilor legale (art. 15 alin. (1) din Legea nr. 416/2001) exista obligaţia beneficiarilor de a dovedi cu înscrisuri, din 3 în 3 luni că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, respectiv, că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 416/2001 plata ajutorului social se suspendă prin decizie a directorului executiv al agenţiei judeţene, între alte situaţii, şi atunci când, pe baza informaţiilor transmise de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi de inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit art. 15, se constată că persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1).

Potrivit dispoziţiilor art. 21 din aceeaşi lege, sumele încasate necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul dreptului ajutorului în termenul de prescripţie stabilit de lege pentru creanţele bugetare. Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social se face de către agenţia teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile de la emitere. Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării.

În cauză, din probele administrate, nu a rezultat că AJOFM DOLJ ar fi adus la cunoştinţa AJPIS Dolj, că în anumite perioade de timp persoanele beneficiare de ajutor social nu ar îndeplini condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din lege, însă, în acelaşi timp, se constată că această împrejurare nici nu a fost imputată inculpatului ca director executiv al AJPIS Dolj, respectiv aceea că nu a procedat la suspendarea ajutoarelor sociale pentru lipsa adeverinţelor sau actualizarea acestora. Ceea ce s-a imputat inculpatului este împrejurarea că după ce a emis deciziile de recuperare a sumelor de bani încasate de beneficiari, inclusiv pentru lipsa adeverinţelor AJOFM, ar fi determinat-o pe martora RRR. să formuleze propunere de stornare a debitelor constituite şi ulterior, să aprobe stornarea debitelor.

În realitate, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine că propunerea de stornare a debitelor a intervenit în condiţiile în care la verificarea bazei de date AJOFM s-a constatat că mulţi dintre beneficiarii în privinţa cărora se constatase cu ocazia controlului, că nu deţineau adeverinţe AJOFM, în realitate se aflau în evidenţa AJOFM, şi în condiţiile în care deciziile iniţiale de recuperare a sumelor de bani de la beneficiarii care nu actualizaseră declaraţiile pe propria răspundere, nu aveau justificare, atâta vreme cât primarul localităţii nu suspendase plata venitului minim garantat în cazul acestora.

Deşi, Înalta Curte a constatat că au existat şi câteva cazuri în care beneficiarii nu figurau, într-adevăr, în baza de date a AJOFM, cu toate acestea, nu a rezultat din probele administrate că inculpatul B. a cunoscut acest aspect, la momentul aprobării referatului de stornare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât referatul de stornare a fost avizat de şeful Serviciului de beneficii şi asistenţă socială, martora WWW. şi de persoana însărcinată cu controlul financiar preventiv, martorul VVV..

În acelaşi timp, din probele administrate, aşa cum s-a mai arătat, nu rezultă că inculpatul B. ar fi determinat-o pe martora RRR. să întocmească referatul de stornare cu încălcarea legii, în mod fraudulos.

Cu referire la contextul în care a avut loc stornarea debitelor anterior constituite, martora WWW. a arătat că, deşi a avizat referatul de stornare, nu îşi aminteşte, punctual, care a fost motivul care a stat la baza acestei stornări de debite, însă, a arătat că nu era ceva neobişnuit ca pe baza documentelor justificative înaintate de persoanele în cauză sau de alte autorităţi competente, să se întocmească un referat prin care să se propună stornarea debitului.

La rândul său, martorul VVV., a arătat în declaraţiile sale că a semnat referatul de stornare, ca persoană responsabilă cu controlul financiar preventiv, iar conform procedurii interne de lucru, de la nivelul AJPIS Dolj, acesta trebuia să verifice dacă referatul era semnat de persoana care l-a întocmit, de şeful de compartiment (în cazul de faţă martora WWW.), de compartimentul juridic şi, în acelaşi timp, dacă, existau documente justificative. Martorul a considerat că documentele justificative au fost cele înaintate de Primăria Bratovoeşti. În acelaşi timp, martorul a arătat că nu au fost făcute presiuni de către inculpat asupra lui pentru a semna referatul de stornare, şi de altfel, nu a discutat cu inculpatul despre acest aspect.

Deşi o altă componentă a acuzaţiei aduse inculpatului, în legătură cu stornarea debitelor, a fost şi aceea că inculpatul a acţionat nelegal, deoarece, dată fiind natura de acte administrative a deciziilor directorului executiv al agenţiei teritoriale pentru plăţi şi protecţie socială, acestea nu puteau fi anulate decât în procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ, pe calea contestării în instanţa de judecată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă nu a reţinut încălcarea legii de către inculpat, din acest punct de vedere, iar parchetul nu a formulat vreo critică sub acest aspect. Prin urmare, nu se mai justifică analiza operaţiunilor de stornare, din perspectiva îndrituirii legale a autorităţii emitente de retractare a actului administrativ.

Având în vedere contextul faptic şi normativ expus, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, contrar celor reţinute prin sentinţa apelată, apreciază că nu se poate trage concluzia exercitării atribuţiilor de serviciu de către inculpat, cu încălcarea legii, cu consecinţa cauzării unei pagube AJPIS Dolj, şi corelativ, a obţinerii unor foloase de către beneficiarii de ajutor de venit minim garantat.

În examinarea elementelor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., Înalta Curte constată că infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 13²din Legea nr. 78/2000 prezintă trăsăturile constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu la care se adaugă condiţia referitoare la obţinerea de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 458/22 iunie 2017, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art. 13²din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale, concluzia ce se impune, din economia modului de reglementare a dispoziţiilor art. 13²din Legea nr. 78/2000, este aceea că pentru a deveni aplicabile aceste dispoziţii este necesar să se constate mai întâi că faptele săvârşite întrunesc toate elementele de structură ale conţinutului variantei-tip descrise de art. 297 din C. pen.. Astfel, Curtea a constatat că situaţia premisă ce stă la baza infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 13²din Legea nr. 78/2000 presupune întotdeauna constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma sa tip. Doar după constatarea existenţei infracţiunii de abuz în serviciu în varianta-tip se poate trece la analiza îndeplinirii condiţiei speciale referitoare la urmarea imediată a acestei fapte, respectiv condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Raportat la această cerinţă, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine că infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen., astfel cum era reglementată la data când se reţine comiterea faptei, constă în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Deşi dispoziţiile care reglementează infracţiunea de abuz în serviciu au fost modificate prin Legea nr. 200/2023, modificarea nu este de natură a schimba condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, ci doar a urmărit punerea în acord a prescripţiei normative cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, prin care s-a stabilit că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii, fiind vorba despre încălcarea unor atribuţii de serviciu prevăzute în legislaţia primară, respectiv, legi, ordonanţe ale Guvernului şi ordonanţe de urgenţă.

După modificarea dispoziţiilor art. 297 C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu reprezintă fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Se constată astfel, că este vorba despre existenţa unei continuităţi de incriminare, structura infracţiunii fiind neschimbată, textul de lege fiind doar adaptat exigenţelor de constituţionalitate referitoare la prevederea atribuţiilor de serviciu pretins încălcate, în actele normative de tipul celor mai sus menţionate.

În continuare, reţinându-se calitatea de subiect activ nemijlocit al infracţiunii de abuz în serviciu, a inculpatului B., director executiv al AJPIS Dolj (serviciu public deconcentrat al ANPIS, cu personalitate juridică), se impune a se constata dacă inculpatul şi-a exercitat atribuţiile aferente funcţiei deţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale, şi dacă şi celelalte elemente de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu se regăsesc în baza factuală expusă.

Din această perspectivă, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată că prima instanţă a reţinut încălcarea de către inculpatul B. a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv cu privire la protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei şi art. 4 şi 5 din acelaşi act normativ. Totodată, instanţa de fond a reţinut încălcarea de către inculpat a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă socială, art. 73¹din Legea nr. 500/2002, referitoare la recuperarea sumelor reprezentând plăţi nelegale din fonduri publice şi art. 21 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Din examinarea dispoziţiilor legale pretins încălcate, se constată că ceea ce impută instanţa de fond ca fiind încălcări ale atribuţiilor legale ale unui manager sunt, în parte, şi competenţe specifice funcţiilor de execuţie. Atributul de conducere şi organizare al managerului nu presupune înglobarea tuturor atribuţiilor funcţiilor de execuţie aflate în subordine. O astfel de perspectivă nu este posibilă în contextul supraspecializării tuturor compartimentelor unei instituţii publice, iar obligaţiile reglementate generic şi imprevizibil nu pot antrena răspunderea penală a unui manager.

Pentru a duce în sfera ilicitului penal activitatea de coordonare a managerului, este necesar a se dovedi, în afara oricărui dubiu, că managerul a acţionat cu intenţia de a eluda dispoziţiile legale în vederea producerii de prejudicii, solicitând subalternilor săi să îndeplinească acte contrare legii.

Reţinând încălcarea obligaţiei generale a managerului de a realiza buna gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că devine imprevizibilă orice asumare a răspunderii de către manager.

Fără a face o analiză în detaliu a atribuţiilor managerului, Înalta Curte apreciază că nici din perspectivă pur teoretică a conceptelor cu care operează ştiinţa managementului şi nici din perspectiva prevederilor legale reţinute a fi fost încălcate, inculpatul nu era obligat să efectueze personal verificări ale sumelor de bani plătite necuvenit şi calcule ale debitelor constituite greşit, având în vedere că aceste operaţiuni erau în competenţele personalului din subordine.

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizării stornării debitelor constituite, s-a constatat că într-adevăr, majoritatea beneficiarilor de venit minim garantat în privinţa cărora se reţinuse că nu erau în evidenţa AJOFM, ca persoane care nu refuzaseră un loc de muncă sau participarea la cursuri de formare profesională, în realitate erau în baza de date AJOFM, îndeplinind condiţiile legii pentru a beneficia de ajutor social. Totodată, aşa cum a rezultat din analiza situaţiei beneficiarilor, au existat şi beneficiari ale căror debite au fost stornate greşit, dar verificările în cazul acestora au fost efectuate de personalul cu atribuţii în acest sens, referatul de stornare purtând toate semnăturile persoanelor implicate în procedura stornării. Ca urmare, apreciază că nu se poate imputa inculpatului, ca director executiv, că a aprobat referatul de stornare, atâta vreme cât nu a rezultat intenţia acestuia de storna cu încălcarea legii, debitele anterior constituite.

Tot astfel, aşa cum s-a arătat deja mai sus, deciziile de recuperare a debitelor în cazul beneficiarilor care nu aveau la dosar declaraţii pe propria răspundere au fost emise fără parcurgerea procedurii de suspendare a plăţii de către primar, şi prin urmare, revenirea asupra acestor decizii nu a fost un act efectuat cu încălcarea legii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că inculpatul nu şi-a exercitat atribuţiile aferente funcţiei publice deţinute cu încălcarea legii, lipsind un element de tipicitate de bază al infracţiunii de abuz în serviciu.

Nefiind realizată tipicitatea infracţiunii de abuz în serviciu, nu este, ca urmare, realizată nici tipicitatea infracţiunii prevăzută de art. 13²alin. (2) din Legea nr. 78/2000, care, aşa cum s-a arătat, este o normă de trimitere, conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 13²din Legea nr. 78/2000 fiind acelaşi cu conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen., la care se adaugă cerinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul.

Constatând lipsa tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 13²din Legea 78/2000, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că soluţia care se impune a fi pronunţată faţă de inculpatul B. este aceea a achitării sale, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Prin urmare, faţă de aceste considerente, se impune admiterea apelului declarat de inculpatul B., în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 373/12 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, şi rejudecând cauza în fond, achitarea inculpatului pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., în baza art. 396 alin. (7) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În raport cu soluţia pronunţată pe latura penală a cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj.

Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin, va fi menţinută măsura asiguratorie dispusă faţă de inculpatul B. prin ordonanţa nr. 24/P/2015 din data de 25 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În raport de admiterea apelului inculpatului B. şi de reformarea sentinţei apelate, în sensul achitării acestuia, pentru lipsa tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată, se constată că, în mod evident, cel de-al doilea motiv de apel formulat de Ministerul Public, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, este nefondat, nemafiind necesară nicio analiză suplimentară.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va înlătura dispoziţia privind obligarea inculpatului B. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Drept urmare, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători va respinge apelul Ministerului Public, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1. lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În unanimitate,

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 373 din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

II. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 373 din data de 12 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În majoritate,

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpatul B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., menţine măsura asigurătorie dispusă faţă de inculpatul B. prin ordonanţa nr. 24/P/2015 din data de 25 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatului B. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B., rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2024.

OPINIE SEPARATĂ

I. În dezacord cu opinia majoritară, consider că fapta inculpatului B. de a aproba, în calitate de director executiv al AJPIS Dolj, referatul de stornare nr. x/29.06.2015, în baza căruia au fost anulate nelegal decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social emise pentru o parte din beneficiarii acestora, locuitori ai comunei Bratovoeşti, jud. Dolj, ca urmare a lipsei adeverinţelor AJOFM, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen., nefiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale.

Sub un prim aspect reţinem că prevederea faptei în legea penală semnifică identitatea dintre conduita concretă reţinută în urma analizării probatoriului şi condiţiile de tipicitate ale incriminării, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură fiind incident în acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a incriminării sub aspectul laturii obiective, fie din cauza împrejurării că fapta nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării, ipoteze în care fapta poate ieşi complet din sfera ilicitului juridic sau poate atrage sancţiuni de altă natură, cel mai adesea contravenţională. Or, în cauză, nu regăsim niciuna dintre aceste ipoteze.

Reevaluând întregul material probator administrat în cauză, în limitele devoluate, respectiv acuzaţia adusă inculpatului B., consider, în acord cu opinia majoritară, că înscrisurile aflate la dosar atestă că inculpatul B., director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj (AJPIS Dolj), a dispus desfăşurarea unei campanii tematice de verificare a respectării dispoziţiilor legale referitoare la stabilirea şi acordarea ajutorului social pentru beneficiarii care erau persoane apte de muncă (VMG) şi nu se aflau în evidenţa agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă (AJOFM) în anul 2013 (conform deciziei nr. 9/16.03.2015, dosarul de urmărire penală).

Rezultatul controlului a fost consemnat în procesul-verbal nr. x/06.05.2015, evidenţiat în registrul entităţii sub nr. x/06.05.2015, întocmit de echipa de inspectori sociali, situaţia fiecărei persoane fiind redată în tabelul anexă parte integrantă a procesului-verbal, indicându-se existenţa/inexistenţa adeverinţei AJOFM, declaraţii pe proprie răspundere a titularilor şi anchete sociale (dosar urmărire penală, filele nr. x).

La data de 20.05.2015, AJPIS Dolj a emis deciziile de constituire a debitelor şi recuperare a sumelor reprezentând ajutor social, motivul menţionat fiind "lipsă adeverinţe AJOFM" pentru următoarele persoane: G. – 9229 RON, H. – 5379 RON, I. – 5270 RON, J. – 8934 RON, K. – 5097 RON şi 1617 RON, L. – 1392 RON şi 5940 RON, M. – 3803 RON şi 225 RON, N. – 5300 RON, O. – 3762 RON, P. – 2538 RON, Q. – 5169 RON şi 1830 RON, R. – 9689 RON, S. – 3404 RON, T. – 396 RON, U. – 1647 RON şi 4407 RON, V. – 3570 RON, W. – 339 RON şi 4654 RON, X. – 1230 RON şi 2148 RON, Y. – 4293 RON şi 2001 RON, Z. – 4316 RON, AA. – 8680 RON şi 612 RON, BB. – 11630 RON, CC. – 1530 RON şi 6069 RON, DD. – 2992 RON, EE. – 5769 RON, FF. – 3276 RON, GG. – 4185 RON şi 855 RON, HH. – 115 RON şi 5292 RON, II. – 8769 RON, JJ. – 7762 RON, KK. – 5234 RON, LL. – 10350 RON, MM. – 9426 RON, NN. – 2896 RON, OO. – 5400 RON, PP. – 3938 RON şi 4788 RON, QQ. – 6892 RON, RR. – 3713 RON, SS. – 4838 RON, TT. – 2028 RON şi 3881 RON, UU. – 1842 RON şi 8880 RON, VV. – 8019 RON, WW. – 4975 RON şi 230 RON, XX. – 8469 RON, YY. – 8196 RON, ZZ. – 5270 RON şi 1575 RON, AAA. – 5370 RON, BBB. – 8403 RON, CCC. – 4851 RON, DDD. – 2760 RON şi 5940 RON, EEE. – 2715 RON, FFF. – 7396 RON, GGG. – 4650 RON, HHH. – 11280 RON, III. – 805 RON, JJJ. – 3966 RON şi 2274 RON, KKK. – 2676 RON, LLL. – 8379 RON, MMM. – 6387 RON (dosar urmărire penală, filele nr. x).

Ceea ce se impută inculpatului este faptul că această stornare a fost aprobată cu încălcarea atribuţiilor de serviciu pe care le avea în calitate de director executiv al AJPIS Dolj, acuzaţia adusă prin rechizitoriu ce se constituie în obiectul judecăţii constând în aceea că "a acţionat contrar dispoziţiilor legale ce reglementează activitatea acestuia la nivelul instituţiei publice, în privinţa respectării condiţiilor acordării venitului minim garantat (VMG) şi recuperarii sumelor plătite necuvenit cu titlu de VMG pentru locuitorii comunei Bratovoeşti, judeţul Dolj, respectiv disp. art. 7 alin. (1), art. 14 ¹alin. (1) şi alin. (5), art. 14 ¹alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 21 şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 416/2001, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2014, art. 23 şi 73 ¹din Legea nr. 500/2002, art. I alin. (1), art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 47 din O.G. nr. 92/2003, art. 3, 4 şi 5 din O.G. nr. 119/1999 şi a dispus întocmirea referatului de stornare nr. x/29.06.2015, pe care l-a aprobat, în baza căruia au fost anulate nelegal debite în cuantum de 315.850 RON în privinţa a 59 de persoane menţionate procesul-verbal de control nr. x/06.05.2015 al AJPIS DOIj şi în cazul cărora se emiseseră deja 74 de decizii de recuperare a sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social (VMG), cauzând un prejudiciu în dauna AJPIS Dolj în cuantum de 315.850 RON, corelativ obţinerii unor foloase necuvenite în acelaşi cuantum pentru persoanele respective."

Evaluând dispoziţiile a căror încălcare se impută inculpatului B., trebuie menţionat că norma ce instituie obligaţia de recuperare a sumelor plătite cu titlu de ajutor social este aceea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 416/2001, care, în forma în vigoare la data faptei, prevedea următoarele: "(1)Sumele încasate necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul dreptului ajutorului în termenul de prescripţie stabilit de lege pentru creanţele bugetare. (2) Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social se face de către agenţia teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile de la emitere. (3)Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării."

Cât priveşte celelalte dispoziţii din Legea nr. 416/2001 menţionate în actul de sesizare, art. 7 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din actul normativ sunt relevante exclusiv prin prisma condiţiilor necesare pentru a beneficia de ajutor social, printre care şi aceea ca persoanele apte de muncă, ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi să dovedească cu acte, din 3 în 3 luni, că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999, se constată că art. 1 din actul normativ respectiv prevede că aceasta "reglementează controlul intern şi controlul financiar preventiv la entităţile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public". În înţelesul actului normativ, categoria entităţilor publice cuprinde autorităţile publice, instituţiile publice, companiile/societăţile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ - teritorială este acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public. Ca atare, AJPIS Dolj fiind o autoritate publică, inculpatului B., în calitate de director executiv îi revenea obligaţia prevăzută de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, potrivit căreia "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.".

Se reţine că dispoziţiile din actul normativ menţionat definesc criteriile de evaluare a îndeplinirii acestei îndatoriri, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea în derularea contractelor, iar ceea ce i se impută inculpatului este încălcarea art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 prin raportare la art. 2 lit. h), i) şi j). Astfel, art. 2 lit. h) defineşte economicitatea ca fiind minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate; conform art. 2 lit. i) prin eficacitate se înţelege gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective; art. 2 lit. j) defineşte eficienţa ca maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate.

Celelalte dispoziţii legale menţionate în rechizitoriu nu reglementează atribuţii de serviciu şi nici nu sunt relevante în evaluarea îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, şi anume aceea că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Cât priveşte faptul că deciziile directorului executiv al AJPIS privind recuperarea sumelor încasate necuvenit constituie acte administrative individuale ce pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ, aceasta nu atrage imposibilitatea revocării actului de chiar autoritatea publică emitentă, până la rămânerea definitivă a acestuia.

Ca atare, ceea ce trebuie decelat prin prisma acuzaţiei aduse inculpatului este, în esenţă, chestiunea legalităţii operaţiunii de stornare aprobate de acesta cu privire la cele 59 de decizii de constituire a debitelor şi recuperare a sumelor reprezentând ajutor social emise la data de 20.05.2015.

Se impune cu precădere observaţia că împrejurarea privind intervenţia inculpatului A. nu prezintă relevanţă sub aspect obiectiv, încălcarea atribuţiilor de serviciu nefiind condiţionată de existenţa unei alte fapte de natură penală, lipsit de relevanţă fiind şi momentul pretinsei intervenţii, cum, de altfel, nici fapta de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, nu presupune ca acest scop să se fi realizat urmare a influenţei exercitate, o astfel de cerinţă nefiind prevăzută de norma de incriminare.

Nerelevante sub aspect obiectiv sunt şi demersurile realizate de inculpatul B. pentru ca inspectorii sociali să modifice procesul-verbal întocmit, cât şi propunerile făcute martorului E., primarul comunei Bratovoieşti şi martorei F. -asistent social în cadrul primăriei pentru a găsi o rezolvare a situaţiei, chestiuni care, ca şi cele privind contactarea inculpatului de către inculpatul A. antamează aspecte ce pot fundamenta latura subiectivă -intenţia cu care a acţionat inculpatul în cunoştinţă de cauză.

În al doilea rând, atât timp cât inculpatul B. în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de director executiv al AJPIS Dolj a emis deciziile în cauză menţionând în exclusivitate în cuprinsul acestora ca motiv -"lipsă adeverinţe AJOFM", este lipsită de relevanţă orice analiză a modalităţii în care s-a realizat controlul efectuat de inspectorii sociali la Primăria Bratovoieşti, cât şi menţiunile din procesul-verbal de control privind neregulile constatate şi cele din referatul cu propunerea de recuperare, inculpatul nefiind obligat ca în exercitarea prerogativelor sale să se conformeze necritic celor constatate de inspectori, teza unei erori de redactare nefiind susţinută probator şi nici nu poate fundamenta verificarea exercitării atribuţiilor de serviciu în raport de alte elemente decât cel înscris în deciziile de recuperare.

În ce priveşte adresa nr. x/08.05.2023 a Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj comunicată instanţei de apel în lămurirea asupra situaţiei debitelor eventual recuperate, apreciez că menţiunile de la rubrica "motivul debitului" nu pot fi luate în considerare. Astfel, decizia emiterii unui act administrativ individual nu poate fi justificată retroactiv după trecerea a 8 ani de la emitere, de către alte persoane decât titularul prerogativei, şi în contra conţinutului actului. Mai mult, în contextul în care persoana care a întocmit adresa este chiar martora RRR., însăşi persoană care a întocmit şi referatul de stornare, având interes în susţinerea corectitudinii actului de serviciu, cu atât mai mult cu cât sumele respective nu mai pot fi recuperate de la beneficiari, apreciez menţiunile ca fiind pro causa.

Concluzionând, corectitudinea operaţiunii de stornare trebuie evaluată în mod necesar prin raportare la decizia de recuperare a debitelor, iar nu la propunerea inspectorilor, potrivit Procedurii Operaţionale privind Stabilirea şi Recuperarea Debitelor PO-SBAS-61, aplicabilă tuturor Agenţiilor Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială, respectiv Capitolul 8.4.2 pct. A, privind Modalităţi de recuperare a debitelor, conform căruia "Se stornează decizia de debit dacă acesta a fost constituit eronat, în baza unui referat de stornare semnat şi aprobat de directorul executiv.", acesta fiind şi motivul pentru care au fost solicitate listele corespunzătoare de la AJOFM, respectiv confruntarea datelor privind adeverinţele existente cu cele din deciziile de recuperare, aşa cum se reţine şi în opinia majoritară.

În acord cu prima instanţă, cât şi cu opinia majoritară, apreciez că probele administrate atestă că, subsecvent contactării telefonice a inculpatului B. de către inculpatul A., la data de 5 iunie 2015, au fost transmise către AJPIS Dolj: adresa nr. x/9 iunie 2015 a Primăriei comunei Bratovoeşti (fila x), din care rezultă că au fost comunicate în duplicat, adeverinţe AJOFM (pentru mai multe perioade de timp), numai în ceea ce îi priveşte pe numiţii MM. şi EE., cât şi adresa nr. x/15.06.2015 a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj, prin care, s-a comunicat AJPIS Dolj, în atenţia directorului executiv B., ca urmare a solicitării AJPIS Dolj nr. 13445/29.05.2015, lista în format letric şi electronic a persoanelor care au beneficiat de adeverinţe AJOFM conform Legii 416/2002 (lista acestor persoane pentru perioada 2013-2015 se regăseşte în vol. VII d.u.p., f.134-197).

Ca atare, evaluarea modalităţii în care inculpatul B. şi-a exercitat prerogativa de revocare a deciziilor de recuperare emise, prin stornarea debitelor nu poate fi raportată decât la motivul menţionat în cuprinsul deciziilor, prin confruntarea datelor privind persoanele şi perioadele cuprinse în referatul cu propunerea de stornare cu datele comunicate de AJOFM privind adeverinţele corespunzătoare, rezultând următoarele:

- stornarea debitului pentru beneficiarul T. s-a făcut pentru luna ianuarie 2013, pentru care acesta figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul AA., s-a făcut pentru lunile martie, mai, iunie, iulie, octombrie 2013 şi perioada ianuarie 2014- aprilie 2015, pentru care acesta figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul BB. a fost făcută pentru perioada 01.09.2012-31.04.2015, pentru care acesta nu figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul LL. s-a făcut pentru perioada 01.07.2012-31.03.2013, 01.05.2013-31.07.2014, 01.09.2014-30.04.2015, în condiţiile în care pentru anul 2012 nu au fost comunicate informaţii privind adeverinţele aferente, iar pentru perioada noiembrie 2014- aprilie 2015 acesta nu figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul HHH., s-a făcut pentru perioada 01.06.2012-30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiara K., s-a făcut pentru perioadele 01.09.2012 – 31.03.2013, 01.07.2013 – 31.01.2014, 01.03.2014 – 31.05.2014 şi 01.07.2014 – 31.03.2015, aceasta figurând exceptată de la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 416/2001 având în creştere şi îngrijire un copil de până în 7 ani;

- stornarea debitului pentru beneficiarul AAA., s-a făcut pentru perioadele 01.01-31.07.2014 şi 01.09.2014-31.05.2015 şi pentru întregul debit constituit de 5370 RON; deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul ZZZ., a avut în vedere perioada 01-07-2013 - 30-04-2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul UU., s-a făcut pentru perioadele 01-09-2012 - 31-03-2013 şi 01-06-2013 - 30-04-2015 în condiţiile în care pentru anul 2012 nu au fost comunicate informaţii privind adeverinţele aferente, iar pentru pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014 acesta nu figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul J. s-a făcut pentru perioadele 01.02.2013-31.07.2014 şi 01.09.2014-30.04.2015, deşi pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014 acesta nu figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul MMM. s-a făcut pentru perioada 01-10-2013 - 31-03-2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul II. a avut în vedere perioada 01.06.2012- 30.04.2015, în condiţiile în care pentru anul 2012 nu au fost comunicate informaţii privind adeverinţele aferente, iar pentru pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014 acesta nu figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiara CC. s-a făcut pentru perioadele 01-01-2013 - 30-06-2013, 01-10-2013 - 31-07-2014, 01-09-2014 - 31-03-2015, aceasta figurând exceptată de la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 416/2001 având în creştere şi îngrijire un copil de până în 7 ani;

- stornarea debitului pentru beneficiarul L., s-a făcut pentru perioadele 01-03-2013 - 31-07-2013 şi 01-10-2013 - 30-04-2015, pentru care acesta figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiara QQ., stornarea s-a făcut pentru perioadele 01-06-2012 - 31-03-2013, 01-05-2013 - 31-01-2014 01-03-2014 - 31-05-2014, 01-07-2014 - 31-07-2014 şi 01-09-2014 – 30-04-2015, aceasta figurând exceptată de la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 416/2001 având în creştere şi îngrijire un copil de până în 7 ani;

- stornarea debitului pentru beneficiara OO., s-a făcut pentru perioada 01.09.2013 – 30.04.2015, aceasta figurând exceptată de la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 416/2001 având în creştere şi îngrijire un copil de până în 7 ani;

- stornarea debitului pentru beneficiara Q., s-a făcut pentru perioada 01.06.2012 – 31.03.2013 şi 01.08.2013 – 30.04.2015, aceasta figurând exceptată de la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 416/2001 având în creştere şi îngrijire un copil de până în 7 ani;

- stornarea debitului pentru beneficiarul III. s-a făcut pentru perioada 01.07.2012-31.01.2013, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul WW., s-a făcut pentru perioadele 01-02-2013 - 31-03-2013, 01-07-2013 - 31-07-2013 şi 01-09-2014 - 31-03-2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul MM., s-a aprobat pentru perioadele 01-12.2012-31.12.2012, 01.02.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014 - 31-07-2014, 01.09.2014 – 30.04.2015 pentru acesta s-au regăsit adeverinţe AJOFM în baza de date începând cu luna ianuarie 2013 şi până în aprilie 2015; pentru luna decembrie 2012, nu a existat însă vreo bază de date comunicată;

- stornarea debitului pentru beneficiarul TT., a vizat perioadele 01-06-2013 - 30-06-2013, 01-07-2013 - 31-07-2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01-09-2014-3 1-03-2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul BBB., s-a făcut pentru perioadele 01.09.2012 – 31.03.2013, 01.05.2013 – 31.07.2013, 01.09.2013 – 30.06.2014, 01.09.2014 – 30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul HH., s-a făcut pentru perioadele 01.10.2013-31.10.2013 şi 01 01.2014-30. 04. 2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul NN. (titular AAAA.); a avut în vedere debitul din perioadele 01.07.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.12.2013, 01.01.2014-31.05.2014, 01.09.2014 – 30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul KKK. s-a făcut pentru perioadele 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.01.2014, 01.06.2014-30.06.2014, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul KK. a avut în vedere perioada 01.09.2014 – 30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul FFF., s-a făcut pentru perioada 01.12.2012-31.12.2012, 01.01.2014-31.03.2014, 01.05.2014 -31.05.2014, 01.09.2014 – 30.04.2015, aceasta figurând exceptată de la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 416/2001 având în creştere şi îngrijire un copil de până în 7 ani;

- stornarea debitului pentru beneficiarul PP. a avut în vedere perioada 1.06.2012-31.12.2012, 01.03.2014-31.05.2014 şi 01.08.2014-31.03.2015, în condiţiile în care pentru anul 2012 nu au fost comunicate informaţii privind adeverinţele aferente, iar pentru celelalte perioade acesta nu figura cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul DDD., s-a făcut pentru perioadele 01-12-2012 – 31.08.2013 şi 01.10.2013 – 30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiara GG. s-a făcut pentru perioadele 01.06.2012 – 31.08.2012, 01-03.2013 – 31.03.2013, 01.10.2013 – 31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01-09-2014 – 30.04.2015, deşi din evidenţele comunicate de AJOFM rezultă că nu a figurat în baza de date a acestei instituţii;

- stornarea debitului pentru beneficiara S. a avut în vedere numai luna ianuarie 2014; deşi din evidenţele comunicate de AJOFM rezultă că EEEE. -titular- nu a figurat în baza de date a acestei instituţii;

- stornarea debitului pentru beneficiarul GGG. stornarea a avut în vedere perioada 1.08.2013-31.10.2014; deşi din evidenţele comunicate de AJOFM rezultă că nu a figurat în baza de date a acestei instituţii;

- stornarea debitului pentru beneficiarul X. (titular FFFF.) s-a făcut pentru perioadele 01-05-2012 - 30-06-2012; 01.10.2012 – 31.10.2012; 01.12.2012 – 31.12.2013; 01.11.2014 – 30.04.2015, în baza de date AJOFM X. şi FFFF. figurează cu adeverinţe începând cu luna ianuarie 2013 şi până în anul 2015, iar în ceea ce priveşte anul 2012, nu există o bază de date comunicată;

- stornarea debitului pentru beneficiarul YY. (titular GGGG.) s-a făcut pentru perioada 01-01-2014 - 31-07-2014; 01-09-2014 - 30-04-2015, deşi pentru perioada noiembrie 2014- ianuarie 2015 acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul Y. -titulari HHHH. şi IIII., s-a făcut pentru perioada 01.05.2012 – 31.12.2012 şi 01.01.2014-30.11.2014, deşi în baza de date AJOFM nu figurează cu adeverinţă pentru luna noiembrie 2014, iar pentru anul 2012 nu au fost comunicate adeverinţe;

- stornarea debitului pentru beneficiarul W. (titular JJJJ.), a vizat perioada 01.04.2014-30.04.2015, deşi acesta nu figurează cu adeverinţă în baza de date AJOFM decât până în luna octombrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul G. (titular KKKK.) s-a dispus pentru perioada 01.01.2013-31.07.2013 şi 01.09.2013-30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul JJJ., s-a făcut pentru perioadele 01.06.2012 – 31.12.2012, 01.01.2014-31.01.2014, 01-03-2014 – 31.03.2014, 01.08.2014 – 31.03.2015, deşi în baza de date AJOFM JJJ. figurează cu adeverinţe doar pentru perioada octombrie 2013- octombrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul V. s-a făcut pentru perioada 01.03.2014-30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru lunile noiembrie şi decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul VV. s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012-31.03.2013 şi 01.07.2013-30.04.2015, deşi acesta nu figura cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiara P., s-a făcut pentru perioadele 01.01.2014-31.07.2014 şi 01.09.2014 – 30.04.2015, pentru care aceasta nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiara LLL., s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012 – 31.03.2013, 01.05.2013 – 31.05.2013, 01.07.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013 şi 01.01.2014-30.04.2015, aceasta figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM pe toată perioada 2013-2015; în ceea ce priveşte anul 2012, nu există o bază de date comunicată;

- stornarea debitului pentru beneficiarul R., s-a făcut pentru perioadele 01.05.2012–31.12.2012, 01.07.2013-31.08.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-30.04.2015, deşi acesta nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul H. s-a făcut pentru perioada 01.02-2013 – 28.02.2013, 01.06.2013 – 30.06.2013, 01.08.2013 – 31.01.2014 şi 01.06.2014 – 30.06.2014, deşi acesta nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul N. a avut în vedere perioada 01.01.2014-30.04.2015, deşi acesta nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM pentru perioadele februarie- iulie 2014 şi noiembrie - decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul U., s-a dispus pentru perioadele 01.07.2012-31.12.2012, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.05.2014 şi 01.09.2014-30.04.2015, deşi acesta nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul XX. s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012, 01.01.2013-28.02.2013, 01.09.2013-31.10.2013, 01.01.2014- 30.04.2015, deşi din relaţiile comunicate de AJOFM, rezultă că nu a figurat cu adeverinţă în baza de date;

- stornarea debitului pentru beneficiarul DD., s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.03.2014, pentru care nu a figurat cu adeverinţă în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul Z. s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012, 01.01.2013-28.02.2013, 01.10.2013-31.10.2013 şi 01.01.2014-30.04.2015, deşi pentru anul 2012 nu a fost comunicată o bază de date;

- stornarea debitului pentru beneficiarul FF. s-a dispus pentru perioadele 01.11.2012-31.12.2012, 01.03-2013-31.03.2013, 01.06.2013– 31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.03.2015, deşi în evidenţele AJOFM acesta nu a figurat cu adeverinţe;

- stornarea debitului pentru beneficiarul CCC. s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012 şi 01.01.2014-31.05.2014, deşi în baza de date AJOFM acesta nu a figurat cu adeverinţe;

- stornarea debitului pentru beneficiara SS. s-a dispus pentru perioadele 01.05.2012-31.12.2012, 01.02.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-30.04.2015, deşi pentru anul 2012 nu a fost comunicată baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul ZZ. s-a dispus pentru perioadele 01.08.2013-31.08.2013, 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-30.04.2015; nefiind în evidenţă adeverinţe pentru perioada mai- octombrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiarul RR. s-a făcut pentru perioadele 01.11.2012- 31.12.2012, 01.07.2013-31.07.2013, 01.10.2013-31.10.2013 şi 01.01.2014-30.04.2015 deşi pentru anul 2012 nu este comunicată o bază de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiara EEE. s-a făcut pentru perioada mai- iulie 2013, octombrie 2013, 01.01.2014-31.01.2015, deşi în baza de date AJOFM aceasta figurează cu adeverinţe pentru anii 2013 şi 2014, mai puţin lunile noiembrie şi decembrie 2014 şi ianuarie 2015;

- stornarea debitului pentru beneficiarul M. stornarea s-a făcut pentru perioadele 01.01.2014-31.07.2014, 01.09.2014-31.10.2014, 01.12.2014-31.03.2015, deşi acesta nu figurează în baza de date cu adeverinţe AJOFM;

- stornarea debitului pentru beneficiarul I. s-a făcut pentru perioadele 01.10.-31.10.2013, 01.07.-31.07.2013, 01.01.2014-31.03.2015, nefiind în evidenţă adeverinţe pentru perioada noiembrie- decembrie 2014;

- stornarea debitului pentru beneficiara O. (şi QQQQ.) s-a făcut pentru debitele constituite pentru perioadele 01.10.2013-31.10.2013, 01.01.2014-31.01.2014, 01.03.2014-1.05.2014, 01.09.2014-31.03.2015, deşi aceştia nu figurează cu adeverinţe în baza de date AJOFM;

- stornarea debitului pentru EE. şi RRRR. s-a făcut pentru lunile iulie şi octombrie 2013, precum şi pentru perioada 01.01.2014-30.04.2015, nefiind în evidenţă adeverinţe pentru perioada noiembrie- decembrie 2014.

Ca atare, constatând că, cu câteva excepţii, persoanele în raport de care au fost emise deciziile de recuperare a sumelor de bani încasate necuvenit cu titlu de ajutor social pe motiv că lipseau adeverinţele AJOFM necesare pentru a dovedi îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 416/2001, nu figurează în baza de date a AJOFM cu adeverinţe emise fie pentru întreaga perioada pentru care s-a dispus stornarea, fie parţial, fapta pentru care inculpatul B. a fost condamnat în primă instanţă corespunde tiparului normei de incriminare, inculpatul îndeplinind atribuţiile de serviciu în contra dispoziţiilor legale mai sus precizate, faptă ce a avut ca şi consecinţă cauzarea unui prejudiciu părţii civile corelativ cu folosul obţinut de persoanele care au încasat necuvenit ajutor social.

Cât priveşte critica inculpatului referitoare la lipsa intenţiei sub aspect subiectiv, apreciez că nici aceasta nu poate fi primită în contextul în care inculpatul cunoştea atribuţiile ce îi reveneau, a făcut demersuri pentru a verifica existenţa adeverinţelor AJOFM ulterior emiterii deciziilor de recuperare a debitelor, împrejurare care, în lipsa oricărei sesizări scrise, atestă că a dat curs solicitărilor verbale de a "rezolva" situaţia creată în comuna Bratovoieşti. În ce priveşte această din urmă împrejurare, demersurile sale pe lângă inspectorii fiscali şi existenţa unor convorbiri/discuţii pe această temă cu inculpatul A. şi primarul E., sunt probate dincolo de orice îndoială rezonabilă de probele testimoniale expuse în sentinţa atacată, şi parţial în opinia separată, pe care mi le însuşesc.

Ca atare, apreciez că prin solicitarea bazei de date a AJOFM, inculpatul B. a urmărit să confere o justificare formală a referatului de stornare în condiţiile în care nu a fost realizată o verificare reală a subzistenţei motivului care a stat la baza deciziilor de recuperare –lipsă adeverinţă AJOFM, astfel încât inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii urmării imediate specifice şi, cel puţin, a acceptat-o.

Lipsa unei verificări reale a bazei de date AJOFM este atestată chiar de martora RRR. care, chiar în faţa instanţei de apel a afirmat că "stornarea s-a făcut doar cu privire la persoanele din dosarele cărora lipseau declaraţiile pe proprie răspundere nu şi cele cu privire la persoanele din dosarele cărora lipseau adeverinţele AJOFM.", declaraţie reţinută şi în opinia majoritară. Desigur că este de remarcat poziţia oscilantă a martorei, poziţie justificată de propria sa implicare în succesiunea factuală, aceasta fiind persoana care a întocmit referatului de stornare la dispoziţia inculpatului B..

II. În ce priveşte soluţia în apel, consider că, subsecvent admiterii apelului declarat de inculpatul B. se impunea pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de abuz în serviciu având în vedere că în raport de aceasta a intervenit prescripţia răspunderii penale, cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Prioritar, având în vedere implicaţiile majore pe care data săvârşirii faptei o are atât din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, cât şi din perspectiva evaluării legii penale mai favorabile aplicabile, dată fiind succesiunea în timp a normei penale ce reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale, în sensul că aceasta trebuie raportată în mod necesar la momentul consumării infracţiunii, respectiv data la care s-a produs urmarea imediată, în contextul în care, infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat.

Relevantă în soluţionarea problematicii consumării infracţiunii de abuz în serviciu în forma prevăzută de legea specială, este Decizia nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 13² din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu. Astfel, în considerentele acestei decizii, deopotrivă obligatorii, Curtea a statuat în sensul că formă consumată a infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 presupune în mod necesar atât consumarea infracţiunii de abuz în serviciu în varianta-tip, respectiv producerea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, precum şi obţinerea de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit (paragrafele 42-45).

Ca atare, vom reţine ca dată a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu data de 29.06.2015, dată la care inculpatul B. a aprobat referatul de stornare nr. x în calitate de director executiv al AJPIS Dolj, aceasta fiind data la care s-a produs urmarea imediată, respectiv paguba în patrimoniul părţii civile Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj, cât şi folosul necuvenit în patrimoniul beneficiarilor plăţilor necuvenite cu titlu de ajutor social.

În ce priveşte durata termenului de prescripţie, infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni, termenul general de prescripţie fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani. Determinarea sa a avut în vedere limitele de pedeapsă, respectiv maximul special rezultat din caracterizarea în drept a infracţiunii.

Dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (în varianta anterioară datei de 25 iunie 2018), statuau în sensul întreruperii cursului termenului prescripţiei prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, astfel că aplicarea globală a acestei variante normative [inclusiv a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din C. pen..] ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescripţie specială de 16 ani, termen neîmplinit până în prezent.

În schimb, ca o consecinţă a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin jurisprudenţa obligatorie relevantă a Curţii Constituţionale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358/2022 (publicată în M.O. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022) s-a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, au avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea...", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie. Ca efect al acestor decizii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Evaluată în contextul celorlalte dispoziţii pertinente în materia prescripţiei, această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp limitat, anterior menţionat -25 iunie 2018 – 30 mai 2022, caracterul unei legi penale de natură să asigure, în ansamblul său, o situaţie mai favorabilă pentru inculpat şi, astfel, să devină aplicabilă în speţă, în conformitate cu principiul de aplicare a legii penale în timp, prevăzut de art. 5 alin. (2) din C. pen.

Referitor la solicitarea procurorului de a lăsa neaplicate Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în considerarea hotărârii pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, apreciez că, infracţiunea de abuz în serviciu astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului nu intră în domeniul de reglementare a dreptului uniunii, având în vedere că Decizia 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (MCV) a fost abrogată prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei, din 15 septembrie 2023, în vigoare începând cu data de 8 octombrie 2023. Ca atare, obligaţia de combatere a corupţiei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, aşa cum rezultă din articolul 325 alin. (1) TFUE, nu mai poate fi completată de angajamentele specifice pe care România şi le-a asumat la încheierea negocierilor de aderare la 14 decembrie 2004, angajament concretizat prin adoptarea Deciziei 2006/928, prin care au fost stabilite obiective de referinţă în vederea remedierii deficienţelor constatate de Comisie înainte de aderarea României la Uniune, în special în domeniul luptei împotriva corupţiei (paragrafele 163 şi 188 din hotărârea CJUE mai sus amintită).

În acest context, infracţiunile de corupţie ce intră în domeniul dreptului uniunii sunt cele subsumate sintagmei "orice activitate ilegală", din cuprinsul articolului 325 alin. (1) TFUE, sintagma care desemnează în mod obişnuit comportamente contrare legii şi acoperă, printre altele, orice act de corupţie al funcţionarilor sau orice abuz în serviciu din partea acestora care poate aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în sensul unor acte de corupţie legate de cazuri de fraudă şi, invers, săvârşirea unei fraude facilitată prin acte de corupţie (paragrafele 184-187 din aceeaşi hotărâre), ceea ce nu este cazul prezentei acuzaţii.

Potrivit art. 186 alin. (1) teza finală din C. pen., luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă, astfel că, termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 8 ani a început să curgă la data 29.06.2015, termenul fiind împlinit chiar şi cu luarea în considerare a cauzei de suspendare a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale ca efect al decretelor privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emise de Preşedintele României.

Pentru considerentele anterior expuse, consider că în privinţa inculpatului B. nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu pentru săvârşirea căreia acesta a fost condamnat de prima instanţă, impunându-se soluţia de încetare a procesului penal, conform prevederilor art. 396 alin. (8) din C. proc. pen., iar în ce priveşte latura civilă, dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi analiza particularităţilor cauzei în latura penală conduc la concluzia că, şi în condiţiile incidenţei prescripţiei răspunderii penale, soluţia de angajare a răspunderii civile delictuale, dispusă prin sentinţa penală, este legală şi justificată probator, astfel încât s-ar fi impus menţinerea sa în limitele prejudiciului dovedit, respectiv cuantumul ajutoarelor sociale încasate necuvenit pentru perioadele în care nu au existat adeverinţe AJOFM doveditoare pentru îndeplinirea condiţiei prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj